10,371 matches
-
apă, ceru un ghid. — Înainte de toate, aș dori să-i înalț o rugăciune zeului protector al acestui loc, apoi, voi vizita Capela Atago, cât timp mai e puțină lumină. Capelanul îl conduse pe o cărare măturată cu grijă. Urcă scara altarului exterior și aprinse lumânările sacre. Mitsuhide făcu o plecăciune adâncă și stătu, câtva timp, în rugăciune. De trei ori, preotul trecu o ramură din copacul sacru peste capul lui Mitsuhide, după care, îi oferi o ceașcă de lut cu sake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide făcu o plecăciune adâncă și stătu, câtva timp, în rugăciune. De trei ori, preotul trecu o ramură din copacul sacru peste capul lui Mitsuhide, după care, îi oferi o ceașcă de lut cu sake sfințit. — Am auzit că acest altar e închinat zeului focului. E adevărat? întrebă după aceea Mitsuhide. — Este adevărat, stăpâne, răspunse preotul. — Și am mai auzit că, dacă te rogi acestui zeu și te abții să folosești focul, rugăciunile ți se împlinesc. — Acest lucru se spune din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din timpuri străvechi. Preotul evita să dea un răspuns clar la întrebare, întorcând vorba altfel: — Mă întreb de unde a pornit această tradiție? Apoi, schimbând subiectul, începu să vorbească despre istoria capelei. Plictisit de monologul preotului, Mitsuhide privi lămpile sfinte din altarul exterior. În sfârșit, se ridică tăcut și coborî scara. Când se îndreptă spre Capela Atago, era deja întuneric. Despărțindu-se de călugări, se duse singur la Templul Shogunului Jizo din apropiere. Acolo, își cercetă viitorul, dar prima oară, îi ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afară făcu să freamăte copacii, urlând prin streșinile acoperișului atât de straniu, încât ai fi zis că monstrul mitologic cu nas lung, Tengu, scotea un țipăt înspăimântător. Dintr-o dată, Mitsuhide își aminti povestea pe care o auzise de la preot despre altarul zeului focului. În mintea lui, și-l imagină pe Tengu umblând pe cerul negru ca smoala. Tengu devorează focul, apoi își ia zborul în cer. Un Tengu uriaș și alții mai mici, fără număr, se transformă în foc și încalecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imagină pe Tengu umblând pe cerul negru ca smoala. Tengu devorează focul, apoi își ia zborul în cer. Un Tengu uriaș și alții mai mici, fără număr, se transformă în foc și încalecă vântul negru. Când focurile cad pe pământ, altarul zeului focului se transformă imediat într-un rug de jăratic. Voia să doarmă. Tare mai voia să doarmă. Dar Mitsuhide nu visa; gândea. Iar creierul nu putea ține prizonier visul în minte. Se întoarse pe partea cealaltă, începând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
odihnească. Dacă imaginea a treisprezece mii de oameni pregătindu-și proviziile pe câmp era un spectacol nemaipomenit, era, în același timp, și unul vesel. Totodată, comandanții de unități care fuseseră convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor, aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ultimă instanță, deși îl servise pe Nobunaga atâția ani, Mitsuhide era un nostalgic al vechiului shogunat, cu toată stagnarea lui. Comandanții așteptau, adunați la un loc. Scaunul lui Mitsuhide era încă neocupat. Pajii spuneau că se ruga în continuare la altar și că avea să se înapoieze curând. Nu peste mult, perdelele fură date la o parte. Salutându-i pe oamenii strânși acolo, vasalii apropiați ai lui Mitsuhide intrară, unul câte unul. Mitsuhide, Toshimitsu, Mitsuharu, Mitsutada și Mitsuaki apărură ultimii. — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tulbură, cu adevărat, națiunea. În continuare, Soshitsu povesti întâmplarea cu copilul care căzuse în șanț cu câteva ore în urmă, arătând cum spiritul de sacrificiu al misionarilor impresionase oamenii. — În nici zece ani, mii și mii de oameni au abandonat altarele strămoșilor lor și s-au convertit la creștinism. Iar acest lucru s-a întâmplat nu numai în Omura și Nagasaki, ci și prin toată insula Kyushu, în regiunile îndepărtate din Shikoku și până și în Osaka, Kyoto și Sakai. Domnia Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre statuia lui Kannon. Până în acel moment, Nene stătuse la distanță de Hideyoshi și de mama lui, cu modestie. Când Onaka îi ceru să se apropie, însă, se ridică grăbită, pentru a intra în sanctuarul principal. După ce aprinse lampionul din altarul buddhist, se întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se înclinară împreună în direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi înălță capul și privi statuia, se mai aplecară o dată. În altar, fusese pusă o placă funerară purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sanctuarul principal. După ce aprinse lampionul din altarul buddhist, se întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se înclinară împreună în direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi înălță capul și privi statuia, se mai aplecară o dată. În altar, fusese pusă o placă funerară purtând numele Seniorului Nobunaga. După ce terminară, Onaka arăta ca și cum i s-ar fi luat o mare piatră de pe inimă. — Nene, spuse ea încet. Băiatul ăsta tare ar mai vrea să facă o baie. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Shonyu urmau să aibă responsabilitatea de a trimite generali la Kyoto, ca reprezentanți ai clanului Oda. Lucrurile s-au decis rapid. La ceremonia de închidere, au fost semnate angajamente de loialitate față de noul senior și pecetluite, prin jurământ, în fața altarului închinat lui Nobunaga. Era a treia zi din Luna a Șaptea. Ceremonia care marca prima comemorare a morții lui Nobunaga ar fi trebuit să se țină în ajun. Dacă ar fi mers mai ușor consfătuirea, ceremonia se putea efectua chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generalii traversară spre citadela secundară. Pe ușile glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință, se hotărâse, cu majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, îi spuse Nobuo lui Nobutaka, ridicându-se primul. Acum era rândul lui Nobutaka să fie nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în spatele lui Nobuo în fața generalilor adunați acolo, avea ca, pe viitor, să se afle într-o poziție subordonată. Nobuo privi placa mortuară a tatălui său, închise ochii și-și împreună mâinile în rugăciune. Oferind tămâie, se rugă din nou în fața altarului, apoi se retrase. Văzând că tânărul era pe punctul să se întoarcă la locul lui, Hideyoshi își drese glasul o dată, ca pentru a-i atrage privirea asupra copilului așezat în poala lui, Samboshi. Fără a spune efectiv „Noul dumitale stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său. Dar, asistând la precedentul cu Nobuo și nedorind să ajungă de râsul celorlalți generali, se plecă respectuos către Samboshi, cu cea mai corectă ținută. Apoi, reveni la locul lui. Următorul era Shibata Katsuie. Când făptura sa masivă îngenunche în fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
final, marele preot Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care ar fi trebuit neapărat să participe, lipseau. Samboshi nu apăruse, și nici Nobutaka, Katsuie sau Takigawa. Dar poate că cele mai neînțelese dintre toate erau intențiile lui Tokugawa Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în picioare în mijlocul Areopagului, și a zis: "Bărbați Atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23. Căci, pe cînd străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar, pe care este scris: "Unui Dumnezeu necunoscut!" Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. 24. Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pămîntului, și nu locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
aibă orice lucrător pe ogorul școlii, scoțând în evidență faptul că educatorul nu este un funcționar oarecare, ci o personalitate adevărată cu înalte răspunderi sociale și morale, care se impune prin ținută și calități deosebite. Pentru educator catedra este precum altarul pentru preot. Dacă activitatea educatorului s-ar rezuma doar la catedră n-ar fi mare lucru. Sfera de activitate și influențare a educatorului este considerabil mai vastă în afara școlii, extinzându-se la toate aspectele societății contemporane. Educatorul acționează și influențează
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fiul lui Bani, fiul lui Șemer, 47. fiul lui Mahli, fiul lui Muși, fiul lui Merari, fiul lui Levi. 48. Frații lor, Leviții, erau însărcinați cu toată slujba locașului Casei lui Dumnezeu. 49. Aaron și fiii săi aduceau jertfe pe altarul arderilor de tot și tămîie pe altarul tămîiei, împlineau toate slujbele în Locul preasfînt, și făceau ispășire pentru Israel, potrivit cu tot ce poruncise Moise, robul lui Dumnezeu. 50. Iată fiii lui Aaron: Eleazar, fiul său; Fineas, fiul său; Abișua, fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
fiul lui Mahli, fiul lui Muși, fiul lui Merari, fiul lui Levi. 48. Frații lor, Leviții, erau însărcinați cu toată slujba locașului Casei lui Dumnezeu. 49. Aaron și fiii săi aduceau jertfe pe altarul arderilor de tot și tămîie pe altarul tămîiei, împlineau toate slujbele în Locul preasfînt, și făceau ispășire pentru Israel, potrivit cu tot ce poruncise Moise, robul lui Dumnezeu. 50. Iată fiii lui Aaron: Eleazar, fiul său; Fineas, fiul său; Abișua, fiul său; 51. Buchi, fiul său; Uzi, fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun și pe Hosa, ca ușieri. 39. A pus pe preotul Țadoc și pe preoți, frații săi, înaintea locașului Domnului, pe înălțimea din Gabaon, 40. ca să aducă necurmat Domnului arderi de tot, dimineața și seara, pe altarul arderilor de tot și să împlinească tot ce este scris în legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul. 41. Cu ei erau Heman și Iedutun și ceilalți care fuseseră aleși și numiți pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
oare? Doamne, Dumnezeul meu, mîna Ta să fie dar peste mine și peste casa tatălui meu și să nu piardă pe poporul Tău!" 18. Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David, să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul. 19. David s-a suit, după cuvîntul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. 20. Ornan s-a întors și a văzut îngerul, și cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
la Ornan, Ornan s-a uitat, și a zărit pe David; apoi a ieșit din arie, și s-a închinat înaintea lui David, cu fața la pămînt. 22. David a zis lui Ornan: "Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe prețul lui în argint ca să se depărteze urgia deasupra poporului." 23. Ornan a răspuns lui David: "Ia-l și să facă domnul meu împăratul ce va crede, iată eu dau boii pentru arderea de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Domnului ce este al tău, și nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic." 25. Și David a dat lui Ornan șase sute de sicli de aur pentru locul ariei. 26. David a zidit acolo un altar Domnului, și a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire. A chemat pe Domnul și Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a coborît din cer pe altarul arderii de tot. 27. Atunci Domnul a vorbit îngerului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]