7,971 matches
-
sau frunzele care puteau conține insecte programate genetic, sau cel puțin așa credea Heidi, să-i infecteze cu encefalită sau friguri galbene. Eu, În schimb, vedeam detaliile lumii pe care o traversau. Acum că aveam puterile lui Buddha, puteam să alunec fără să-mi fac griji, iar formele ascunse de viață mi se arătau: un șarpe inofensiv cu dungi irizate, o sumedenie de ciuperci, plante parazite Înflorite ale căror culori și forme sugerau opulențe sexuale - o bogată floră cu frunze cerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a alergat spre el spunând că i s-a părut că-l vede pe băiat, dar că s-ar putea să fie rănit. Văzuse un băiat cățărându-se pe pagoda sfântă aflată În reparații, a zis el, care apoi a alunecat și a dispărut din vedere. Barcagiul l-a strigat pe băiat de multe ori, dar nu a primit nici un răspuns. I-a sugerat apoi lui Walter să se cațăre În căutarea băiatului, În timp ce el se duce după ajutor pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iertare Natului pagodei pentru că se urcase pe un perete atât de fragil. Dar se pare că Natul tot nemulțumit a fost. Când mai avea doar vreun metru până la pământ, bucata de piatră de care se agățase cu mâna stângă a alunecat, ca un dinte stricat smuls dintr-o gingie putredă. Simțind o durere ascuțită, a căzut Într-un loc fără fund și acolo și-a văzut tatăl pentru prima dată după mai mult de zece ani. În ziua aceea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar fi strigat: —Esmé! Rupert! La masă! Au auzit-o tropăind la jumătatea scării de metal În spirală pentru a-i striga din nou. Rupert a sărit ca ars, și-a pierdut echilibrul, s-a lovit de perete și a alunecat. (Bineînțeles, acest moment jenant mi-a amintit de noaptea În care pasiunea lui Harry și a Marlenei fusese stinsă la propriu.) Esmé și-a dat seama imediat că nu ar fi trebuit să râdă atât de tare. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că Armata Roșie Îl luase pe el și aurul lui și nu l-a mai văzut decât Într-o ricșă În drum spre stadion, cu niște cuvinte acuzatoare scrise pe tăblița atârnată de spate și o legătoare la ochi care alunecase așa că-i puteai vedea ochii Îngroziți. După ce a fost Împușcat, familia Îngropase celelalte obiecte de valoare. Unul câte unul, membrii familiei ei muriseră pentru că dețineau acele obiecte. —Nimănui nu-i mai pasă acum ce obiecte imperialiste avem, a spus femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
înainte de stația Nakano-sakaue, am auzit un zgomot puternic. Eu citeam un ziar și, când am ridicat ochii să văd ce s-a întâmplat, l-am văzut pe bărbatul respectiv căzut pe podea, cu fața în sus. Stătea pe scaun, a alunecat și a căzut. „Asta nu e de bine“, mi-am zis, încercând să-mi dau seama ce se întâmpla. Trenul aproape că ajunsese în stație. Cum s-a deschis un pic ușa, am ieșit imediat din metrou. Mă duceam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
odihnesc o clipă. «Să iau al doilea sau al treilea metrou.» Am dat să mă ridic de pe scaun, dar nu prea aveam echilibru. Picioarele îmi erau înțepenite. Mi-am mișcat mâna stângă și am apucat pe bâjbâite mânerul. Cartea îmi alunecase deja din mână. M-am prins cu mâna din mâner în mâner până am ajuns la bara de lângă ușă. Am apucat-o strâns. Am coborât din metrou și eram gata să mă sprijin cu mâna de peretele de la capătul peronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Însă în timp ce mă gândeam la asta, au năvălit în metrou pe ușile deschise cei care așteptaseră în stație. Ca să prindă un loc liber, o femeie a încercat să sară peste balta de pe podea și a călcat fix în ea. A alunecat și a căzut pe spate. Apoi a zâmbit rușinată, s-a ridicat și s-a așezat pe locul liber. Era o femeie durdulie. Am urmărit prostit întrega scenă. «Aha, a căzut», mă gândeam. Înainte să-mi dau seama, ușile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în stare deloc. Acesta ne-a rugat pe toți cei care nu ne simțeam bine, să ne așezăm pe un suport de lemn. Acela pe care stă obervatorul ca să cuprindă cu privirea tot peronul. Nu puteam să stau normal și alunecam ușor-ușor. Apoi m-am întins de tot. Spre deosebire de ceilalți, încă eram conștientă. Când au venit polițiștii și m-au interogat, cred că am spus lucruri banale, cum ar fi numele sau adresa. Nu îmi amintesc exact. Pentru că cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ningea, chiar dacă ploua, chiar dacă era grindină, trebuia nepărat să facem asta. Nu aveam nici o zi liberă. Dar, aveam lapte bun. Nu mai pot bea laptele care se vinde în zona aceea. Nu că nu pot, însă e prea apos și alunecă imediat pe gât. Dacă laptele e foarte proaspăt, oricât de mult ai bea, nu ai probleme cu stomacul. Munca pe care o făcea familia mea era destul de grea, mai ales că numai noi ne ocupam de lapte. La prânz dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe întuneric. Într-un fel, eram atras încă de mic de ceva asemănător retragerii în Aum. Îmi plăcea să dorm înfășurat în așternuturi. Dacă îmi acopeream capul cu cearceaful, intram în altă lume. Încă eram conștient, dar în același timp alunecam pe tărâmul viselor. Aici puteam călători liber oriunde voiam. Mi-am construit propria viață spirituală sub cearceafuri. Era cazul să renunț la lucrurile acestea. În școala generală ascultam rock progresiv. De exemplu, The wall, Pink Floyd. Nu prea e recomandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind cu piciorul prin noaptea vieții, chinuindu-ne nu întrebarea dacă vom sfârși sau nu este singura certitudine în acest haos ci cum vom sfârși. Se va rupe funia? îmi voi pierde echilibrul? Voi aluneca? Sau mă voi arunca de bunăvoie, nemaisuportând suspendarea? Cine sau ce mă poate ademeni să aleg golul și întunericul din față în locul celor de dedesubt? Poate tocmai golul și întunericul deja traversate. Memoria... O lege firească a materiei, fie ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ce știa, cel care a scris epigrama prostului care sună așa: „Cu prostul neșcolarizat/ Te cerți un pic și ai scăpat / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are școală”. Eu mai scriu câte ceva, și de obicei scrisul meu alunecă ușor spre panta glumei, a umorului pamfletar și din această cauză am uneori surpriza, să observ pe câte-un amărât de acesta, care ar trebui să se ascundă undeva, pentru a nu i se observa lipsa lui capitală, el se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o fi crezut Irina despre moarte? Odată, de pildă - dar amândoi eram în ocazia aceea identici - intrasem dispuși, vorbăreți, flămânzi, intr-o cofetărie mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea îi alunecă pe fereastră și exclamă: "Ah! Ce întîmplare!" Mă uit: la masa de pe pavaj a cofetăriei ședea, domol, domnul Cornea, o cunoștință destul de vagă de a noastră. Știam că domnului Cornea îi murise cu câteva zile înainte nevasta; îl cunoșteam destul de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să se vorbească de rău, iar eu surâdeam. Unul a făcut-o într-o zi "moacă" și eu am făcut haz. De altfel, ca s-o chinuiesc, eram uneori brutal cum nu e în firea mea, căutam cuvinte grosolane care alunecau anevoie pe limbă, râdeam sarcastic la vreo afirmație de a ei, o priveam îndelung cu dispreț pentru făptura ei mică, ceea ce o făcea să se îngălbenească. Tot timpul, de la început, m-a chinuit dragostea ei arătată fățis, lacrimile și desperările
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi simțit enorm existența. Și-a țipat-o, și atunci a fost nevoit să lase și pe alții să și-o țipe. Rezultate altruiste pornesc dintr-un temperament frământat de el, în el. Copiii țipă, sar după o minge care alunecă repede în toate ungherele, sfărâmând frunzele galbene. Culcat într-un colț, privesc și scriu. Contemplu cu hârtia înainte, ca un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se strânge lume? Care din ei ar fi în stare, din joacă, să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară, alunecând spre Cavarna minusculă. Chiar la poarta casei, transfigurată de așteptare, mă întîmpină Ioana. E supranatural când vezi pe cineva complect în voia unui sentiment puternic. Îi privești fața, și fără nici o ezitare, oricât de neîncrezător ți-ar fi temperamentul, ai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nenorocită? O distracție a mea în portul Cavarna e să-mi țin echilibrul pe una din șinele vagonetului (nu-l văd niciodată) ce duc până la capătul unui ponton. Încerc să fac cât mai mulți pași, dar după puțină vreme îmi alunecă piciorul. Câteodată Ioana se ia la întrecere pe cealaltă șină, și numărăm pașii făcuți de fiecare. Viky s-a distrat văzîndu-ne și chiar a inventat un joc, la care au luat parte toți cavalerii ei. L-a adus și pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
intern, ușurătatea și ironia lui, care-l făcuseră peste măsură de impopular. "N-am văzut pe nimeni plîngînd", scrie Julio de Vilhena, amintindu-și de seara de la Arsenal. Se discuta cazul, făcîndu-se felurite considerații, dar n-am văzut nici o lacrimă alunecând pe fețele prietenilor defunctului". Demisionând Franco, se alcătuiește un guvern de concentrare, cu misiunea de a înfăptui destinderea. Dinastia își cere iertare, la 2 februarie e abolită dictatura, suspendîndu-se toate măsurile excepționale luate în ultimele zece luni. Ducesa de Palmela
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
regimul democomunist. Numai după o schimbare radicală a situației politice s-ar fi putut gândi monarhiștii la o încercare de restaurare. Centrul Catolic, deși făcuse atâtea eforturi de a dobândi un modus vivendi cu Republica, vedea cu îngrijorare regimul republican alunecând tot mai vădit spre extrema stângă. Mecanica politică se verifică și de astă dată: orice revoluție tinde firesc spre realizarea ei totală în forme extreme. De aceea, catolicii încep să atace din ce în ce mai deschis comunismul, pretinzîndu-și în același timp - cum am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toată energia și sufletul incoruptibil al generalului Carmona, mișcarea de la 28 mai se afla în pragul dezagregării finale. Pactul electoral cu Antonio Maria da Silva, deși provizoriu și secret, era începutul sfârșitului. Dictatura militară era amenințată să se pulverizeze, odată alunecată pe povârnișul compromisurilor cu oamenii vechiului regim. Se repeta greșeala lui Cabeçadas și Gomes da Costa, cu deosebirea că de data aceasta nu mai se găsea un nou general Carmona care să salveze spiritul revoluției. Toți cei care au luat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la pământ împreună cu calul său: — Fugi, Waldomar! E o cursă. Salvează-te! Salvează-te! Dar nu avu timp să facă nimic. O ploaie de săgeți, fulgerătoare, izbi grupul ca tot atâtea bice, din toate părțile; două gărzi din suită, lovite, alunecară din șa și căzură la pământ. Calul lui Waltan, atins în grumaz de o săgeată, se cabră dintr-odată și se lăsă pe o parte, răsturnându-și stăpânul în praful drumului. în câteva clipe, pădurea prinse viață: în jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prea obosit. Și pe urmă i se făcuse frig. Amână, așadar, orice hotărâre. Reuși, după ce slăbise șaua, să dea jos pătura de pe cal și să și-o pună pe umeri, apoi se lăsă să cadă în iarba încă umedă. Sfârșit, alunecă într-un somn adânc. 17 Lumina zilei îl găsi pe Balamber închircit și înfășurat în pătură ca un copil. Trezirea, salutată de cântecul melodios al unei privighetori, nu fu, însă, deloc plăcută fiindcă aproape imediat mâna rănită începu iarăși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
legănată de pasul calului. Câștigând teren încetul cu încetul, Sebastianus se gândea cum să se elibereze, înainte de a ajunge la Frediana, de prezența incomodă a Lidaniei. Avu ocazia atunci când un cavaler burgund, grav rănit, se aplecă pe gâtul calului și alunecă apoi din șa chiar în fața lor, căzând greoi în buruienile de la marginea cărării. Rapid, Sebastianus descălecă și se aplecă asupra războinicului. Constatând că se afla pe moarte, îi luă centura și sabia și puse stăpânire pe calul lui, lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alte lucruri. Sufla un vânticel cald, ce mângâia frunzișul copacilor. Țârâitul neobosit al greierilor se suprapunea peste murmurul încet și regulat al cascadei. Se plimbară o vreme pe lângă palisada șubrezită, pe ale cărei trunchiuri, în vreme ce vorbeau, Lidania își lăsa să alunece distrată degetele. Ascultând-o, Sebastianus o privea ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară și constata, aproape minunându-se, că era într-adevăr frumoasă. O „iapă tristă“, spusese Balamber: mai degrabă, un chip nordic, cu trăsături decise, dar plăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]