9,933 matches
-
de a se uita ori de câte ori venea vorba despre acel zaraf înnobilat de sultan. Ar fi pentru prima oară după... Hm! Și totuși, e hotărâtă să dispară. Ciudat! Într-un separeu din restaurantul hanului, Manuc tocmai lua masa în compania secretarului Ambasadei Suediei la Sankt Petersburg. Hummel se afla în drum spre Constantinopol și abia sosise la București. Era foarte târziu. Diplomatul se simțea obosit și ușor dezorientat. Călătorise mizerabil, săltând din groapă în groapă și prin noroaie interminabile. Cum Dumnezeu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
le tot aibă! Ivan este aci, gata să-i facă pe voie. Numai că, uite, nu mă cheamă și nu mă cheamă! De azi-dimineață, de când l-a sculat curierul de la cancelarie, la el n-a mai intrat decât subțirelul de la Ambasadă. Da’ ăla n-a rămas înăuntru nici sfertu’ dă ceas și s-a bulucit cam încruntat la plecare. Apoi... doar tăcere, cu ușa asta închisă mereu, de-i știu toate cuiele și... ― Ivan! tună Kutuzov. Ordonanța năvăli pe ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu întârziere. Dar prințul livra cu aceeași regularitate oi, porci, făină, orz, ovăz, unt, cerviș, seu și toate celelalte, în cantitatea cerută. Îl cunoștea bine pe Manuc Bei. Îl remarcase încă de pe vremea când el, Kutuzov, era doar atașat pe lângă Ambasada rusă de la Constantinopol. Manuc nu făcea din adunarea averilor un scop în sine. El nu iubea grămezile de bani, ci mișcarea banilor. Chiar și aici, în țara Românească, prințul nu se mulțumea doar să acumuleze bogății. Avea moșii nenumărate, poseda munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
merge și-o ciorbiță de perișoare, și-un strop de musaca, în crăticioara aia mică, din trei cartofi doar. Tot din carnea aia, mămico, o facem pă treabă. Dintr-un kil de carne, gătim felurite feluri, ca la recepție la ambasadă, da’ ce te faci că după ce-i duci tava la pat cu toate bunătățurile alea, odată o vezi că strâmbă din nas și se mohorăște, de-ți vine să turbezi, nu alta. Ardei umpluți, cică asta a vrut de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
schimb era plină de ștampile, rotunde, dreptunghiulare, denumiri prescurtate ale unor instituții oficiale și două-trei semnături. Persoana cea mai importantă eram eu, fiindcă traduceam pentru tata. Scrisoarea ne invita la o întâlnire cu reprezentantul unei organizații umanitare din America. La ambasada americană. Marți, ora unsprezece. În scrisoare se întreba dacă tata și-ar putea face timp. Noi nu ne-am putut împiedica să zâmbim. Am discutat îndelung, încercând să ne dăm seama dacă o asemenea invitație însemna ceva rău sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
rost croitorului de niște piese pentru mașină. Doar cravata, cea cu care tata sperase să-i impresioneze pe italieni la sosirea în țara lor, era demodată, prea scurtă și prea îngustă, iar când a apărut scrisoarea și întâlnirea noastră la ambasadă fusese fixată, Pietro i-a dăruit tatei o cravată nouă. I-a legat-o în jurul gâtului, s-a dat câțiva pași înapoi, l-a măsurat din priviri pe tata și a spus plin de încredere: „Așa ai să ajungi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
n-aș fi șovăit să-l votez. Tata s-a privit în oglindă și și-a pieptănat părul de la tâmple spre ceafă. Pe alocuri era cărunt. Eu mă așezasem pe marginea patului și-l priveam. Când ai o invitație de la ambasadă cu perspectiva să ajungi în America, trebuie să te pregătești pe îndelete. Tata se plimba prin cameră examinându-și costumul - prea strâmt aici, prea scurt dincolo - dar în linii mari era mulțumit. După aceea și-a încălțat pantofii, ca totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cumplit de uituc. Când el nu găsea un lucru, venea rândul meu. Atunci trebuia să caut cu el împreună, deși uneori n-aveam nici un chef. Auzeam înjurând din dulap ori de sub pat și înjurăturile aveau glasul tatei. La intrarea în ambasadă, am fost lăsați înăuntru fără probleme. Se vede că ierburile bunicii și poza Madonnei începuseră deja să lucreze. Pe coridorul lung am văzut venind înspre noi un bărbat cu cămașa albă și mânecile suflecate. Tata m-a luat de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și cu tata și-au dat mâna. De spus nu și-au spus nimic, însă tata zâmbea și asta era de ajuns. Tata putea să aibă mult farmec, când totul mergea ca pe roate. Dăduse cele mai potrivite răspunsuri la ambasadă și chiar povestise cum „și-a pus viața în joc, ca să le dea tinerilor posibilitatea de a trăi în libertate”. Asta fusese o frază trăsnet. Ai fi zis că a și devenit disident. Apoi tata simțise nevoia să pomenească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
scaune, unul lângă altul, pe coridorul unei secții de specialitate. Tata, Ion și cu mine. Ion ne-a povestit că, îndată ce a pronunțat numele bolii, doctorul s-a declarat extrem de interesat. Așa cum stăteam pe scaune, arătam la fel ca la ambasada americană de la Roma, numai că acum inima mi se zbătea mai tare în piept și țineam strâns mâna tatei. Doctorul era destul de simpatic. Mi-a spus că are adesea de-a face cu copiii, și m-a întrebat dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lăsat încetișor jos și s-a apropiat șovăitor de domnul Petrea. „Ce vrea să însemne întrebarea asta? Știți foarte bine cine sunt.” Tata dădea împresia că e sigur pe sine. Arăta cu totul altfel decât în camera de așteptare de la ambasada americană. Bravo, tată. „Atunci arătați-ne cum rezolvați situația asta.” „Care situație, tovarășe Petrea?” „Păi, vedeți și dumneavoastră că nevastă-mea nu se mai potolește. Și-a ieșit din minți. Eu nu pot să-i țin piept. Faceți ceva. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Paul Newman, nici Huckleberry Finn? Când ai boala Charcot-Marie, ți-e greu să te ridici. Am transpirat și am tușit, cum făcea tata când se simțea nesigur. El tușea când trebuia să meargă undeva unde era multă lume sau la ambasada americană sau când mi-a spus că voi fi internat la Columbia University Hospital. La întoarcerea din America a tușit neîntrerupt, înainte ca trenul să se oprească în gară și s-o vedem pe mama așteptând pe peron. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tonică. Dar parcă totuși nu ți-ai risca viața pentru așa ceva, așa că n-o fi vrut decît să bea ceva În barul nostru. Cunoscîndu-l pe el și știind și localul, e de Înțeles. În ziua aia tăiaseră o vacă la ambasadă și portarul ne sunase la hotelul Florida să ne spună că ținuseră pentru noi patru kile de carne proaspătĂ. M-am dus să o iau străbĂtînd Madridul peste care se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați cu puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la hotelul Florida să ne spună că ținuseră pentru noi patru kile de carne proaspătĂ. M-am dus să o iau străbĂtînd Madridul peste care se lăsa o seară vremelnică de iarnă. Doi soldați cu puști săteau de gardă În fața ambasadei, așezați pe două scaune, iar carnea ne aștepta În ghereta portarului. Portarul Îmi spuse că era o porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
porție bună, dar că vaca fusese cam uscățivă. I-am dat niște semințe prăjite de floarea-soarelui și niște alune pe care le aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul cu pachetul greu sub braț. Pe Grand Via se bombarda, așa că am intrat la Chicote ca să aștept să se termine. Înăuntru era zgomot și aglomerație, și m-am așezat În colț, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
placă treaba asta. — V-ați uitat pachetul, spuse chelnerul. Apoi Îmi Întinse carnea, Împachetată În două plicuri mari În care fuseseră aduse exemplare din Spur, ce mai Înălțaseră puțin mormanele de reviste care se strînseseră Într-unul din birourile de la ambasadă. — Te-nțeleg, i-am spus chelnerului. Serios. — Era un client vechi și bun. Pe lîngă asta, n-am mai făcut niciodată un denunț pîn-acum. Nu din plăcere l-am denunțat. — Iar eu n-ar fi trebuit să fiu agresiv sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și ei să fi Învățat, ca să poată citi lucrurile acelea, dar erau scrise În franceza veche, În latină, În germană, până și În rusă, pentru că papà era născut și-și petrecuse copilăria În locurile acelea, era fiul unui funcționar de la ambasada franceză. Biblioteca lui conținea vreo sută de volume, cea mai mare parte (și am exultat) despre procesul templierilor, de exemplu Monumens historiques relatifs à la condamnation des chevaliers du Temple de Raynouard, din 1813, o piesă de anticariat. Multe volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și-și permiteau să bată lumea-n lung și lat. Pe când noi, românii, care îl aveam pe Hagi - cu care învinsesem până și reprezentativa Italiei - nu ne puteam mișca nici în Europa. Peste tot ni se cereau vize, în fața tuturor ambasadelor din București erau cozi infernale. Solicitanții de viză dormeau nopți la rând întinși pe cartoane, direct pe trotuar. Funcționarii de la ambasade nici nu-și băteau capul cu ei - pentru asta erau angajați români care știau cum să-i ia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până și reprezentativa Italiei - nu ne puteam mișca nici în Europa. Peste tot ni se cereau vize, în fața tuturor ambasadelor din București erau cozi infernale. Solicitanții de viză dormeau nopți la rând întinși pe cartoane, direct pe trotuar. Funcționarii de la ambasade nici nu-și băteau capul cu ei - pentru asta erau angajați români care știau cum să-i ia pe boșimanii ăia din stradă. Era nevoie de un ton dur, disprețuitor - turistul român trebuia să simtă favoarea care i se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o cafea. Povestea mea nu s-a încheiat în țara arabă, ci este, să spun, e un episod. Cu ajutorul domnului Abdullah, am cerut și am făcut demersuri pentru a obține azil politic în Australia. Vă puteți închipui surprinderea funcționarilor de la ambasadă, când le-am povestit cum am reușit să fug și m-au întrebat dacă mai am pielea de berbec. Le-am spus că o mai am și mi-au cerut să vin cu ea la ambasadă. Împreună cu domnul Abdullah am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
închipui surprinderea funcționarilor de la ambasadă, când le-am povestit cum am reușit să fug și m-au întrebat dacă mai am pielea de berbec. Le-am spus că o mai am și mi-au cerut să vin cu ea la ambasadă. Împreună cu domnul Abdullah am revenit și m-au rugat să le arăt cum am procedat. Mi-am pus pe mine pielea de berbec și am făcut turul camerei. M-au fotografiat și mi-au spus că vor trimite documentele de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și mi-au dat asigurări că în scurt timp voi obține aprobare de azil politic în țara oilor, a cangurilor și a câinilor Dingo. - Când le-ai povestit cum ai reușit să fugi din țară, cred că unii dintre membrii ambasadei și-au adus aminte de Ulise, eroul troian, care ca să scape din peștera ciclopului a procedat la fel ca tine. S-a ascuns sub burta celui mai mare berbec al ciclopului. Nu te întreb dacă ai știut acest lucru. Pentru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ar fi profetizat în același timp sfârșitul a două nenorociri (cf. 2Rg 18,6): boala și invazia asiriană. A patra parte a povestirii, cu siguranță esențială pentru a înțelege implicarea regatului lui Iuda în politica internațională a timpului, este descrierea ambasadei trimise de Merodah-Baladan lui Ezechia și reacția negativă a lui Isaia (2Rg 20,12-19). Această scurtă povestire scoate din nou în relief figura lui Isaia. Profetul prezice regelui că într-o zi babilonienii vor duce în casa lor toate bogățiile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
teritoriul lui Iuda regilor filisteni vasali lui Senaherib (regele Așdodului, noul rege al Ecronului și regele din Gaza), asediul asupra Ierusalimului unde Senaherib îl „închide pe Ezechia ca o pasăre în cușcă”, tributul trimis de Ezechia la Ninive cu o ambasadă și o escortă militară care îi transmite lui Senaherib actul de fidelitate față de regele Asiriei. Concluzia analelor nu poate să nu ne uimească. Aparent, Senaherib a lăsat Ierusalimul pentru că Ezechia a trimis o ambasadă până la Ninive pentru a plăti tributul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de Ezechia la Ninive cu o ambasadă și o escortă militară care îi transmite lui Senaherib actul de fidelitate față de regele Asiriei. Concluzia analelor nu poate să nu ne uimească. Aparent, Senaherib a lăsat Ierusalimul pentru că Ezechia a trimis o ambasadă până la Ninive pentru a plăti tributul. Textul „prismei lui Senaherib” nu menționează cucerirea Ierusalimului, cum o face pentru alte cetăți. Asupra acestui punct, cronica asiriană și textele biblice concordă perfect: Senaherib s-a mulțumit cu un tribut copleșitor și Ierusalimul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]