39,601 matches
-
în care se simte bine. Amintirile noastre au deseori o amprentă emoțională; astfel că reamintirea ține atât de o componentă rațională, spre exemplu o comandă de a-ți reaminti, cât și de una emoțională, o anumită dispoziție afectivă putând activa amintirea ce poartă același gen de amprentă emoțională. O muncă de-o viață pentru a rămâne om! Nu întotdeauna a ști reprezintă un progres; uneori a ști ceva anume înseamnă o închidere într-un anumit mod de-a vedea ce nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
impudic. Văd dezgolirea drept una din funcțiile rațiunii. Poate că tot rostul zbuciumului nostru de-a lungul existenței este de-a fi strămoș (și, totodată, urmaș); acesta este locul pe care ni-l rezervă Istoria; Raiul a fost înlocuit cu amintirea (care este o formă slabă a pomenirii). O carte "îți bagă idei în cap" doar dacă ele își aveau locul pregătit de mai înainte, dacă erau cumva așteptate. Altminteri rămânem surzi la orice chemare din partea gândurilor pe care le întâlnim
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu anticipație de răul pe care urmau să-l producă. În momentul în care lumea, așa cum este ea modelată de cei mai tineri decât tine, îți este străină e semn că timpul ți-a trecut. Refugiul tot mai frecvent în amintiri este indiciu al apropierii morții. Progresul are ceva înfiorător în el: creează o distanță între generații până la a le face de nerecunoscut una pentru alta. Poate că apariția Istoriei ca știință este determinată tocmai de acest aspect terifiant al progresului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un bine cunoscut donator (binefăcător), dl. Goerge Averoff, care a dat Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 145 o sumă mare de bani pentru curățarea stadionului olimpic. Companiile au furnizat venituri din publicitate în programul de suveniruri (amintire). Una din firmele acestui program a fost Kodak care își continuă suportul său ca unul din partenerii programului TOP de azi. 1912, JO de la Stockholm. Aproximativ 10 companii suedeze au achiziționat „drepturile Sole”, în primul rând de a face fotografii
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
camere de luat vederi, alarmă. Sus, pe firmă, am pus: "Clody-bijuterii." Acesta era secretul vieții mele. Nimeni nu știa ce importanță a avut Clody pentru mine. A fost sufletul meu! Și dacă ea a dispărut, eu am să trăiesc cu amintirea ei. Cameliei i-am explicat că e o casă mare de bijuterii din Franța "Clotilde", cu care aș vrea să am relații. Am început să dau anunțuri în ziare: "cumpăr aur și bijuterii vechi". Când am adunat suficient material, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
greutate, se întoarse în sala-amfiteatru, se duse la pianul de pe scenă, mângâie clapele, peste care degetele lui Mihai trecuseră. Se așeză într-un fotoliu, închise ochii și și-l imagină pe Mihai la Bayreuth, când venise Beatrice și-l sărutase. Amintirile îl năvăleau, nu le putea opri. Gândul se întorsese în timp. Aici, în acest amfiteatru elegant, își retrăi, pentru câteva clipe, viața. Ce copil bun a fost Mihai. Inteligent, talentat și mai ales ascultător. Ce carieră frumoasă i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mi-a spus, mereu mi-a spus! Numai că eu n-am vrut să aud, să înțeleg. Nu mai îmi convenea. Eu vroiam altceva. Vroiam o familie, copii... Trebuie să plec de aici! Mă strâng zidurile astea! Mă sufocă aceste amintiri. Sunt o haină prea grea pentru mine! În dormitor se așeză pe pat și adormi. Se trezi la un moment dat, chinuit de un coșmar. Citise în tinerețe o nuvelă stranie, de Prosper Mérimée. Se chema "Venus din Islle". Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vedem, nu vă promit, dar încerc. Bine dragule, uite, ți-o dau pe maică-ta și pe urmă pe gaițele astea două, care-mi smulg telefonul din mână. S-a vorbit și s-a vorbit, cu râsete, cu oftaturi, cu amintiri... La sfârșitul "dialogului de la distanță", Petre trase concluzia: Am făcut-o și p-asta. Lui Mihai îi e dor de noi, mi-a spus că încearcă să vină și dacă a spus așa... A mai spus de o surpriză, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cadourile și, pentru a le feri de privirile prea curioase, am încuiat ușa, spre părerea de rău a Anei. Cu problemele rezolvate la Bușteni, ne-am întors la București. Tot drumul mă frământa întâlnirea cu Argatu, scrâșnind din dinți la amintirea discuției cu el, la scenele din tinerețe... Polițistul Argatu, "Revoluționarul" Argatu, deputatul Argatu , doctorul în științe juridice Argatu, marele proprietar Argatu... Pentru ce l-am mai omorât pe Ceaușescu? Pentru ce au murit atâția oameni, pentru ce, pentru ce? Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a fi ca și mătușa ei, draga de Clody... Îi seamănă atât de bine și fizic. Aceeași podoabă blondă, aceiași ochi ca floarea de in, aceiași privire caldă, aceiași voce mângâietoare... Trezește-te Petre, mi-am zis, lasă comparațiile și amintirile! Abia trezit din visări, a intrat pe ușă și Camelia, care m-a readus complet cu picioarele pe pământ. I-am dat vestea cu loja și doamna doctor a și început să se agite că n-are ce îmbrăca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ceva la manșetele pantalonilor, dar am fost asigurat că "se face până mâine". Prețul era cam piperat, însă vânzătorul mi-a întors, zâmbind, haina, arătându-mi, pe căptușeală, eticheta unei firme de prestigiu, Armani sau cam așa ceva. Am zâmbit la amintirea că doar cu câteva zile în urmă auzisem, la radio, că fusese confiscat un mare lot de haine cu etichete contrafăcute. Au urmat pantofii, cămașa și... Mi-am zis să-mi iau și o cravată. Nu purtasem cravată decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Hilton, unde Mihai reținuse o masă, pentru a sărbători cu familia. Personal stilat, lumânări, meniu ales cu grijă... La masă, bună dispoziție, ca-n familie, Beatrice participând și ea la discuții, după lecțiile de română primite de la Clody și Mihai. Amintiri, glume, râsete, surorile care cam uitaseră respectul față de "maestru" și fratele mai mare. Cele două doamne rețineau atenția. Camelia se așeză în fața lui Petre, alături fiindu-i Mihai, care începu să-i șoptească ceva la ureche, Petre gândind că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acum îi era străin. Dar asta nu însemna că nu înțelegea bucuria, fericirea și veselia celor din jur. Rămânea un "Ghepard" singuratec, taciturn, discret, închis în casta lui. Doar pentru o fracțiune de secundă, Beatrice a reprezentat ceva din trecut, amintirea lui Clody... O puternică tulburare îl cuprinse, ea observă și-l întrebă, oprindu-se din dans în fața lui: S-a întâmplat ceva? Parcă n-ar fi fost destul acea amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o fracțiune de secundă, Beatrice a reprezentat ceva din trecut, amintirea lui Clody... O puternică tulburare îl cuprinse, ea observă și-l întrebă, oprindu-se din dans în fața lui: S-a întâmplat ceva? Parcă n-ar fi fost destul acea amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
timpul gândește în note muzicale... Bine! Aveam două locuri față în față la geam, despărțite de o mică măsuță, așa că nu deranjam pe nimeni. Aerul condiționat susura în surdină, ceilalți din familie își vedeau de-ale lor, cu glume și amintiri... Ai ascultat povești când erai mică? Bineînțeles. Și cum începeau? Nu-mi mai amintesc. La noi, multe încep cu "a fost odată"... Ei bine, află că pe aici a fost odată un oraș căruia i se spunea "Micul Paris". Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
făuresc o vreme vise. Nu credeam că te mai pot iubi cu atâta tărie și dăruire, dar asta e! După despărțirea noastră cu ani în urmă, nu doream să mai revin în București. Nu aveam curajul să reînnod imagini și amintiri pe care le credeam și le doream uitate. Dar, după Bayreuth, mă gândesc la o eventuală întoarcere în trecut, atrăgându-mă ca un magnet Cișmigiul, Cireșica... Mai pot, mai am dreptul să visez? Petre, Petre... Pe unde ești, dragule, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cireșica, mi-am dat seama că tu ești "alesul", "prințul" cel visat și așteptat. Te-am purtat zi de zi și ceas de ceas în gândurile mele, pe unde mă duceau pașii erai lumina și umbra mea. Mă hrăneam cu amintirile noastre, respiram cu vorbele tale, visam cu mângâierile tale. Mi-a fost și îmi este nespus de greu, de dureros, să-mi port crucea. De ce, de ce, de ce...? De ce a trebuit să te întâlnesc, de ce a trebuit să mă îndrăgostesc, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mă fac chelner la tine. Și noi, și noi, adăugară fetele. Petre zâmbi satisfăcut, zicându-și că surprizele vor veni și în zilele următoare. Ciocniră ouă, ciocniră pahare cu afinată și busuioacă, mâncară și iar mâncară, căutând să-și dreagă amintirea verdețurilor de la sosire. După biserică și masa de prânz, familia începu să renască. Stăteau ore în șir la taclale pe verandă, seara, în fața șemineului cu butuci de brad înmiresmați, ziua "copiii" se jucau cu Toni prin livadă. Dimineața din a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
purcelușul de lapte, rumen și apetisant, cu mărul tradițional în gură. Petre pregătise și un ceaun cu cartofi prăjiți și murături, așa că din purcel, spre disperarea lui Toni, n-a mai rămas mare lucru. Și uite așa trecea timpul, cu amintiri, cu glume, cu plimbări în livadă și în pădure și, bineînțeles, cu mese-surpriză. După apropourile făcute lui Petre pentru "verdețurile" din prima zi, nu mai pridideau acum cu laudele. În ziua a treia, la prânz, Petre le puse pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era nimeni. Îl învălui liniștea și atmosfera aceea de taină, își făcu cruce, aprinse o lumânărică și începu să se roage pentru bunicul de la care moștenise darul de bijutier, pentru părinți, pentru copiii... Se trezi la un moment dat cu amintirea părintelui Gherasim de la Paris și cu spusele lui: "și roag-o să te ierte"! Bolborosi, în neștire, de câteva ori "Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă", își făcu cruce și ieși din biserică, simțind că nu mai are aer. Pentru viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
s-o stăpânesc. Până când, până când?... Și iar gândul mi se întoarce..., îmi iau luneta și încep să privesc cerul deschis, căutând răspunsuri la gândurile și frământările mele. Copiii mi-au îmbogățit viața, dar eu nu trebuie să-i împovărez cu amintirile, păcatele și durerile mele. Ei au drumul lor, ca păsările care zboară din cuib. Trebuie să-i lași liberi, despovărați de grijile părinților. Trebuie să fiu mereu senin, cu o aparentă liniște. Ca oglinda unui lac, fără a-mi dezvălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
industriale, alimentare, textile, cherestea, materiale de construcții. La bâlciul de la 20 iulie vin oameni de toate vârstele pentru a participa la spectacole de circ, menajerii, serbări de dans și întreceri sportive. Cu această ocazie se întâlnesc și fiii comunei, depănând amintiri. În timpul comunismului, aprovizionarea cu mărfuri se făcea prin unitățile cooperației de consum existente în fiecare sat. După 1990, pe teritoriul comunei s-au înființat societăți comerciale, având ca obiect de activitate comerțul: Lespezi În 2009, erau înregistrate 53 de firme
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
câmp i-am primit de la armată. Era prima oară în viața mea când încălțam așa ceva, dar erau extraordinar de comozi. Acum, când umblu prin grădină cu ei, înțeleg voioșia păsărelelor sau animalelor care calcă pământul fără încălțări. Este singura mea amintire plăcută din vremea războiului. Ce poveste mohorâtă și războiul ăsta! Anul trecut nu s-a întâmplat nimic. Cu un an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici cu un an înaintea lui nu s-a întâmplat nimic. O astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
întâmplat tot felul de lucruri, însă când încerc să mi le amintesc, am și eu senzația că nu s-a întâmplat nimic. Nu pot să sufăr să vorbesc despre război și nici să-i ascult pe cei care-și deapănă amintirile. Mulți au murit, știu, dar tot lugubru a rămas și mă sâcâie și acum amintirea lui. Poate unii consideră punctul meu de vedere nedrept. Abia când am fost recrutată pentru a munci cot la cot cu ceilalți, încălțată cu pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
senzația că nu s-a întâmplat nimic. Nu pot să sufăr să vorbesc despre război și nici să-i ascult pe cei care-și deapănă amintirile. Mulți au murit, știu, dar tot lugubru a rămas și mă sâcâie și acum amintirea lui. Poate unii consideră punctul meu de vedere nedrept. Abia când am fost recrutată pentru a munci cot la cot cu ceilalți, încălțată cu pantofi cu talpă de cauciuc, mi-am dat seama cât de sinistru este. Deseori mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]