5,016 matches
-
a născut și să-și facă datoria de cetățean servind într-o unitate militară de elită. Israelienii se află peste tot? Bineînțeles, dacă până și pe treptele sanctuarului catolic de la Roma am întâlnit un tânăr exemplar, la un început de amurg primăvăratic în plină lună ianuarie, Anno Domini 2007. Ultimul episod roman s-a petrecut în holul de recepție al hotelului unde am coborât să fac ultimele pregătiri înainte de plecarea de a doua zi în zori. Funcționara de la recepție, o tânără
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
este salutară!52". Relațiile lui Mitterrand cu comunitatea evreilor din Franța și cu Statul Israel au decăzut, pe parcursul campaniei din Liban, la un nivel fără precedent, această situație înscriindu-se ca un capitol aparte al anilor Mitterrand la putere. În amurgul vieții sale, Mitterrand va mărturisi că "a avut mai multe întâlniri cu Menachem Begin încă înainte de a fi devenit prim-ministru" și că "a nutrit față de el considerație 53". Și totuși, în relațiile dintre cele două țări nu s-au
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
valea rîului Guil inutilizabilă pe timp de război. În zare, acoperit de nămeți se arată La Gardiole des Alpes, într-un dialog mut cu Le Pas de la Cula. Păduri cocoțate în locuri inaccesibile ocrotesc valea de avalanșe. Frumuseți bănuite în amurg de noapte așteptau ziua ca să-și copleșească privitorul prin splendori ascunse. Splendori care își iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă paralizați de atîta frumusețe își ard aripile ca fluturii de noapte. Lumina generată de comorile greu accesibile ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de frumusețea vieții. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezei, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri. Foșnetul frunzelor uscate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care stăteau mai multe familii și care puteau găzdui o mulțime de invitați. O povestire indigenă ce datează din secolul al XIX lea menționează o reuniune în cursul căreia vatra din mijlocul sălii a fost brusc inundată, ca la sfîrșitul Amurgului zeilor, de o apă venită din adîncuri. Un cetaceu în mărime naturală s-a ivit la suprafață și s-a scuturat, lansînd jeturi de apă prin orificiul din vîrful capului. Apoi s-a scufundat, apa a dispărut și pe solul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a primi o sentință judecătorească, face 15 ani de temniță grea, timp în care însă reușește să compună un număr însemnat de poezii. Dintre acestea amintim câteva titluri: „Rugăciune pentru pace”, „Cântecul potirului”, „Cântec după gratii”, „Limită”, „Vecernie”, „Rugăciunea din amurg”, „Laudă”, „Noaptea Învierii”. Din toate poeziile sale răzbate o adâncă înțelegere teologică a existenței umane. Totul se raportează la credință și la Dumnezeu, Cel la care poetul și filozoful se roagă cu nădejde în izbăvirea de neajunsurile efemere ale unei
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
fiind „Rugăciune pentru pace”: Dă-mi și mie pacea inimii, stăpâne Flacără ce nu se zbate-n uragan, Să răzbesc războiul duhului dușman, Căci țărâna trece, sufletul rămâne. Și, fiind la capitolul rugăciunii, am putea să amintim și „Rugăciunea din amurg”, în care simțim, pe de o parte, teologul ortodox, pe de altă parte, o oarecare renunțare sau împăcare cu situația dramatică prin care trecea poetul: De viforele vieții ei sunt acum deșerți, Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămâne
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
soare, Cînd alergam cu picioarele goale Și zefirul cald ce bătea dinspre munte... îmi flutura părul ca o coamă aprinsă... Cădea deodată, atuncea, perdeaua de umbră Pe fruntea ta, pe Fruntea Malului De secole învelită în pace, liniște, stranie haină, Amurgul de pe Fruntea Malului Și liniștea sufletului meu... Cârțișoara Mi-e dor de sătucul de sub munte, Mi-e dor de ulițele sale-nguste, De iarba de pe malul șanțului, De ploile repezi de vară. Mi-e dor de mirosul de fum primăvara
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
IV, ed. cit., p. 408. 18 Amado Alonso, op. cit., p. 15. 19 Ibidem. 20 Basarab Nicolescu, Teoreme poetice, traducere în limba română de L. M. Arcade, prefață de Michel Camus, București, Editura Cartea Românească, 1966, p. 93. 21 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, București, Editura Humanitas, 1996, p. 114. 22 Mihai Eminescu, Opere XV, București, Editura Academiei Române, 1993, p. 138. 23 Ibidem. 24 Amado Alonso, op. cit., p. 17. 25 Lucian Blaga, Trilogia culturii, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969, p. 277. 26
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
modern de poezie, București, Editura Eminescu, 1972. * Cheie-Pantea, Iosif, De la Eminescu la Nichita Stănescu, Timișoara, Editura Excelsior Art, 2002. * Cheie-Pantea, Iosif, Repere eminesciene, Timișoara, Editura Excelsior, 1999. * Cifor, Lucia, Mihai Eminescu prin câteva cuvinte-cheie, Iași, Editura Fides, 2000. * Cioran, Emil, Amurgul gândurilor, București, Editura Humanitas, 1991. * Crăciunescu, Pompiliu, Eminescu paradisul infernal și transcosmologia, Prefață de Basarab Nicolescu, Iași, Editura Junimea, 2000. * Crăciunescu, Pompiliu, Strategiile fractale, Iași, Editura Junimea, 2003. * Culianu, Ioan Petru, Studii românești. I. Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, Traducere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
București, a revenit aici la socri, la Fălticeni, dar și-n preajma târgului, la Oprișeni, unde s-au stabilit pentru odihna de veci părinții lui, în curtea bisericii pictate de dânsul. Pentru toate aceste motive, maestrul s-a decis, în amurgul vieții sale, să dăruiască orașului Fălticeni întreaga sa operă artistică, într-o expoziție muzeală, deschisă permanent pentru generațiile de astăzi și cele de mâine. Și, după ce s-a gândit, a revenit tot mai des la Fălticeni. A chibzuit. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
stârnită de glasul rânced melodios al preotului Înălțând rugă pentru roaba lui Dumnezeu Felicia, să se odihnească Într-un loc de verdeață și răcoare unde nu-i mâhnire și durere, și Încă Încerc să Întrevăd locul acela În atmosfera de amurg perpetuu a dimineții, Încă sunt aici și lupt cu pornirea irezistibilă de a le face vânt În groapa mămicii mele, Felicia, Năsoasei, Tarantoacei și Motănicăi, eh, ca și cum ele ar avea vreo vină. * Banii ăia erau ca și un dar de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
razna În felul ăsta. Uneori chiar mă bucuram că n-am pe nimeni În preajmă care să-mi spună cât de Întreg am rămas la minte. Oricum nu mai deosebeam noaptea de zi. Ziua și noaptea se contopeau Într-un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Ele mă asaltau și dădeau să mă strivească sub gemetele și văicărelile lor, mă-mpresurau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Toți au tras În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne Împușcau de la ferestre, din poduri, de pe acoperișurile blocurilor și iarăși fugim și trebuie din nou să ne grăbim fără să ne pripim. Ceața unui amurg fumegos ne Împresoară și ne sufocă. Hansi gâfâie lipit de zid lângă mine, și pe urmă Îl văd aplecându-se În spatele unei Dacii care rulează la pas. Alunecă pe lângă ea dându-i ocol și trage prin parbriz afară un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
făcut curățenie fără să spună nici un cuvânt. Umilința mea a fost imensă: nu mai ajunsesem niciodată la o astfel de degradare. Și totuși n-am putut să reacționez altfel. Sunt cu mult mai slab decât îmi închipuiam. Comunicare agonică În amurg, femeile și copiii din sat se strâng pe țărmul mării. Se așează fiecare pe câte o piatră sau pe nisip și se uită pierduți la apă. Rămân acolo, muți, să privească cum se închide la culoare albastrul acela vinețiu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
astfel natura sfârșește prin a se umaniza, moleșindu-se. Piatra ajunge să simtă de parcă ar fi un get; copacul devine un războinic în luptă acerbă împotriva invadatorului și murmurul apei îl îneacă pe străin. În fiecare seară contemplu marea în timpul amurgului, când crusta ei solzoasă se aurește ca un veștmânt imperial: pare c-ar vrea să se-mpodobescă solemn ca să asiste la o execuție iminentă. E aici o întreagă metamorfoză. O metamorfoză ce miroase permanent a moarte. Îngrijiri Hrana vegetală mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
solar, străbat spațiul și vin să-mi sfâșie corpul cu puterea dată de ascuțișul unor pumnale. O durere atroce mă obligă să mă-ntorc mai devreme acasă și să nu asist la acest masacru. Când lucrul nu se-ntâmplă, iar amurgul coboară cât încă mai sunt întins pe nisip, trupul meu suferă niște contracții ciudate. Rămân ca paralizat și nu pot să mă mai mișc. Dacă nu mă vede întorcându-mă la o anumită oră, Aia știe unde să mă caute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
picioare. După cum spune Aia, asfințitul soarelui dă drumul unui soi de magie rea pe care unele trupuri o captează în mod negativ. Zice că e și cazul meu; se neliniștește și mă avertizează să nu mai adorm pe plajă, în timpul amurgului. În momentele acelea, nu pot să-i refuz promisiunea. Promisiune zadarnică și neputincioasă față de lenea letală care mă face, de fiecare dată, să lunec într-un somn agonic. Bătrânețe Câteodată, noaptea, nu reușesc să adorm deloc. Se-ntâmplă să rămân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de la mine arta de a fi poet. Mi-a recitat un cântec de-al lui, povestea unei oițe ce-și anunță păstorul despre o nelegiuire pusă la cale împotrivă-i. Intriga e simplă: mica făptură îi spune stăpânului că, în amurg, ceilalți doi fârtați vor încerca să-l ucidă. Reacția păstorului e cu siguranță contrară față de ceea ce ne-am aștepta. El nu încearcă deloc să evite moartea, adică nu se înarmează ca să se apere, ci se îngrijește doar de soarta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce a așezat astfel modesta localitate În rândul târgurilor la margine de țară. Fiul său, Anastasie Bașotă, a Înființat În anul 1838 o școală Începătoare cu găzduire pentru elevii lipsiți de mijloace dar cu dăruire la Învățătură. Mai târziu spre amurgul vieții tot el, Înființează pe moșia sa o unitate de Învățământ liceal care de-a lungul timpului capătă o apreciere de mare rezonanță. Este suficient să menționăm că În timpurile mai apropiate, În anul 1956, are loc la Iași o
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
19, 3, 1954, pp. 324-328. Hsu, Hsiu-Ju, National Culture and Clothing Values: A Cross-National Study of Taiwan and United States Consumers, Oregon State University (teză de doctorat), 2003, http://www3.unicatt.it/pls/unicatt/consultazione.mostra pagina?id pagina=14180. Huizinga, Johan, Amurgul Evului Mediu: studiu despre formele de viață și de gândire din secolele al XIV-lea și al XV-lea în Franța și Țările de Jos, Editura Meridiane, București, 1994. Huizinga, Johan, Homo ludens, Editura Humanitas, București, 2003. Hunt, James M.
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
l Întinse, zicându-i: - Bea, Barbule lăutar, stăpânul meu, bea, căci Dumnezeu te-a făcut artist, și tu ești mai mare decât mine!” Cântecul popular „Barbu Lăutarul”, este cunoscut azi În varii interpretări. Nu Încape Îndoială, el era cântecul de amurg al bătrânului intrat În legendă, melancolia din urmă față de vremuri apuse, pe care o purta cu sine În ultimii ani: „Eu sunt Barbu Lăutarul, / Starostele și cobzarul, / Ce-am cântat pe la domnii / Și la mândre cununii. // Of , of , of miaduc
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
unitar ca „descrierea Bărăganului” sau „basmul bisoceanului”, când opera întreagă se întemeiază pe unitatea arborescentă și vie a conștiinței, însemnează a-l micșora și mai ales a-l denatura.”1 Scriitorul este un clasicizant - atribut definitoriu pentru opera redactată la amurgul existenței: „Odobescu aspiră la antichitatea mai ales elenă în orice pagină pe care o scrie către sfârșitul vieții”2. Intuiție exactă a spiritului odobescian, al iubitorului de clasicități, livresc, erudit, cizelat și calofil, de o seducătoare și fascinantă alcătuire barocă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
frig... Și ceasurile trec în neștire. Când aud șuieratul înfiorător al crivățului care stinge viața în treacătul său, mă gândesc la zilele însorite petrecute acolo, pe țărmuri îndepărtate ale Sud-Estului Asiei și Oceaniei. Mii de gânduri mă împresoară în extazul amurgului, când întreaga natură se acoperă cu o haină fantastică; mii de visuri vin de mă îngână cu-ale lor poetice ademeniri, și printre gânduri și printre visuri țara mea se arată mie ca o mamă iubitoare ce mă cheamă la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
au dus de-a lungul timpului pe alte meleaguri europene, asiatice, africane sau americane, unde am trăit clipe de mare intensitate emoțională materializate prin numeroase articole publicate În ziare și reviste și apoi În ciclul de lucrări tipărite Între 2006-2010: Amurgul Zeilor, Trezirea Dragonului, Paradisul Pierdut, Nemurirea Mogulului. Și când prietenii zâmbind m-au Întrebat care este următoarea escală? Răspunsul a venit prompt - zona Pacificului. Sosise Clipa Australă!!! Pentru aceasta am Început să mă documentez În biblioteci și arhive, pe internet
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]