12,966 matches
-
și tata n-ar mai Înghiți Extraveral, Valium și Distonocalm, de câte ori Își amintește. * Așa că stăteam cu un ochi la Traian, care se pregătea să intre În vamă, cu un ochi la uriașul ceas electronic și ascultam vocile bărbătești ale corului antic, iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele de viplă, servietele-diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
hârtii, cerneluri și pene de scris. Descoperi și câteva obiecte mai ciudate, un cvadrant, un fel de microscop și încă un instrument cu o vergea verticală fixată pe o placă orizontală, în centrul unor cercuri concentrice. După toate probabilitățile, un antic gnomon. Într-o dioramă cu elemente de vegetație africană, descoperi un animal împăiat, ciudat și legendar. Și barba lui șterse prelung geamul, în încercarea de a examina cât mai bine labele acelui sirus, jumătate de leu, jumătate de condor, crestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care mai era încă lipită o bucățică antică de mâncare extrasă dintre molari cu cel puțin trei luni în urmă. Curățenia nu era punctul forte al lui Susan. La fel cum nu erau nici spiritul organizatoric, planificările făcute cu mult timp înainte sau orice altă formă de comportament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mi-o dedici. — Nu cred că ar exista o carte ultimă În aceste domenii, și tocmai din acest motiv m-am mulțumit, până În prezent să citesc, să Învăț, fără a scrie eu Însumi ceva. — Explică-te! Să-i cercetăm pe antici, pe greci, pe indieni, pe musulmanii care m-au precedat, ei au scris din belșug În toate aceste domenii. Dacă repet ce au spus ei, munca mea e inutilă; dacă-i contrazic, cum sunt mereu tentat s-o fac, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său asupra creștinilor, stăpânitorul Samarkandului se teme de toate relele de pe lume pentru cetatea sa. Nu greșește, evenimentele se precipită. Două sute de mii de călăreți selgiucizi se pregătesc să treacă „fluviul“, cel care se chema pe atunci Djayhun, pe care anticii Îl numeau Oxus și care avea să devină Amu-Daria. Va fi nevoie de douăzeci de zile pentru ca și ultimul soldat să-l străbată pe un pod mișcător de bărci legate una de alta. La Samarkand, sala tronului este adesea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știi, abia am reușit să o conving de dimineață să bea o ciocolată cu lapte, dar el este deja cufundat în paginile cărții, va fi bine, o zi de post nu îi strică, figura lui se relaxează pe măsură ce descifrează versetele antice. Cobor să beau o cafea, spun eu repede și ies din salon, dar nu merg la bufet, ci mă îndrept spre mașina parcată la depărtare, la poalele muntelui. Nu-și va da seama că am fugit până la serviciu, deși el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înainte, spune Udi, eu mă sperii, care graniță, cu Iordania? El spune, nu, cum cu Iordania, între regatul Iehuda și regatul Israel, uitasem complet că la un moment dat existase această împărțire, privesc în jurul meu uluită, caut urmele unor ziduri antice, dar pământul este peste tot la fel de plan, pământ sărat, ca pe lună. De ce au fost separate, întreb eu, iar el îmi răspunde, întrebarea este de ce au fost vreodată unite, între ele a fost întotdeauna o graniță antică naturală, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
urmele unor ziduri antice, dar pământul este peste tot la fel de plan, pământ sărat, ca pe lună. De ce au fost separate, întreb eu, iar el îmi răspunde, întrebarea este de ce au fost vreodată unite, între ele a fost întotdeauna o graniță antică naturală, care a precedat unirea lor, aceasta fiind una șubredă încă de la început, eu îmi plec privirea, de ce aveam impresia că vorbește despre noi, un fior rece îmi zguduie spinarea, ființe minuscule de gheață se cațără pe ea, vertebră după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un adevărat miracol ceea ce i s-a întâmplat, este incredibil, privesc în jurul meu curioasă, miracolele nu le sunt străine acestor culmi strălucitoare, din inima munților se deschid către mine niște gropi, ca orbitele goale ale unor ochi. Acestea sunt peșteri antice, spune Udi, vrei să mergem până acolo? Eu mă opun, de ce, dar continui să mă uit la ochii aceia goi, cu siguranță că au văzut destule miracole, cu greu îmi pot aminti care anume, ceva legat de apele Iordanului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să îl refuz din nou, mi-ar spune imediat că nu mă interesează nici un loc încărcat de legendă, că nu am pic de interes față de istorie. Păcat că nu fusesem de acord să intrăm la mănăstire, ce erau câteva cranii antice de călugări în comparație cu un oraș întreg de morți, încerc să mă entuziasmez, un oraș întreg al morților? Și el spune, da, un oraș plin de morminte, evreii din toate colțurile lumii au venit aici pentru a fi înmormântați, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tulburi ai părinților acelei fetițe, după ce cutreieraseră zile în șir cărând trupul ei micuț, scuturându-l din când în când prin gropile de pe cărare, făcând să pară că în nările ei ar mai respira o gură de viață, o fetiță antică, chiar și dacă ar fi avut o viață lungă, tot aici ar fi sfârșit, în adâncurile reci de piatră, poți să mori din orice, îmi spusese el, sunt atâtea lucruri pentru care să îți faci griji, iar eu încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să fie asta, este ca în momentul nașterii, numai că sexele se contopesc în scopuri diferite, ca și când n-ar mai arde la aceeași flacără, de data aceasta focul mă linge înăuntrul pântecelui cu limbile lui micuțe, este focul unui legământ antic, dureros, legământul pe care ar fi trebuit să îl facem cu mulți ani în urmă, care transformă în cenușă toate ezitările, toate temerile, lăsând în urma sa doar liniște, cel care va păși pe această cale de rele va fi ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
victimă, ai întotdeauna posibilitatea de a alege, dar ce alegere mai poate fi făcută acum, când el m-a înlănțuit cu infirmitatea sa. Iar și iar îmi scufund fața în apa aproape fiartă, așa cum faci cu un vas de ceramică antic, de care s-a lipit pământul, pete mici de ulei negru, urât, tu nu mai poți alege, îmi spun mie însămi, nu mai ai altceva de făcut decât să îți piepteni părul ăsta, să îți îmbraci corpul ăsta, să îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
consumă aproape la fel de repede ca aceea a unui chibrit, iată că printre copaci văd o siluetă palidă învârtindu-se în pași de dans, sărind de la un trunchi la altul, îngenunchează, își pleacă nările spre pământ, ca și când ar împlini un ritual antic, ce îmi trezește frica, imediat cobor grăbită, ies din hotel, merg spre pădure, iar acolo stă el culcat printre copaci înalți și floricele strălucitoare, cu umerii tremurând, urlete provocatoare pornesc dinăuntrul său ca din adâncurile pământului. Udi, ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
primească, ore în șir i-am vorbit, de ce nu vrei să încerci, nu ai nimic de pierdut. Nu am nici de câștigat, a mârâit el, practicile acestea păgâne nu sunt pentru mine, dar eu insist, de ce te deranjează, este medicină antică și naturistă, încearcă, iar acum îi va intra în cameră tânăra aceasta măslinie, pe care o va alunga chiar și prin somn și cu siguranță nu va mai dori să primească pe nimeni altcineva după aceea, număr pașii femeii, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
De ce, ai citit în bătăile inimii lui că voi muri, mârâi eu încordată, dar ea mă întrerupe fără urmă de zâmbet, Naama, ascultă-mă, însă eu nu mă grăbesc, dintotdeauna am crezut că medicina naturistă presupune tot felul de leacuri antice din Himalaya, ierburi tămăduitoare și ace, protestez eu, iar ea își stăpânește furia și aproape pe un ton jignit îmi spune, am aici o geantă plină de leacuri, vom ajunge și acolo, dar vreau să discut cu tine mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imediat, trebuie să mă schimb înainte ca Noga să iasă de la toaletă, sunt pregătită să mă transform într-o broască, dacă acest lucru o va salva, îmi lipesc privirile de ușa toaletei, geamul ei a fost spart într-o ceartă antică, fiind înlocuit cu un carton gros, ca pe vremea războiului. Deci ce e de făcut, murmur eu, poate să nu mă mai duc la serviciu și să stau să privesc norii toată ziua, dar cerul arde, nici un nor nu îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că nu mai există nici o speranță parcă mă izbește, niciodată nu mi se va mai da o a doua șansă. Mă las slăbită pe un scaun de lângă perete, ca o lăuză care tocmai născuse, și eu am cusături dureroase, cusături antice care se infectaseră, renunțând să se vindece, dar în fața mea se așază o femeie îmbrăcată într-o cămașă de spital care trage după ea un cărucior transparent cu un copil în el, îmi vin imediat în fire și mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ani de zile de când îl bat la cap să îl arunce, dar nu vrea și, într-adevăr, îmbrăcat cu el arată ca un tinerel, proaspăt și slăbuț, pare dintr-odată mult mai tânăr decât mine, pare sănătos, medicina aceea orientală antică îl vindecase într-o clipă. Noga stă lângă el aplecată deasupra tejghelei de marmură, taie roșii, buzele ei sunt încordate din pricina efortului, totul este greu pentru ea, să nu scape roșiile, să nu își taie degetul, dar ochii îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Doamne, strigăte de pace, acum și aici, acum și aici, pentru că noi păzim torțele de pe Lachiș, pe care ni le-a dat Dumnezeu, pentru a nu se vedea Azeca. Ascult fără interes, ce mă interesează pe mine acum niște scrieri antice, numai de ar fi liberă, de ar ajunge repede, o voi lăsa cu el și mă voi întoarce la serviciu, nu pot pleca așa în fiecare zi, iar ea chiar este liberă, mă ascultă încuviințând grăbită vorbele mele, confirmând cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
micuța fortăreață din care au fost trimise scrierile și iată și Ierusalimul, care va fi distrus la rândul său, șade în cada în care apa se răcește, ținându-mi un discurs înfierbântat, ca și cum s-ar afla pe înălțimile acelui deal antic, eu primesc acum tot ceea ce lipsise excursiei din dimineața aceea, o călătorie numai pentru mine, pe care nici măcar nu o cerusem, și fac un mare efort să ascult, deși nu am nici cea mai mică dorință, am lucruri mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bănui că tocmai a născut, eu sunt aceea care pare a fi lăuză, îmbrăcată neglijent și cu grăsimile atârnând, dar nu am chef de asta acum, dovada este în brațele ei, copila aceea luminoasă care se dezvăluie asemenea unei scrieri antice descifrate cu mare dificultate, spun din nou, mulțumesc mult pentru că ai venit, eu nu mi-aș fi scos fetița pe o asemenea căldură pentru nimic în lume, iar în tot acest timp mă chinuie îndoiala, de ce ne este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
italienești, iar mirosul de piele arsă inundase întreg magazinul, eu o țin bine de braț pe Noga și o trag după mine, tușesc și expir, împing și lovesc, în fața ochilor mei se materializează în mod foarte clar avertismentul acela tibetan antic, cât de mare este puterea fiecărui cuvânt pe care îl rostim, fiecare minciună, oricât de mică, poate distruge lumea. Când ajungem la mașină, în cele din urmă, respirăm ușurate, iar eu îi spun, tati s-a întors deja acasă, excursia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încă la discursurile ei obișnuite, bărbia ei este atât de aproape de mine, încât imediat mă va împunge, nașterea omului coincide cu ziua nașterii tristeții, spune ea rar, încet, trebuie să mă apropii de ea ca să aud, există o poveste tibetană antică despre o femeie al cărei unic fiu s-a îmbolnăvit și a murit, privirea ei este plină de compasiune, strânge în brațe trupul lui, rugând pe toată lumea care îi iese în cale să o ajute să îl readucă la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mânie, Îmi ascunsesem o clipă Fața de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o bunătate veșnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Mă așez pe covorul de la marginea patului ei, asemenea unei cățele de apartament epuizate, rostogolindu-mă peste versetele antice din cartea rămasă în urma lui, același destin ne unește pe toate trei în noaptea aceasta, nici una dintre noi nu mai are nici un folos, nici cartea aceea înfuriată, scuturată de valuri de tristețe și liniște, nici copila aceasta bolnavă, în adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]