4,162 matches
-
limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau pășirea dincolo - se poate reorganiza coerent în jurul unui centru unic. Astfel înțeleasă, peratologia poate deveni nu numai axa antropologiei antice, ci axa antropologiei filozofice în general. Însă pentru aceasta va trebui să acceptăm că încărcătura ideatică a complexului peratologic este aceea care contează, și nu blocajul în analiza istorică a unui cuvânt. Este adevărat că buna fixare a obiectului unei discipline s-a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin Scheler, s-a pus problema întemeierii unei „științe fundamentale a esenței omului“ care să sintetizeze toate rezultatele științelor despre om și să ajungă la indicarea finală a „locului omului în lume“ - s-a recurs la potențarea semantică a vechii „antropologii“, care se rezumase la „istoria naturală a omului“, înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului XVI, „iconologia“ nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tu, noi și voi. Unele idei ale ultimelor eseuri se află in nuce în prima carte a lui Ș., editată și în traducere românească în 1995. Un subcapitol se intitulează chiar A fi, a face, a avea. Fragment dintr-o antropologie metafizică. Se menționează că studiul Despre dialogul interior s-ar integra într-o lucrare amplă, existentă în manuscris, Unité et pluralité. Notes pour une métaphysique de l’„ens creatum”. Redactată în Franța, sub ocupație hitleristă, lucrarea include respingerea nazismului de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
cum mărturisește disimulat și în Eu & tu & el & ea...) doar o deviere temporară, conjuncturală, de la leninism, apreciere pe care o va corecta. SCRIERI: Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, Paris, 1947; ed. (Despre dialogul interior. Fragment dintr-o antropologie metafizică), tr. Mona Antohi și Sorin Antohi, postfață Virgil Nemoianu, București, 1995; Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic, București, 1978; A fi, a face, a avea, București, 1985; Eu & tu & el & ea... sau Dialogul generalizat, București, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
au devenit, În domeniile lor de activitate, sufletul cercetării anglo-saxone moderne. În accepția sa nouă și modernă, „Teoria” Însemna cu totul altceva. În principal, ea „chestiona” (un termen-cheie) metodele și obiectivele disciplinelor academice: În primul rând științele sociale - istoria, sociologia, antropologia -, dar și cele umaniste și, mai târziu, chiar științele experimentale. Într-o perioadă În care universitățile luaseră proporții, iar ziarele, revistele și conferențiarii căutau cu disperare „subiecte”, s-a creat o piață pentru „teoriile” de orice fel, impulsionată nu de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bătrânețe statutul de legendă, nici unul dintre ei - oricât de subversiv - nu a devenit un guru cultural. Alte discipline au avut o soartă mai bună - sau mai rea, În funcție de cum privim lucrurile. Inspirându-se din tendințe mai vechi din lingvistica teoretică, antropologii culturali, În frunte cu Claude Lévi-Strauss, au propus o nouă explicație pentru diferențele sociale. Importante erau nu practicile sociale vizibile sau simptomele culturale, ci esența interioară, structura profundă a problemelor umane. Structuralismul, cum i s-a spus, era extrem de seducător
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea fi explicat ca o combinație de „structuri”: cum spunea Pierre Boulez când Își intitula una dintre compoziții Structures, „șacestaț e cuvântul de ordine al epocii noastre”. În cursul anilor ’60 s-a ivit o pletoră de structuralisme aplicate: În antropologie, istorie, sociologie, psihologie, științe politice și, bineînțeles, literatură. Adepții cei mai cunoscuți - cei care combinau În doze ideale Îndrăzneala intelectuală și talentul autopromovării - au devenit vedete internaționale, având norocul să intre În lumina reflectoarelor exact În perioada În care televiziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și stat, bine cunoscută ca formă, dacă nu În conținut, tuturor gânditorilor și militanților din secolul al XIX-lea. Cultura anilor ’70 s-a axat nu pe colectiv, ci pe individ. După ce detronase filosofia pentru a deveni arhidisciplina anilor ’60, antropologia a fost eclipsată la rândul ei de psihologie. În deceniul anterior, tinerii marxiști foloseau masiv conceptul de „falsă conștiință” pentru a explica incapacitatea muncitorilor (și nu numai a lor) de a se elibera de identificarea cu interesul capitalist. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al Academiei Române în 1936; a fost exclus din ea în 1948, an în care este ucis, la 56 de ani; a fost repus în drepturile academice de curând). A fost asistent al profesorului Fr. Rainer (1920); profesor de anatomie și antropologie (1923); bursier al Fundației Rockefeller (1925); perfecționare la Universitatea din Londra (1927), colaborează cu premiații Nobel A. V. Hill și H. Dale (1928); invitat să conferențieze la Cambridge și Oxford (1940); Decan al Facultății de Medicină din Iași (1938); transferat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
interesat de caracterul pedagogic, socializant, tranzitiv al imagologiei eminesciene, de îmblânzirea unui High Romanticism în care devenea sesizabilă individualizarea radicală a expresiei poetice cu un rapel vertiginos și primejdios către propria interioritate incandescentă. În Visul Chimeric, pe filiera durandiană a antropologiei imaginarului, coroborată cu analiza figurilor imaginarului la Bachelard și cu arhetipologia jungiană, Mircea Cărtărescu sesiza dualitatea ca pe un clivaj insuportabil, o schizoidie dureroasă încifrată în imaginarul eminescian printr-o narcisică resorbție într-o unitate primordială. În acest caz, putem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chimerice. Artistul urmărește, mai degrabă, relevanța arhetipală, fantasmală a creației, ceea ce-l apropie sensibil de Brâncuși în căutarea unei forme revelatoare, primordiale. Himerele lui Paciurea participă la o cosmologie vizibilă într-o lectură tematică bachelardiană a elementelor, sau accesibilă unei antropologii a imaginarului, așa cum o edifică Gilbert Durand. Cu Himerele sale, Paciurea pare interesat să surprindă materia in statu nascendi. Himera aerului (1927) are corpul fusiform, aerodinamic, evocă zborul mai mult prin fluiditatea formei, prin sugestia unei materii ductile a corpului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prețioase, corpul ei, aproape gol, făcând prin strălucirea cărnii concurență strălucirii aurului și a mineralelor rare, la fel, rama aurită a tabloului servește deopotrivă drept cadru nudității și actului sângeros, al cruzimii, reinvestindu-le estetic. Am putea reformula în termenii antropologiei lui Levi Strauss: ceea ce este crud în act se transformă, este preparat la nivelul unei abile puneri în scenă, în tablou, ca act estetic, așa cum sudoarea de pe fruntea Salomeei în povestirea lui Flaubert devine un șirag de perle, iar actul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că investigarea comportamentului consumatorului necesită o abordare pluridisciplinară În care un rol esențial revine științelor comportamentale mai ales psihologiei și sociologiei de la care au fost preluate concepte și idei fundamentale. De altfel, specialiștii apreciază că economia politică, psihologia, sociologia și antropologia au pus bazele conceptuale ale cunoștințelor actuale din acest domeniu și susțin dezvoltarea domeniului. 1.2.1. Comportamentul consumatorului: delimitări conceptuale Ca domeniu actual de cercetare, comportamentului consumatorului și abordările conceptuale În această sferă cunosc o mare varietate, ce exprimă
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
cultura celui preocupat de prognoza trendului, pe receptivitatea sa la semnalele provenite din realitatea economică, socială și psihologică. Astfel, analiza unor comportamente și mentalități actuale permit delimitarea, În literatura de specialitate, a unor stiluri diferite În designul de produs. Deși antropologia furnizează date despre diferențele culturale, psihologia socială a deschis aria de cercetare multidimensional abia În anul 1980. S-au diversificat cercetările europene și asiatice, ca replici la experimentele americane și s-a conturat un alt tip de individ diferit de
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
dezvoltare; Politica europeană de dezvoltare socială Capitalismul de tranziție Vladimir Pasti Modelul social European Simona Stănescu Politica de dezvoltare regională între necesitate și proiect. Ce fel de regionalizare? Veronica Mitroi Partea III. Dezvoltarea ca proces socialcultural Cultură și dezvoltare: perspectiva antropologiei culturale Liviu Chelcea Dezvoltare socială și legitimitatea politicilor sociale Mălina Voicu Dezvoltare socială „Neconvențională”: Despre capitalul social Bogdan Voicu Dezvoltare socială prin proiecte comunitare. Rolul fondurilor sociale Adrian Dan Lideri, participanți și pasivi: resurse individuale pentru participare comunitară Adrian Hatos
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Dezvoltare 2004-2006, www.mie.com. www.euractiv.com www.mie.com HYPERLINK "http://europa.eu.int/comm/regional policy/index fr.htm"http://europa.eu.int/comm/regional policy/index fr.htm Partea a III-a Dezvoltarea ca proces social-cultural Cultură și dezvoltare: perspectiva antropologiei culturale Liviu Chelcea Multe surse din interiorul „industriei” de dezvoltare relatează faptul că rolul culturii în funcționarea proiectelor economice a început să fie luat în serios (Rao, Walton, 2004; Kottak, 1990). Foarte multe proiecte de dezvoltare întreprinse până prin anii ’80-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
relația dintre globalizare, sărăcie și cultură. Katherine Verdery și Sara Berry au discutat problemele legate de privatizarea drepturilor de proprietate asupra pământului în România (și Europa de Est în general), respectiv Zimbabwe. În momentul de față, cultura - contribuția cea mai importantă a antropologiei la științele sociale - este privită ca fiind una dintre variabilele luate în considerare la elaborarea și implementarea proiectelor de dezvoltare. În urma „auditului” a 68 de proiecte realizate de Banca Mondială, antropologul Conrad Kottak (1990) a produs o clasificare a acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
formă de adaptare la condiții economice și politice impuse din exterior. Cultura este o abilitate a oamenilor de a utiliza tehnologii, relații sociale și acțiuni sociale astfel încât să ia decizii eficiente, atunci când sunt confruntați cu dificultăți și provocări. Cultura, încearcă antropologii să explice, este o combinație de preferințe individuale în cadrul organizării sociale, un ansamblu de inegalități, relații de putere și strategii rafinate de-a lungul timpului. Înainte de a descrie mai pe larg câteva principii care pot ajuta la îmbunătățirea randamentului proiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de muncă era direct coordonat de liderii CAP-urilor. Procesul de decolectivizare din Romania a beneficiat de un studiu de teren detaliat al antropologului american Katherine Verdery, The Vanishing Hectare: Property and Value in Postsocialist Transylvania (2003). Acest studiu de antropologie culturală poate fi asimilat în seria istorică a studiilor despre „problema agrară” în România, produse de gânditori precum Dobrogeanu-Gherea, Virgil Madgearu sau Henri Stahl. Cartea este relevantă pentru cei interesați de viața rurală din Romania, de agricultură sau de diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
surprinzătoare în teoriile despre „tranziție” a unor clișee precum distincția „tradițional”/„modern”, analiza aceasta nu pornește de la imagini simpliste despre comunism („gaură neagră”, „pauză a istorie”, „crearea omului nou”) pentru a ajunge la soluții normative despre postcomunism, bazate pe o antropologie negativă (oamenii nu „știu”, nu „înțeleg”, nu își schimbă „mentalitatea”). Rezultat al unei cercetări de teren ce a avut loc între 1990 și 2001, studiul este bazat pe modalitățile concrete în care oamenii își trăiesc viața. Spre deosebire de economiști și juriști
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
simpliste despre viața rurală, transformând sfera cea mai sensibilă a economiei gospodăriei. Concluzii În acest articol am insistat asupra modalității în care cultura trebuie privită în cadrul proiectelor de dezvoltare. Într-un moment în care „cultura” devine o categorie desuetă în antropologie (Clifford, 1988; Geertz, 1982; Clifford, Marcus, 1986), ea devine interesantă pentru alte discipline. În acest context, înțelegerea relațiilor de putere din interiorul și dintre comunități, a practicilor de subzistență, a relațiilor sociale care formează țesutul social al comunităților-țintă sunt esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
luni la presiunea politică a companiilor internaționale producătoare de tutun. Dialogul este real, însă trebuie ținut cont de faptul că orice instituție, inclusiv Banca Mondială, e compusă din mai multe orientări, tendințe și viziuni concurente sau inegale. Valoarea discuțiilor cu antropologii nu este, probabil, percepută la fel de către toți membrii acestei instituții. Această observație corectă a fost făcută de Cătălin Zamfir la o întâlnire de lucru a celor care au contribuit la acest volum. Ambele povestiri sunt preluate din Rao și Walton
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Sahlins, 1972): „furtului” muncii țărănești de către CAP-uri i se răspundea conceptual cu „luarea” unor produse de pe câmp. Adică acea parte a producției care nu era predată la stat și care nu apărea în acte. De multe ori, studiile de antropologie culturală sunt, dacă nu descalificate ca nereprezentative, cel puțin privite cu suspiciune din cauza concentrării asupra vieții unei singure comunități, mai degrabă decât a ansamblului unei societăți. Celor care au astfel de temeri li se poate sugera că procesele descrise în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
La întrebarea „Ce este educația?” pot fi - și au fost - formulate o mulțime de definiții, mai extinse ori mai restrînse, mai exacte sau mai vagi, explicative ori, dimpotrivă, doar descriptive. Din multitudinea acestor definiții, vom opera cu una provenită din antropologia culturii și mai recentele științe ale complexității. Această definție ne-ar spune că educația este un proces antropologic complex de formare a personalității umane prin activități de transmitere culturală. Este necesar să mai precizăm că transmiterea culturală se realizează, în
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
să nu fi abordat frontal și educația - de la linia „reproducționistă” a școlii franceze inițiate de Durkheim și care merge pînă la Pierre Bourdieu pînă la interacționismul școlii americane sau „reproducționismul social” mai nuanțat al lui Basil Bernstein. La rîndul său, antropologia culturii și/sau educației se ocupă îndeosebi de procesul de transmitere culturală ca atare, de la mecanismele acestuia la criteriile de selecție ale conținuturilor selectate, încercînd să descifreze cum în diferite comunități socioculturale are loc același lucru, construcția „omului ca ființă
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]