4,354 matches
-
uită aproape speriată cînd la mine cînd la el În clipa asta sînt cu totul de partea doamnei Oprișan cîtă distanță și cît refuz În căderea acestui oblon Între tine și celălalt și ea acolo neînțelegîndu-și greșeala și așteptînd Încă aplauzele măcar un zîmbet de politețe o apreciere cît de mică pentru vorba ei de duh ...doar e bărbat, ce pizda mă-sii! o fi gîndit ea acum În sinea ei) — E minunată, doamnă Oprișan, să trăiești! Și-ți mulțumim. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă pe un edificiu de fiare și cărămizi le auzi sudalma horcăitoare punctînd un marș triumfal și briza devine mai dulce Îți amintești fața ta În oglindă zîmbind unor aplauze imaginare cărțile tale cărțile lor frunze Între fălcile viermilor de mătase și literele acelea care semănau atît de bine cu literele lui Rilke cu toate literele celor omiși la decernarea premiului Nobel În grămăjoarele de nisip gleznele sînt niște pluguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oferea un spațiu prielnic de manifestare a unei nobile vocații, doar și el luptase pentru aceeași cauză, aici, cu dușmanul În față, dar acolo? Nu avea el oare impresia că lupta lui nu mai este Întîmpinată de gloanțe, ci de aplauze? Rudolf era un om prea mîndru și prea liber. Însăși ideea de pact sau de angajare, chiar atunci cînd consfințește un ideal sacru, poate părea unor astfel de spirite o maculare, o trădare a propriilor convingeri. Geniul nu este adaptabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trei picioare și leul poate avea trei picioare, dar eu am o pisică fără coamă și leul poate fi tuns și atunci trebuie să spui că e pisică și să ți-l pui pe canapea și să-l mîngîi În aplauzele generale, să pupi botul acela care peste două minute Îți va trozni țeasta și va plescăi cu creierul tău Între fălci. Creierul tău, această mică delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui Dumnezeu-copil, sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
femei. Acest lucru ne arată că sicriul plin cu rochii, În care K. nici nu poate intra, dar din fața căruia nici nu se poate smulge, este adevăratul punct terminus al călătoriei fiecăruia dintre noi“, a Încheiat Kafka, În ropotele de aplauze ale completului de judecată. Până și Leonardo Da Vinci a compărut În fața Comisiei de Cultură din Purgatoriu. Motivul? Una dintre capodoperele sale, statuia ecvestră Gran Cavallo, la care Leonardo a lucrat timp de doisprezece ani, apărea În CV-ul său
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cap și, ridicând bastonul ca pe un sceptru, a cuvântat astfel: — Stimați concetățeni... dragi participanți la trafic... prieteni... (bătăi din palme fine, respectuoase)... Unii știu cine sunt... (murmure de confirmare)... alții m-au cunoscut astăzi, În vâltoarea evenimentelor... (averse de aplauze, cu intensificări locale)... Vin acum În fața dumneavoastră... (câteva țistuituri la adresa preazgomotoșilor)... să vă spun Întregul adevăr... (ovații lungi, furtunoase)... În data de azi, În jurul orelor 10.48, În zona intersecției În care ne aflăm, orașul nostru a fost confruntat cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai putea vedea, când cadrul ferestrelor din clădirile Învecinate a Înlocuit televizorul. Pe aceste mici scene de teatru, Între faldurile perdelelor sau În ochiul mijit al jaluzelelor, s-au jucat ultimele drame ale omenirii, lipsite de aportul cuvintelor și al aplauzelor. Au fost schimbate milioane de semne din mâini, Înclinări din capete, uneori chiar zâmbete, bezele delicate Între cei care se cunoșteau sau care mai sperau să se cunoască Într-o bună zi, dar, pe măsură ce lunile au trecut, au rămas doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
focalizam mai bine imaginea, Încercând să văd ce naiba făcea acolo, tovarășa mea de temniță, musca albăstrie care se tot rotea prin cameră, a Început să-mi bâzâie supărător pe lângă ureche. Cu un reflex care i-ar fi stârnit ropote de aplauze și celui mai antrenat călugăr shaolin, am prins-o În podul palmei. Eram gata să arunc pe jos leșul, când o senzație ciudată m-a curentat. Musca era zgrunțuroasă la pipăit și prea grea pentru o insectă. Am pus-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se ridică și, în tăcerea tuturor, rosti: - Mi se par exagerate cele ce s au spus aicea despre mine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
M-am plîns din nou. Fărocoastă mai aduse un individ care pretindea că știe, din armată, un monolog. L-am pus să repete. Roșu, flăcăul recită un text intitulat „Fasole” În timp ce asistența se strîmba de rîs, Costică o îndemna: - Faceți aplauze, tovarăși! De lîngă perete frații lui Fărocoastă răcneau și ei: - Aplauzați, măi! Casa domnului Tomulescu era peste drum de școală. Trimis de directoare pe întuneric, în fiecare dimineață venea sămi bată în geam Jugan. Trebuia să plec pe teren pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lămuriri că, în trecut, țăranii trăiau greu, dar astăzi, prin grija partidului, vom avea gospodărie colectivă, unde trebuie să muncim ca s-o întărim. Mulțumim pentru frumoasa prezentare care dînsul e specialist, în numele tineretului și îl vom mai solicita.” În loc de aplauze, se auziră două sau trei plesnituri neritmate. Deși niciodată nu puteam să trec de distribuirea rolurilor, seară de seară făceam repetiție la o piesă în care eroul se lămurea să fie vigilent cu materialele P.C.I. De fiecare dată veneau alți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trăgeam nădejde să se ridice careva împotriva lui Fărocoastă, îmi imaginam ce satisfacție ar fi domnit în întreg consiliul. Pregătisem îndelung cuvîntul, adunasem fapte și cîntărisem argumente. Mi-era frică, dar îndoielile mi se spulberau la auzul (firește, imaginar) al aplauzelor. Cel mai înverșunat atac îl îndreptam împotriva lui Fărocoastă care, avînd doar studii de patru clase primare, încasa cinci salarii. Într-o sală cu igrasie în pereții trasați cu un sinistru brîu negru, viermuiau, în numai cincisprezece bănci, copiii celor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
al poporului, precizînd că trebuie operitate: stăm prost cu opinia, nu se difuzează presa și nu ne docomentăm. Cu ton revoluționar, îl întreabă pe factorul poștal: - Care-i situația, tovarășu’? Exprimîndu-și adeziunea la cele spuse, din prezidiu, Fărocoastă strigă: - Faceți aplauze, tovarăși! - Indolianța a ratat campania, sări președintele cooperației. Trebuie să vorbim de caractierul, adică adevărat și obiectiv... Cum s ar zice, la țintă, tovarăși! În cuvîntul său, șeful de post aduse cazul fetei din Dobrina ce făcuse plod de fată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scriseserăm proză, aveam o grafică excepțională, făcuserăm film. Travestiul din supermagazin nu intra la socoteală, presupunând doar costume și un pic de improvizație. Eu le propuneam o reîntoarcere la clasic: mișcare scenică bine coordonată, replici Învățate pe de rost, conflict, aplauze la final. A fost cea mai reușită acțiune urbană a grupului. Ajunseserăm În sfârșit o gherilă, așa cum Își dorea Florin la Început. În plus, am putut măsura exact reacția publicului. A ieșit bine. Într-o dimineață (după ce cu o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
luptă cu care să te încununi până la urmă tot tu. Omul acesta reprezintă prea mult ! Dacă ne grupăm în jurul lui, știm de ce o facem. Și nu este în primul rând meritul nostru... Se golesc primele pahare. Sala se înalță în aplauze, apare sărbătoritul. Mesele din jur se umplu de nou-veniți, restaurantul devine curând o altă sală de spectacol. Balaurul tace și fierbe, nu se atinge de pahar. Neagu mânuiește cu viteză și dexteritate sticlele, paharele. Îmi furnizează informații despre politehnicianul bubos
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cerneală veche-n călimară De teama irosirii te Închid Și pumnu-l voi desface mai pe seară Când va fi umbră rece peste toate Și duhurile bune au să vie, O poezie albă peste noapte Cerneala cărnii tale va să scrie. Aplauze. Fata subțirică și tunsă scurt și ea versurile colegei din Târgu Jiu. Deci cei de la tribună sunt elevi de la alte școli, deduce Popescu și aplaudă tare, vrea să se facă remarcat. Poeta se așază, roșie ca un apus de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu fac decât să recapituleze - cu obstinația ingenuității care se închipuie născocitoarea lumii - un drum parcurs de toți: Și-n larma lumii s-au pierdut pe drum / Înfrângeri vechi speranțe înșelate / De la trapez doi mari actori de fum / Zâmbesc peste aplauze-nghețate. Spectacularul e implicit, dar și explicit: Când vânturi mari veneau din infinit / Copacii risipiți sincronizau / Spectacolul din geamul aburit... Traversând clipe fără vârstă, eul liric parcurge, de fapt, un drum inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi se Îndepărta cu mersul legănat, cu fire din părul taurului agățate-n ornamentele aurite ale tunicii și taurul stând nemișcat, și aplauzele mulțimii. Nu, nu s-ar teme. Ații da, dar el nu. Știa că nu i-ar fi frică. Și chiar dacă i-ar fi fost, știa că oricum poate s-o facă. Avea Încrederea de partea lui. — Nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
picioarele lipite și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de dans, pe care publicul Îi primea cu aplauze și strigăte. Când trecea la lovitura ucigătoare, o făcea la fel de agitat. Taurul Îl privea În față, cu ură. Trăgea spada dintre pliurile muletei și din aceeași mișcare, se dădea mai Într-o parte, strigându-l pe taur Toro!Toro! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era Închisă. Auziră un strigăt deasupra și apoi hohote de râs. Apoi se lăsă tăcerea. Lui Manuel Îi plăcea cum miroseau grajdurile de lângă patio de caballos. Miroseau bine În Întuneric. Alte răgete se auziră dinspre arenă și apoi Începuseră niște aplauze prelungite, care nu se mai opreau. — I-ai văzut vreodată pe tipii ăștia? Întrebă Zurito, ivindu-se mare deasupra lui Manuel, În Întuneric. — Nu. — Sunt destul de haioși, spuse Zurito, zâmbindu-și În Întuneric. Poarta dublă, Înaltă și strâmtă care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jumătate, țintind taurul cu vârful triunghiular de fier. Cu ochii pe taur, trăgând din țigară, criticul de rezervă de la El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo a trasat o serie de verónicas acceptabile, terminând cu un recorte extrem de belmontistic care a smuls aplauzele obișnuiților arenei și așa lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uită la ce se-ntâmpla. Se șterse cu batista pe față. Criticul de la El Heraldo apucă sticla de șampanie caldă pe care o avea la picioare, bău o gură și-și termină paragraful: „...âmbătrânitul Manolo n-a reușit să smulgă aplauze pentru pasele lui vulgare și așa am intrat În a treia parte a sindrofiei.“ Singur În mijlocul arenei, taurul rămăsese fixat În același loc. Fuentes se Îndreptă arogant spre el - Înalt, zvelt, cu brațele Întinse, ținând Între degetele fiecărei mâini câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ateriză pe vârfuri, cu brațele Întinse și trupul arcuit cu totul Înainte și Înfipse cârligele cu putere, ferindu-se În același timp de cornul drept. Taurul se izbi de barrera, unde-l atrăseseră capele unduitoare. Țiganul alergă spre Manuel În aplauzele publicului. Vesta Îi era sfâșiată Într-un loc. Nu se ferise chiar cu totul de vârful cornului. Era Încântat de treaba asta, și-și arăta vesta ruptă spectatorilor. Făcu un tur al arenei. La un moment dat trecu prin fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făcându-l pe taur să cadă-n genunchi. — Mamă, păi ăsta-i un matador tare de tot, spuse omul lui Retana. — Nu, nu e, răspunse Zurito. Manuel se ridică și, cu muleta-n mâna stângă și sabia-n dreapta, primi aplauzele tribunelor Întunecate. Taurul se săltase În picioare și acum aștepta cu capul În jos. Zurito spuse ceva altor doi băieți din cuadrilla și ei fugiră-n arenă cu capele ca să-l sprijine pe Manuel. Acum avea patru oameni În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]