11,066 matches
-
detalii.Întunericul meticulos pășea în urma noastră,ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.... VIII. SUB ZODIA POETULUI, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015. Poeții !? Niște morocănoși aduși de spate, cu gât lung și aplecați spre metafora altor lumi. Merg printre noi, dar pășesc pe planete noi; ca niște stafii vii, îmbrăcați fără gust, bântuind parcurile, ei observă și analizează persuasivul din culoarea frunzei căzute: un nenorocit citron de crom... sau studiază cuvântul nespus, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
muzei... și fontul general va fi: trebuchet! Acum, ascultă cântecul din colivia mare, a celui mai mic colibri, speriat de subsol; poetul se va semna, cu fontul special: ... Citește mai mult Poeții !? Niște morocănoși aduși de spate, cu gât lungși aplecați spre metafora altor lumi. Merg printre noi, dar pășesc pe planete noi;ca niște stafii vii, îmbrăcați fără gust,bântuind parcurile, ei observă și analizeazăpersuasivul din culoarea frunzei căzute:un nenorocit citron de crom...sau studiază cuvântul nespus,din pliscul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
niște sloiuri lente,ce-au renunțat demult la mișcare.Prins între visul-oazăși ghețarul-casă,zăpadaîngheța în rânjetul meu.... XXIV. PĂMÂNTURI ȘI APE ÎNTRE PATIMI ȘI ISPITE, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1269 din 22 iunie 2014. Doar să-ți apleci urechea și țărmurile-ți vor spune despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumat învăluie o lume tăinuită-n adâncuri... între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-aruncă printre ancore, inele de parâme, statui, săbii și amulete stranii, măști ... Citește mai mult Doar să-ți apleci urecheași țărmurile-ți vor spunedespre orizonturi de vitejie,ca o fantomă cu toate pânzele sus.Pe-o mare nefiresc de albastrăcu valuri te cheamă, îți cântă,șoptesc povești fermecătoare,incantații magice neînțelese.Departe,gene purpurii de văzduh,trombe de flăcărispre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
în: Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Peste dealuri și coline, așteptarea este grea Și-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci, Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci. Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând, Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând, Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din piept În privirea ce se stinge de momentul ce-l aștept. A-ncremenit
PESTE DEALURI ȘI COLINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376505_a_377834]
-
tibetane) În serile calde de mai, prin fereastra camerei lui, aerul e plin de miresmele dulci de regina nopții, suave arome de levănțică, parfum de iasomie, trandafiri, caprifoi și mentă. În fața casei un tei își răspândește grăbit florile, corcodușul și-apleacă ramurile încărcate în adierea vântului printre crenguțele zvelte de liliac. Miroase a liniște și a fluturi de vis. Dinspre marginea orașului năvălește noaptea și țârâitul greierilor. Adolescentul prefera nopțile astea pentru lumina mistică reflectată în tăcere. Câte un țipăt pierdut
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
țipăt pierdut în depărtări. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tânăr, diferit de ceilalți, își crea propriul univers prin cuvinte ce nu trebuiau rostite decât pentru sine. Găsea imposibilă calea de a-și face prieteni și chiar o iubită. Aplecat la masa din cameră încerca să-și scrie gândurile prin fragmente de romane începute. Să fie vis sau aievea glasul ce răzbătea tânguitor din grădina casei? Să fie vis sau realitate? Se ridică, din câțiva pași ajunse afară. Nedumerit, încercă
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
șoptită. În curtea casei, cumpăna fântânii despica luna plină. Încet, un glas suav îl chema: „Vino, hai vino! ”. Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, „Vino, hai vino! ”, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se răcorea încă de mic. Aplecându-se, în oglinda ei se reflecta chipul melancolic al unei fete de o fermecătoare inocență, luminat de razele lunii. La vederea lui schiță un zâmbet: - Ai venit! Sunt eoni de timp, prin timp, de când te caut. Nu-ți fie teamă
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
întâmplare, de un lucru de nimic care a concretizat-o, iar când nu mai ai toate acestea, e greu să te regăsești. Ca-ntr-un obscur subteran, trebuie să cobori în sufletul tău, proiectând lumini, ca să poți afla ceva. Te-apleci asupra inimii și-asculți cum bate-n ea trecutul, ca și cum ai pune urechea la pământ, ca să auzi din depărtare un zgomot surd. Inima bate, mintea nu poate uita câte a adunat. Culori, arome, sunete și forme; văzul și auzul urmează
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
pentru orice durere a lui și încerca să-l ia de mână ca să-l alinte, să-l conducă, dar el respingea cu brutalitate orice ajutor cu inconștiență tinereții și mai târziu cu ură pentru lumea din jur ce nu se aplecă la dorințele lui. Au fost împreună lungi ani cu multe necazuri și rare bucurii dar și bucuriile astea rare pe care le avea i se păreau un paradis, o picătură de speranță, un strop de cer albastru, credea că poate
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
lui Mircea Trifu este asemeni imnurilor de dragoste ale Împăratului Solomon către iubita sa Sunamita. Dragostea este cântată la cel mai înalt grad de frumusețe, exprimând noblețe, puritate, fără a fi pângărită cu scene obscene sau vulgarități: În fața ta m-aplec divinitate, / Și-ți port cuvântul, caldă mărturie, / Încoronat în rânduri aplecate, / Supune-a lui dorință, numai ție. (Pe aripi de femeie) Expresia „eu nu sunt poet”, surprinde cititorul, în mod vădit. De aceea, nu știi ce să apreciezi mai întâi
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
neinițiați. Adelinei am ținut să-i arăt ceva deosebit, anume steaua XX-99 din zona de cer de care mă ocupam eu. - Adelina, vrei să vezi o stea albastră? Am simțit-o curioasă din cale afară, precum un copil. S-a aplecat și s-a uitat emoționată prin obiectiv. - Ah, ce frumoasă e! Parcă are niște scânteieri de raze albastre! - Chiar este o stea albastră! i-am zis eu. - O fi având un sistem planetar, precum Soarele nostru? întrebă ea interesată. În timp ce
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
crede-ți că Diavolul se va speria de câțiva creștini, bine intenționați, care vor defila cu Bibliile sub braț, cântând și predicând? Nu, domnule pastor ! Nimic din ce există la ora acutală nu-l mai poate opri, decât un OM aplecat pe genunchi în odăiță, înălțănd “tot felul de rugăciuni” pentru popor și dregătorii țării noastre. Nu veți reuși decât să aduceți prejudecăți la adresa Numelui lui Dumnezeu și cu tot respectul vă spun că strada nu este locul potrivit pentru creștini
DESPRE PROTESTELE CREŞTINE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376579_a_377908]
-
astăzi, pentru că tot sunt aici, vreau să îi fac o bucurie domnului Rothe. Vreau să se simtă bine. Și cu acest gând, traversă sala direct spre bărbatul, care plin de emoție, parcă zbura din căruciorul acela cu rotile. S-a aplecat spre el, i-a sărutat obrajii spunându-i: - Dragă Franz, este timpul ca toți cei prezenți să afle de ce este în stare secția noastră. Așa că, hai să le arătăm ce știm noi mai bine. Nu te panica, dragul meu. Vom
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
văzut, urechi de ascultat și minte de interpretat ceea ce vede și aude...După aceea mi-a fost ușor, mai ales iarna, când poți desluși urmele animalelor, așa cum deslușești slovele într-o carte. - Asta așa-i, te-am văzut cum te aplecai și cum priveai urmele din zăpadă. Ai încercat să mă înveți și pe mine, dar nu s-a prins...zise Ion, cu dezamăgire în glas. Bunicul continuă: - Pe zăpadă, sălbăticiunile își înscriu umblările, și din urme le poți citi și
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
poeme De mersul tău? Și cum să mă prefac Că n-ai crescut în mine niciodată? Privește-mă în ochi când spui că pleci, C-a fost minciună vara asta toată Și că de fapt n-ai vrut ca să-ți apleci Spre mine drumul înrămat de sete... Privește-mă și pleacă... Nu te țin... Iubirea-mi va-nvăța să te repete Din vis în vis, până-mi vei fi destin... Referință Bibliografică: În ochi / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN OCHI de AURA POPA în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375824_a_377153]
-
apa care se strecura printre pietrele mari, făcea mici golfulețe în care, printre razele de soare ce se scăldau în undele ei, se strecurau iuți și umbrele negricioase ale guvizilor. Cu chiote tot mai ascuțite, copiii săreau printre pietrele digului, aplecându-se, iscodind tot mai febril, însoțiți în joaca lor de șuieratul subțirel al vântului și plescăitul molcom al apei, simțind că sunt pe cale să descopere acea misterioasă ființă, al cărei miros umed, greu și sărat, emana dintre micile crevase. Dar
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
se așterneau una după alta, cu foșnete amplificate de adânca tăcere, peste iarba pălită. Pe peretele din stânga al camerei, în plină lumină, tabloul era o explozie în care mustea culoarea. Câteva albăstrele printre maci într-o mică vază albă, se aplecau cu grație, parcă spre a privi mai bine cei câțiva stropi rubinii ce se scurgeau în farfuria pe care trona o uriașă felie de pepene roșu. În roșul acela intens, viața desena cu sâmburii de un negru intens, ca al
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
tavernei pictă preocupat,discret, Sperând să cucerească piața cu viitorul său portret . Bărbatul ce dansa cu fata de-o vreme-n fiecare seară, Si murmurând odat’cu dansa acorduri line de vioară, O strângea-n brațe și pe spate o aplecă, într-un delir , Din buzunarul de la haină îi dăruia un trandafir . Trecut-au nopți și ani în goană ,timpul e crud și nemilos , S-au schimbat vremuri ,oameni,case,tangoul la fel de frumos Dansat de parteneri mai tineri ,taverna-i tot
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375903_a_377232]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNTRE PERINI Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului mi-e sete de tine se-apleacă copacii sub fustele toamnei și râd ca buimacii. te-aștept pe covorul ce-și plimbă privirea în cernerea nopții și-și bea odihnirea mi-e dor să te mângâi ce dor mă apasă pe creștetul minții un fir de mătasă
ÎNTRE PERINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375930_a_377259]
-
duse pierdut între perini de mofturi seduse te-ating peste vise cu-a mâinii zveltețe te pierzi în marasmul de basm si blândețe eu pipăi o boare ce curge prin tine te-nchizi în amorul ce fierbe în mine m-aplec peste tine în cernerea nopții la poarta tăcerii cu ivărul sorții închid dezgolirea ce-nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă
ÎNTRE PERINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375930_a_377259]
-
vi se spun la academia aia a voastră, oare? - Păi..., se spun, dar nu cred că e treaba chiar așa..., sumbră, cum o descrieți dumneavoastră... - Ba, da! Așa este și încă este mai nasoală treaba asta, interveni agentul principal Mititelu, aplecându-se pe volan să observe mai bine șoseaua. Jigodiile pot fura și tâlhări mai ușor pe vreme rea. Oamenii merg pe trotuar cu privirea în jos, să vadă unde calcă, ferindu-se de vânt și zloată. Nu aud pașii din
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
CU CASE FĂRĂ FERESTRE! Autor: Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Prin sate, pe dealuri , pe văi Aleargă un vînt singuratic; Cuprins de dușmanii călăi Cu chipul lor sumbru, sălbatic. Pădurea se apleacă la iarbă Să treacă flăcăii Moldovei, Dar, unde să plece ei oare Căci nu mai sunt astăzi Codrii... Și rumeni la față se roagă Ca cerul să dea o furtună, Să scape de monstrul sălbatic, De-a corupției cunună. Prostimea
O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE! de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375993_a_377322]
-
21 de ani de muncă silnica. Este o carte pe un subiect amplu și complex. Un subiect de-a dreptul terifiant, termenul, de data aceasta, nefiind nicidecum unul de marketing. Scriitorul, jurnalistul și publicistul creștin Cornel Constantin Ciomâzgă s-a aplecat asupra acestei partituri literare, astfel încât să poată nădăjdui că ar putea fi de folos, în aceste vremuri meandrice și neguroase, multora dintre aceia care au auzit, poate, vorbindu-se despre lucruri de felul acesta, dar sigur nu dintr-o astfel
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE SCRIITORUL ŞI PUBLICISTUL CREŞTIN CORNEL CONSTANTIN CIOMÂZGĂ, DIN PERSPECTIVA CELOR DOUĂ CĂRŢI ALE SALE – “LUCRAREA” ŞI “SE ÎNTORC MORŢII ACASĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375976_a_377305]
-
ele: „Eu, impunător și mare, Ele n-au nicio valoare!“. Atuncea tocmai trecură Vânătorii, și-l văzură, Însă el, când i-a simțit, S-a întors și a fugit. A gonit cât a putut, Vânătorii-au dispărut. Fericit, s-a aplecat, Picioarele-a admirat. De atunci, le prețuiește, ... Citește mai mult La marginea unei ape,Cerbul opri să se-adape.În apa lucioasă tare,Se văzu cât e de mare.Era vesel și fălos,Dar când se uită în jos,Rămase
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]