7,924 matches
-
pârjoala moldovenească nu ne putem prezenta în fața unui chef din școala lui Carême, Nignon sau alt maestru consacrat“. Pasajul este extras dintr-un articol apărut în Adevărul literar și artistic, numărul 636, din anul 1933. Păstorel nu teoretizează, nici măcar nu argumentează, ci trasează sentențios granița dintre țările (toate cu excepția Franței) care se pot lăuda doar cu preparate culinare specifice (și, așa cum el însuși afirmă în repetate rânduri, delicioase) și acea unică, incomparabilă „bucătărie franceză“. Ce anume îl face să ajungă la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
musacaua și imanbaialdiul turcesc le am cucerit fără luptele de la Podul Înalt și din Codrii Cosminului, de la Câmpia Turdei și de la Plevna...“ „Umor din partea autorului, naivitate din partea personajului său“, ar putea replica un tradiționalist, spunând că la fel de bine ar putea argumenta un gurmand turc, ungur, rus, bulgar ori polonez anexarea culturală a bucătăriei noastre: fără nici o bătălie au izbutit să ne ocupe din punct de vedere culinar. Bucatele „altora“ nu sunt niciodată doar nevinovate găteli savuroase, „vrednice de luare-aminte“, ele sunt
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
medic și filosof arab a fost Averroes. Filosofia sa conciliatorie l-a obligat să se exileze din Sevilla în Maroc. Denumit și „prințul medicilor“ a rămas fidel convingerii că Rațiunea poate fi împăcată cu Revelația, respectiv filosofia cu teologia, și argumentează aceste fapte în cartea Tratat decisic și în Cartea dezvăluirii. De o mare circulație s-a bucurat tratatul său medical intitulat Generalități. A fost tradus în latină și ebraică și a influențat gândirea europeană. Numărul medicilor arabi este mare și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Tyndall (1820 - 1893) observase că un strat de Penycillium împiedică pătrunderea microbilor în bulion. în 1895, Vincenzo Tiberio (1869 - 1915) îl confirmă ca și Ernest Duchesne, în teza sa de doctorat condusă de C. Roux, în 1897, în care se argumentează „concurența biologică între mucegaiuri și microbi“ cu posibilitatea întrevăzută de a fi utilizat acest antagonism în „igiena profilactică și-n terapeutică“. Supozițiile, intuițiile, previziunile sunt confirmate experimental de Sir Alexander Fleming (1881 - 1955). Cu demonstrația că din mucegaiul Penicillium notatum
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fel denumește Corneille recunoașterea) nu este capabilă să creeze niște efecte tragice de calitate. Având în vedere că Aristotel consideră că scena recunoașterii este o formă de deznodământ deosebit de propice să genereze pateticul, Corneille își justifică propriul punct de vedere argumentând că gustul publicului s-a schimbat din Antichitate încoace. "Știu, scrie el în Discurs despre Tragedie, că agnitio este un ornament însemnat în tragedii, după cum spune Aristotel: dar este sigur că ea are niște aspecte care deranjează. Italienii o îndrăgesc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sensibil și delicat? Ciupește corzile acestea; și le vei auzi răsunând sau fremătând în toate sufletele." (cap. 2 Despre Comedia serioasă) Nu visează Diderot la un fel de "dramă filosofică", pe care nu a scris-o niciodată, dar despre care argumentează în capitolul patru al Discursului despre Poezia dramatică? Ar fi tratat acolo despre moartea lui Socrate pentru a oferi tuturor ca model figura înțeleptului și a "prezenta direct morala și cu succes". Perspicace în obiectivele sale, el prevede derivele pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu menajamente. "Ai în dumneata, îi spuneam, toate mijloacele ca să excelezi în arta dumitale; și, oricât de mare actriță ai fi, ar fi ușor pentru dumneata să te depășești, acordând mai multă atenție mijloacelor acestea pe care le risipești; îmi argumentezi cu succesele dumitale răsunătoare și cu cele pe care mi le-ai adus; susții împotriva mea părerea și sufragiile prietenilor dumitale; susții împotriva mea autoritatea D-lui de Voltaire, care și el își recită versurile cu emfază, și care pretinde
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
curând, drama noastră istorică va muri, căci ea este din ce în ce mai bolnavă, agonizează în mijlocul indiferenței și glumelor publicului." El condamnă fără drept de apel piesele cu teză, destinate, prin chiar scopul lor demonstrativ, să fie false. Sunt niște "piese enervante. Ele argumentează în loc să trăiască", scrie el în Naturalismul în teatru. Și adaugă: "au mai ales acest lucru care supără, faptul că autorii pot și trebuie să le aranjeze pentru a le face să semnifice ceea ce vor ei. Toate paradoxurile sunt permise la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
semn de egalitate între absurd și irațional constituie o eroare. Din acest motiv, Loredana Ilie amendează opiniile curente, vehiculate în spațiul critic autohton. Concept gnoseologic, "implicat în procesul cognitiv", absurdul "nu este nici revers al rațiunii, nici identic cu iraționalul" argumentează Marta Petreu, în Teze neterminate. Întâlnirea "dintre rațiunea umană, "eficace, dar limitată" și "tăcerea irațională a lumii" produce absurdul, adică o stare de inadecvare afectivă". Însă absurdul are și o altă față. Mutațiile politico-sociale provocate de al Doilea Război Mondial
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu se definesc unii pe ceilalți ca într-o ecuație reversibilă, presupusă de "jocul cu mărgelele de sticlă" al intertextualității" etc. În structura de profunzime, studiul Un veac de caragialism argumentează perenitatea creației lui Caragiale și infirmă, adiacent, opinia negativă, exprimată de E. Lovinescu în eseul Caragiale "considerabil prin lungime și sinteză" cum însuși îl caracteriza -, publicat în "Convorbiri literare", la cinci ani de la trecerea scriitorului în neființă. Creația caragialiană i
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
imaginară, ca pe o inepuizabilă scenă a lumii. Printr-un complex registru stilistic s-a distanțat de umanitatea ficțională creată. Vocea narativă folosește un stil elevat, personalizat prin procedee gramaticale și expresivitate stilistică. În schimb, personajele epico-dramatice create "vorbesc și argumentează așa gândesc! într-un mod profund defectuos comenta Marta Petreu -; "erorile lor nu sunt simple greșeli de vorbire", ci "erori de judecare și raționare, așadar deficiențe de natură logică...". Printr-un discurs metatextual, alcătuit din aglomerări de clișee lirice și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-un mod profund defectuos comenta Marta Petreu -; "erorile lor nu sunt simple greșeli de vorbire", ci "erori de judecare și raționare, așadar deficiențe de natură logică...". Printr-un discurs metatextual, alcătuit din aglomerări de clișee lirice și narative a argumentat cum nu ar trebui să se scrie. Simțul comicului ca instinct nativ, modurile comice, absurdul comic configurează detașarea creației caragialene de sub rigorile tradiționalismului și intrarea în spațiul perenității, prin deschiderea unor inedite căi de acces spre realitatea extralingvistică: "lista telegramată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conceptului de comic. Reflectarea estetică desăvârșită în paginile comediilor, în proza literară, în publicistica și în corespondența lui Caragiale se datorează esențial predispoziției ereditare și formației sale intelectuale, a structurii sale organice încadrabilă atitudinii comice. Ne propunem în continuare să argumentăm chiar această strânsă legătură între atitudinea comică generică și personalitatea lui Caragiale 57. În acest sens, trebuie să precizăm că majoritatea teoriilor referitoare la comic insistă asupra acestui aspect esențial, și anume existența acelei atitudini de viață care face posibilă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea" sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice moderne. 5.5. Dezarticularea limbajului Ceea ce micșorează în mod esențial distanța dintre opera caragialiană și literatura absurdului este dezagregarea cuvântului, proces aflat în directă legătură cu denaturarea personajului. Circularitatea intrigii are consecințe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în proza și în dramaturgia caragialiană, la nivelul personajului, al situațiilor și mai cu seamă al limbajului, absurdul ca termen caracterizează adecvat scrierile lui Urmuz și ale lui Eugen Ionescu. Acceptând drept axiomatică cea din urmă afirmație, vom încerca să argumentăm faptul că absurdul se regăsește și într-o bună parte a dramaturgiei lui Tudor Arghezi, Teodor Mazilu și Marin Sorescu unde poartă încă, într-o măsură mai mare sau mai mică, amprenta viziunii caragialiene. Nu putem concepe o panoramă a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
actual. Fantasmele mitice au fost deseori preluate, transpuse într-un registru ideologic, apoi activate propagandistic (inclusiv prin mijlocirea benzilor desenate) pentru eficienta manipulare și îndoctrinare a ,,omului nou" din cadrul fostei societăți socialiste multilateral dezvoltate românești. ( Ideea este excelent prezentată și argumentată de Gelu Teampău în partea ultimă a cărții de față). Întradevăr, mitul și banda desenată întrețin ,,relații privilegiate" în sensul că banda desenată reprezintă o formă populară și de mare succes prin care mitul devine manifest în lumea modernă. Mitul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să invoce pentru aceasta o transcendență, cu atât mai vagă cu cât ea este absolută în ochii autorului, deci indicibilă."382 Yo-han Yoo, o specialistă coreeană în studiul istoriei religiilor, aduce o critică la această critică a operei lui Eliade, argumentând că acuzele proferate de către autorul francez denotă mai degrabă inabilitatea acestuia de a cuprinde întregul câmp disciplinar al operei eliadești decât incongruențe în cadrul ei, susținerea lor indicând o simplificare și o denaturare intenționată ori inconștientă a operei savantului român. Dacă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și nu numai, nepermițând eludarea ei ("[Eliade's work] can be thought with or against, but never thought around or away").384 Dintr-un alt punct de vedere, Ambrus Miskolczy atrage și el atenția asupra faptului că deși Dubuisson își argumentează riguros demonstrația, explicitând acuzele aduse lui Eliade de penetrare a ideologiei în discursul științific, la rândul său autorul francez schimbă unitatea de măsură în studiul dedicat lui Dumézil, care de asemenea manifestase simpatii față de extrema dreaptă și față de Germania nazistă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tehnicilor și manifestărilor, insistând asupra presupuselor efecte nocive ale acestei nebuloase nedefinite), fie celebrată cu euforie stânjenitoare, care obstrucționează investigația (unii fanatici ai benzilor desenate nu ezită să compare anumite titluri cu operele lui Shakespeare ori Dostoievski și să le argumenteze superioritatea). Produsele culturii populare nu trebuie comparate cu cele ale culturii legitimate, deoarece sunt pur și simplu "altceva", atât în miză, în realizare, cât și în funcția pe care o îndeplinesc. Comparația simfoniilor lui Beethoven cu un hit care rulează
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
au contribuit esențialmente și benzile desenate, cu mesajele, preceptele, modele și chiar ideologiile lor explicite sau voalate. Același autor aduce în discuție o altă idee dezbătută intens în discuția generală despre importanța acestor benzi desenate: în ciuda pozițiilor care încearcă să argumenteze asimilarea benzilor desenate înaltei culturi, existând, e drept, contribuții literare și artistice semnificative, de certă valoare, majoritatea sunt forme de cultură de factură joasă, slabă din punct de vedere calitativ (termenul întrebuințat este cel de "junk-culture"), simbolul accesibilității, al disponibilității
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
1953 (intitulată anterior, din 1947, Licurici), devine în 1967 Cutezătorii. 862 Walter Kolarz, Mituri și realități în Europa de Est, pp. 138-143. Autorul identifică un dispreț general al românilor față de vecini, efect al unei "mistici a trecutului", pe baza căreia ei își argumentează deciziile politice, fie democratice, fie totalitare, pe un fond de frustrare culturală, care îi determină să încerce apropierea de Occident prin orice mijloace. 863 Un foarte interesant studiu propun Dina Khapaeva și Nicolai Kopossov, în care trag concluzia că nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
împietrită de emoție cum era). În sfârșit, a treia apariție era rezumatul unei dezbateri de la Colegiul din Dublin despre femeile din domeniul afacerilor. Echipa ei câștigase dezbaterea pe subiectul subreprezentării femeilor în comisiile de nivel înalt ale companiilor publice. Își argumentase bine punctul de vedere. Trei rezultate cu ea și nici unul cu Neil. Ha! Gândul acesta o liniștea. Probabil că ar fi rămas până târziu la birou, dar Anna Sweeney veni să o caute la ora șase și insistă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
târziu în particular, ea a deschis scrisoarea și a pus-o într-un plic nou, pe care mi l-a trimis la pensiunea din Northampton. Probabil că la supermarket se râsese pe cinste-mi-l și imaginez pe Chipstead cum argumentase și îl arătase tuturor Val-elor, Sheil-elor și Denish-elor. Mă întreb dacă Lena a citit scrisoarea. Ar fi fost greu să n-o facă, dar era remarcabil de lipsită de transparență în privința decăderii iubitului fiicei sale, dacă într-adevăr o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
băutorii de bere tare, nu însă în această Spanie atotstrăvezie, cu cer strălucitor și vin de Valedepeñas sănătos și bine limpezit. Filozofia sa era cea a neîmplinitului Becerro de Bengoa, care, după ce-l caracteriza pe Schopenhauer drept un tip excentric, argumenta că acestuia nu i-ar fi dat niciodată prin cap ideile care-i dăduseră și nici pesimist n-ar fi fost dacă ar fi băut vin de Valdepeñas în loc de bere, mai afirma că neurastenia ne vine din faptul că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pocăit, să-l readuc la viață, și m-a întrebat dacă socotem cu putință să-l resuscitez pe don Quijote și, când eu i-am răspuns că era imposibil: „Păi în aceeași situație suntem toate celelalte ființe fictive“, mi-a argumentat el, iar eu i-am replicat: „Și dacă te mai visez o dată?“, el: „Nu poți visa de două ori același vis. Dacă o să visezi iarăși și-o să crezi că sunt eu, eu am să fiu altul.“ Altul? Cum m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]