5,033 matches
-
spate, unde mă împinge zâmbetul acela. — Ești fericit? — Sigur că da. Dar nu știu unde mă aflu, nici ce gândesc. Ochii ei îmi amintesc o stradă noaptea închizându-se la orizont printre copaci, printre ramuri. Mă duc să aduc crema de zahăr ars. Sunt însărcinată, două cuvinte scrise cu creionul pe spatele unei vederi albastre. Acum caută în frigider și eu sunt aici în fața acestei lumânări nemișcate în vânt. Un vânt care s-a iscat pe neașteptate, un praf care mă orbește. Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prima pagină îți dai seama că romanul pe care-l ai în mână nu are nimic de-a face cu cel pe care-l citeai ieri. În afara localității Malbork Un iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de nuanțe olfactive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre camioanele cu zarzavat, iar din Jojo nu avea să fi rămas decât o grămăjoară arsă și rău-mirositoare, într-o poiană printre carpeni, la fel cu trecutul meu; de data asta s-a terminat, îmi spun, ca să mă conving că toate trecuturile mele erau arse și uitate, de parcă n-ar fi existat niciodată. De câte ori, când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
saci cu nisip etc, da’ vezi că la copaci nu s-au gândit să-i lege cu ceva și i-a luat vântul, a dat cu unul și peste nisanul lu’ Mișu de la șapte sare a mea de pe canapea. Ca arsă. Sandule, zice ea, vino repede că a murit episodu’. Acu’, eu ce să fac, eram În bucătărie, luasem niște brânză - am găsit o brânză de oaie la piață, te lingi pe toate degetele și niște roșii deale noastre, de-alea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
storul era ridicat, papagalul trăncănea în colivia lui, iar mesele de tablă erau înconjurate de oameni în cămăși, fără haină. Unul dintre ei, cu pălăria de paie dată pe ceafă, cu o cămașă albă descheiată peste pieptul de culoarea pământului ars, s-a ridicat la intrarea lui Cottard. Avea un obraz bronzat, cu trăsături regulate, ochii negri și mici, dinții albi, două sau trei inele în degete; părea să aibă în jur de treizeci de ani. Salut, spune el, să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îndoit picioarele, și-a vârât genunchii în burtă și a rămas nemișcat. Și-a deschis atunci ochii pentru întâia oară si s-a uitat la Rieux care stătea în fața lui. În scobiturile feței fui, împietrită acum ca într-un pământ ars, gura i s-a deschis și aproape imediat a scos din ea un strigăt continuu pe care respirația abia îl nuanța și care a umplut deodată sala de un protest monoton, discordant și atât de puțin omenesc, că părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în Iași se afla aga turcesc însărcinat cu strângerea birului, iar răsculații nu au îndrăznit să se atingă de domn”<footnote Ibidem footnote>. Cel mai mult au avut de suferit grecii din preajma lui Duca, ,,ale căror case sunt jefuite și arse, iar unii dintre ei sunt uciși. În ceea ce-l privește pe domn, răsculații îi trimit o delegație de 12 oameni, care îi cer să părăsească țara, deoarece a sărăcit-o și i-a stricat obiceiurile. Deși răspunde cu îndrăzneală, Duca
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
altfel, ar fi afurisit pe orișicine ar fi Înlesnit așa ceva! Ce-ar mai fi fost de zis despre făptași! Rusoaica era fără milă! De i-ar fi fost la Îndemînă, ar fi făcut din Întreg pămîntul un bulgăre de lut ars. O cărămidă pe care să nu mai răsară nimic, niciodată. Nici măcar un fir de iarbă. Un fel de kilometru zero al universului, la care să ia aminte și omuleții verzi - de-ar mai fi fost viață pe undeva, cum se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lucrurile de la capăt, conștient, ceea ce l-ar fi făcut pe Domnul să pornească un alt pîrjol și acolo. Pretutindeni unde ar fi fost stricăciune. Și tot așa, astru locuibil după astru, galaxie după galaxie, Întreg universul ar fi ajuns piatră arsă, spre luare aminte, dacă ar mai fi rămas, apoi, și vreo altă memorie În afara celei celeste. Asta se mai petrecuse cîndva, știa bine Antonia, nu era o proastă, citea, se uita la televizor, se gîndea la multe. Mai fusese un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ai zice, c-un amestec de sînge și cu ceva secret, nici ei nu știu prea bine cu ce au fost Îndopați, livrează la domiciliu morți peste morți, nici nu mai are importanță de care, loviți de mașini, Înjunghiați, Împușcați, arși, spînzurați, tot aia, nici sinucigașii nu mai impresionează, nimic nu mai e Înfiorător, Berg; meciurile, da, meciurile ne mai fac oameni, goooooooooooooool, ce vid, Doamne! - culmea, un gol Înscris de la centrul terenului mai curăță creierul de zoaie, Însă nu-l
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Și cele ale minorităților sexuale erau cuprinse. Poate acesta era mersul lumii și nici o Sodomă nu Îl putea schimba. Antonia doar, de ar fi avut ea o putere, numai că Rusoaica ar fi nimicit orice suflare, doar lut și piatră arsă ar fi rămas. Cine se credea? Plăcerea; pofta; pofta de orice fel avea ceva irațional: cum ar fi putut cei doi, Thomas și Ann, despuiați, prinși În spațiul acela strîmt, să se arate Înțelepți? Bărbatul făcuse un pas, Încercînd să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spuneau că urcă; Antonia Încerca să sară din mers, și nu pentru a scăpa, ci pentru a se ruga și mai fierbinte să vină mai repede prăpădul: nu găsea loc de iertare nici pentru sine, pentru semeni nici atît, Sodoma arsă odinioară o socoteau doar o poveste. Iar cea În care trăiau, un fel de parc de distracții. Plata pe urmă! le-ar fi putut spune bunica. Degeaba mergea aceasta zilnic la biserică, nu mai folosea la nimic, și-a dat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aceeași oală. Care avea să clocotescă, nu peste multă vreme, În iad, dacă nu venea pînă atunci pîrjolul mult așteptat; dar și iadul era o incertitudine, mai degrabă avea să ajungă Antonia acolo, pentru că prea Îi vroia pe alții fierți, arși, distruși pentru totdeauna, chiar dincolo de ipotetice cicluri cosmice ce nu i dădeau pace. Pentru că, atunci, peste miriade de ani, după fiecare Big-Bang, toți stricații și ticăloșii lumii ar fi putut să se reîntrupeze. Era tot mai neîndurătoare; dacă s-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
timpul. Am de ales? replică el cu un zâmbet. Ce drăguț! Dumnezeule, ești un domn! E până peste poate. Știi, și Charlie e, în secret, pe juma’ britanic. De-aia e așa de manierat... Telefonul lui Julie sună. Sări ca arsă, îl înșfăcă și țipă în receptor: DUMNEZEULE, DOAMNE! Mooki, există vreun complot bolnav prin care se urmărește înlăturarea mea de pe scena socială newyorkeză? Sau oi fi eu paranoică? Nici n-ai idee cât de umilită am fost săptămâna trecută când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și de exprimare. Înseamnă să mori pe rând, în diferite dimensiuni: mori profesional, erotic, social, mori folosind mai puțin curent, telefon, autobuz. Ei aici nu vor să moară până nu mor. Nu au o psihologie parastaso-centrică. Andrei a sărit ca ars: - Uite, fir-ar ei să fie. În loc să stea la locul lor pe acasă, să vadă de nepoți și să se îngrijească de ce lasă moștenire, se gândesc nenorociții la sex. Păi să ne lase pe noi, ăștia tineri, cu treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-atunci brusc am realizat că, de fapt, se trage în noi și m-am ridicat și-am fugit spre salcâmii de la marginea trotuarului. Era un haos cumplit, un clocot difuz de tropăit de bocanci, urlete și miros de pulbere arsă. Am scăpat printr-un gang care ieșea afară din piață. Totul se golise. Am plecat spre profesorul Radu; acasă, în garsoniera pe care o închiriasem, nu mai era chip să mă duc. Voiam să dorm la el, și-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
peste tot conducerea. Am predat pistolul mitralieră și am plecat. Eram obosit și mi-era foame, și nu mai fusesem demult pe-acasă. Când m-am apropiat de garsoniera unde stăteam atunci, pe jos era o cununiță cu câteva lumânări arse. Câțiva prieteni care știau că am fost în 21 în Piață, dar nu mă mai văzuseră de atunci, m-au căutat pe la morgă fără să mă găsească și crezuseră că am murit. Mi-au aprins lumânări și mi-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-a dat” sau nu ni s-a făcut. Ne-am oprit în două locuri. Unul a fost un magazin la marginea unei livezi de mere. Magazinul avea produse din merele din spate: apple cider, mere mere, mere în zahăr ars și alune, gem de mere, plăcinte cu mere, mere uscate, ceai de mere. O poezie cu mirosuri foarte plăcute și puteai gusta din fiecare. Dar în plus aveau și pere. Următorul loc de popas a fost un American Bufet, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
predau la Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am înăbușit-o fie sub raționalitatea workoholism-ului, fie sub pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor, inclusiv de cei duși, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în uitare. Ce drăguț, zic politicoasă. E o cameră foarte frumoasă. — Bine ! Eddie își lovește palmele una de alta. Păi, Samantha, ce s-o mai lungim, ai primit slujba ! Îl privesc prin aburul minții. Slujba ? Ce slujbă ? — Eddie ! sare ca arsă Trish. Nu poți să-i oferi pur și simplu slujba ! Încă n-am terminat interviul ! Interviul ? Mi-a scăpat ceva ? — Nici măcar nu i-am dat fișa postului ! o ține pe-a ei Trish. N-am discutat nimic concret ! — Păi discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
când în când îmi bag mâna sub jetul de apă rece. Muncesc de trei ore. Și n-am reușit să fac nimic care să se poată mânca. Până acum am aruncat un sufleu de ciocolată prăbușit, două tigăi de ceapă arsă și o cratiță cu caise congelate la simpla vedere a cărora mi-a venit greața. Nu înțeleg deloc ce s-a întâmplat. N-am timp să înțeleg ce s-a întâmplat. Nu e momentul cel mai bun pentru analize. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mea, îmi scapă și mie un hohot. Îmi duc mâna disperată la gură, încercând să mă controlez. — Samantha ? — Ăă... nu, reușesc să îngaim într-un final. Nu voi servi șerbet. Nathaniel tocmai a ridicat una dintre tigăile mele cu ceapă arsă. Se face că ia o lingură și o înghite. Delicios, spune din buze. Abia îmi mai pot stăpâni lacrimile de râs. Simt că mă asfixiez din cauza efortului de a nu scoate un sunet. — Bine atunci ! Ne vedem mai târziu ! Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zic politicoasă. — Sigur că nu ! Își drege glasul. Ei, mă rog. Bine că te-ai întors. De... unde-ai fost plecată. — Doamnă Farley, mă străduiesc să-mi păstrez aerul serios, vreți să știți unde-am fost ? Doamna Farley sare ca arsă. — Vai ! Nu ! Nu e treaba mea ! Sincer, nici n-aș îndrăzni să... Trebuie să plec acum... Pornește spre ușă. — Mulțumesc încă o dată ! strig în timp ce dispare în apartamentul ei. Tocmai închid ușa, când sună telefonul. Ridic receptorul, întrebându-mă brusc oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fremătând în mulțimea de ziariști. — O să facem noi cumva, OK ? Brusc, din senin, simt că-mi dau lacrimile. — Samantha, spune Hilary furioasă. Te rog întoarce-te la declarație ! O împinge pe Trish din fața microfonului. — Nu mă atinge ! zbiară Trish ca arsă. Te dau în judecată. Samantha Sweeting e avocata mea, dacă vrei să știi. — Zi, Samantha ! Ce părere are Nathaniel despre plecarea ta la Londra ? strigă cineva. — Ai dat dragostea pe carieră ? se bagă o fată îmbujorată. — Nu ! zic disperată. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aici ar fi suficienți și ochii obișnuiți ca să convingă și sufletul cel mai mulțumit să pună la îndoială norocul în care presupunea că se scaldă. După Centura Industrială, pe șosea, pe terenurile pustii ocupate de barăci, se vede un camion ars. Nu e nici o urmă a mărfurilor pe care le transporta, doar câteva resturi de lăzi, împrăștiate și înnegrite, fără inscripții despre conținut și proveniență. Ori încărcătura arsese odată cu camionul, ori au reușit s-o scoată înainte de extinderea focului. Pământul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]