4,394 matches
-
Cred că trăim cumva continuu în așteptarea noastră, dorința morții ivindu-se fie atunci când nu mai așteptăm nimic nou, fie atunci când noul ce se prefigurează are doar fața răului. Ce păcat că aproapele nostru este ținta tuturor frustrărilor ce ne bântuie, a nervilor ce iau naștere în zona inadecvării noastre cu lumea! Poate că rostul său cel mai important nu e de a ne ajuta în diversele întreprinderi mundane (exemplul cel mai tare îl constituie copiii), ci de a ne suporta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mă determină să scriu pot fi amestecate și obișnuințe livrești care au născut așteptări de sine ce tind să pară firești în orice orizont cultural. Dacă aș fi trăit într-un mediu de aspirații militare, spre exemplu, aș fi fost bântuit de idealurile vitejiei și al eroismului. Nu cred că aș fi scris în orice condiții, chiar și cu mitraliera. Încerc să-mi dezvălui aici teama de a nu mă ascunde în spatele lui "simt că am ceva de spus" (sub semnul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de obiectivitate este contrazisă de varietatea modurilor de a scrie istorii. Să ne gândim spre exemplu la istoriografia marxistă. Bucuria oricărei primăveri mă vindecă de regretul de a nu mă fi născut într-o țară caldă, de nostalgia ce mă bântuie în iernile fără de sfârșit. * Sentimentul dramei sau al tragicului unei situații este dat în bună măsură de idealurile noastre: ele creează etalonul în funcție de care percepem situațiile drept zguduitoare. S-ar părea că principala noastră problemă derivă dintr-o prea mare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
predicții, adică absența cauzalității. Semn că lipsa răspunsurilor la întrebarea "de ce?" ne situează în vecinătatea Infernului. * De unde luăm norma în materie de bine de ne simțim îndreptățiți să criticăm drept rele atâtea aspecte ale societății? Ce amintire a Binelui ne bântuie sufletele încât avem curajul de a judeca semenii și de a le pune etichete negative, într-o continuă încercare de ierarhizare (de regulă prin situarea noastră în vârful ierarhiei)? * Trecerea la logica de tip contractualist a determinat nașterea politicului în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
el, raportat la absolut, ceva efemer. * Dacă putem explica apariția culturii din perspectiva evoluționistă atunci suntem în vecinătatea explicației complete. Dar chiar și în acest caz ne rămâne să descoperim sensul oricărei înțelegeri și semnificația explicației ultime. Vom fi continuu bântuiți de bănuiala că nevoia noastră de sens nu este decât un produs derivat al evoluției, născut în umbra intenționalității ce vizează perpetuarea speciei, care în mod ciudat a trecut drept elementul principal. Altfel spus, ne vom întreba continuu dacă nevoia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
semne. Cum accederea la sensurile obiectelor se face tot pe baza sistemelor de semne, am putea considera că bătălia se dă în fond doar pe marginea sensurilor propuse de fiecare sistem. Aceste rânduri stau și sub semnul lui metron, fiind bântuite de grija pentru o anumită formă a măsurii, vizibilă în cuvinte precum: întrucâtva, oarecum etc. * Cine stabilește cuprinderea domeniilor binelui și răului, acela are puterea. Riscul oricărei doctrine morale este să fie aservită puterii sau să o întroneze. Orice axiologie
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
acesta moartea este anulată, în calitatea ei de eveniment necontrolabil, fiind supusă controlului. Astfel, ea este înlocuită de exterminare (un sfârșit calculat). Se pierde pe această cale până și bruma de sens pe care ne-o dădea propria moarte. Mă bântuie tentația unei altfel de întemeieri a limbajului, în care fiecare concept se întemeiază pe sine și nu prin trimitere la alte concepte. Este o renunțare la trimiteri ce ar sparge universalitatea circuitului, lăsând un propriu al conceptului. Singura formă de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cea mai mare măsură, ci asumarea unui anume sens al libertății spre care nu vom avea niciodată curajul să ne îndreptăm, fiind captivi în mod definitiv în angrenajul social. S-ar putea ca pentru o fracțiune de secundă să fim bântuiți în prezența lor de ideea prețului pe care-l plătim pentru parfumul și curățenia noastră, efortul refuzului acestei tentații ideatice accentuându-ne repulsia. Să nu uităm că prin ei respingem o anumită posibilitate a libertății noastre, judecata la care-i
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să se potrivească pe modul de a fi al copilului ei. Dacă nu aș presimți doza de instinct existentă în această dragoste aș considera-o cea mai puternică imagine a iubirii necondiționate. Indiferent de sursele sale rămâne arhetipul ce ne bântuie toate formele de iubire. * Din perspectivă evoluționistă lumea viului se dezvoltă în funcție de un anumit spectru al posibilului valabil pentru fiecare tip, numit în genere nișă. Despre om, spre exemplu, se spune că ocupă nișa cognitivă. Cum putem gândi modul de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o rezonanță corporală a muzicii pe care o ascultăm; semn al unei armonii create între două genuri de tipare: unul auditiv și celălalt motric. În artă omul regăsește forme ideale ale propriei existențe. Arta este astfel o oglindă selectivă ce bântuie realitatea, evidențiindu-i contururile ideale. * De la corectitudinea politică se va trece la corectitudinea evolutivă; pentru a face acest pas teoria evoluției mai are nevoie de o metateorie, de unul sau mai mulți semnificanți majori, ce își așteaptă venirea. * Mentalitatea metafizică
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
apropierea pe care o manifestăm față de ideologiile cărora ei le-au dat naștere. Trăim în formele de organizare a lumii create de strămoșii noștri și în structuri ale limbajului moștenite de la ei. * Bioetica este discursul egalitarist transferat în sfera viului, bântuit de pretenții de autonomie. Însă ea depinde inevitabil de formele de definire a umanului și de ierarhiile pe care aceste definiri le instituie în lumea viului. * În societatea contemporană suferința începe să fie o valoare ce intervine în structura axiologică
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
inițial mai curând pe teritoriul mitologiei, pe zona a ceea ce am putea numi astăzi fantasticul. Este o zonă a simbolicului, a accesului limitat, față de care vulgul trebuie să manifeste respect; taina reflectă în mod adecvat sensul acestui raport. * Suntem continuu bântuiți de spectrul posibilităților noastre neîmplinite, de umbra celui care am fi putut fi. Într-un fel, acesta este și sensul tare al vinovăției asumate. De unde putem deduce că domeniul de activitate al dreptului este unul spectral, el încercând să determine
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tehnicii, ce-și așteaptă acum răsplata. * Erudiția a anticipat efectul tehnologiei asupra informației, adică ivirea informaticii. Motiv pentru care ea păstrează doar un rol decorativ, cel puțin atât timp cât nu este capabilă să suscite gânduri noi pornind de la ceea ce înmagazinează. * Suntem bântuiți de dorința lecturării lucrurilor, ca și cum acestea ar purta cumva semnele pe baza cărora operează gândirea noastră. Obsesia lecturii adecvate a lumii poate să ne marcheze existența, ca un sens al ei. * Miza acestor rânduri o constituie curajul de a interpreta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
acel moment punctul de plecare (și capătul final) îl constituie omul, renunțându-se la contextul metafizic, la Dumnezeu ca măsură a tuturor lucrurilor. * Științele socio-umane nu vor scăpa nicicând de experiența traumatizantă a matematicii. Ordinea lucrurilor stabilită de fizică va bântui întotdeauna, ca ideal, socialul. Totalitarismele constituie exemple elocvente în acest sens: ca împrumut de ideal matematic și ca eșec totodată. Omul contemporan se vede astfel prins între imaginea unei ordini a naturii și nostalgia libertății, libertate ce înseamnă posibilitatea de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
comunității, el făcând posibile forme ale împăcării cu sine mediate de cunoașterea altuia. Echivalentul său în viața cotidiană este destăinuirea reciprocă, ce deschide cele mai puternice comuniuni. * Nu am talent la dans poate și pentru faptul că o întrebare mă bântuie continuu: "Pentru ce?" Obsesia unor răspunsuri fundamentale nu face casă bună cu lejeritatea existenței. Exagerarea în această atitudine este de prost augur. Cum de nu mai încap în spațiul lumii contemporane modurile de viață anterioare? Cărei exigențe îi corespunde privirea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
reușesc să-și proiecteze idealuri eficiente. * Nu putem înțelege că orice am face sfaturile noastre sincere nu vor fi ascultate de ceilalți deoarece asta ar însemna ca ei să-și distrugă buna imagine de sine (asumată ori care doar îi bântuie), conducând la disoluția proiectului de sine ce-i caracterizează. Nu ei se opun, ci elanul vital care le asigură supraviețuirea. Descoperirea acestui mecanism de apărare ne va ajuta pe fiecare să înțelegem de ce ne înarmăm cu indiferență, uneori chiar cu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și el de unde o fi fost și vede pe cei doi țărani, smeriți, plecați în fața lui. Cine sunteți și de unde veniți? Sunt fratele tău vorbi Ioan și am auzit că ție-ți merge bine și ești bogat aici. Pe la noi bîntuie foametea; mor copii și bătrîni. Am venit să te rugăm ca să ne dai puțin porumb, că te-om pomeni... După aceea, Ioan, cînd era cu chef, povestea: Și ne-a luat fratele George și ne-a dat de mîncare și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
semnelor sacre, a vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele de manifestare predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și schemele parabolice dragi (îngerii și Căderea îngerilor, umbra, travestiul, scindarea (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Îngerul, Rază a lucidității), stilizate în desene încremenite, peste care bate aspru, halucinant, aripa neantului. Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sfiala/ cu care spun nu/ este o policioară de cărți/ pe care le citesc și le scriu/ este mai nimic/ este mai nimic/ este mai nimic// este cea mai mică stea de pe cer". Fantasmele acestui mai nimic care este literatura bântuie prin mai toate paginile cărții de debut a lui Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
necesitatea acestuia de a corporaliza, în materie lirică, trăirea de factură mistică. Rezultatul seamănă, adesea, cu un scenariu inițiatic, pe care actantul, deși se arată pătimaș în credință ca un neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam Drumul/ și pământul se crăpa/ și eu nu mai cădeam// din cuvinte să-ți faci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adevăr, "Un Hidalgo al durerii" (Constantin Miu), dar aproape exclusiv unul al durerii declanșate de facerea textului, singurul apt să transforme poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de lemne" care se referă la sărăcia satelor de la țară, în secolul XVII; prezența scenariilor cu acțiuni obișnuite în epocă ca necesitatea de a scăpa de copii; amestecul de informații (pădurea era vizitată de lupi și bandiți) cu credințe (erau bîntuită de căpcăuni și de duhuri rele). A se citi R. Darnton, "Povești țărănești" (Laffont, 1985) și (J. Zipes, 1986). 9. A se citi între altele M. Bahtin: "Formele timpului și cronotopului în roman" (1972); I. Watt (1957) și A. Kibedi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lui Mathieu este o adevărată încarnare a logicii contradictoriului. Patima/furia actului creator, în toată nuditatea sa existențială, pare ieșită din materia psihică a terțului inclus, printr-o accentuată punere în evidență a afectivității, acest terț ascuns care l-a bîntuit pe Mathieu întreaga viață. Lupasco a scris despre opera lui Mathieu. Într-un text greu de găsit, dar disponibil acum în superbul volum apărut în 2003 (și în care prietenul său Lupasco este omniprezent, Mathieu 50 ans de création, Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
multe din caracteristicile care i-au fost acordate sunt încă serios controversate. Perturbațiile constastate presupun existența influenței unei alte planete și mai îndepărtate. Camerele de pe Voyager 2 au demonstrat că este similară cu celelalte planete gigante gazoase, suprafața planetei fiind bântuită de furtuni violente. S-au observat câteva pete, cea mai mare, cam de mărimea Pământului, numită Marea Pată Întunecată care este comparabilă cu o furtună uriașă, ca Marea Pata Roșie de pe Jupiter. Marea Pată Întunecată a fost văzută pentru prima
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]