7,476 matches
-
de toate. Apreciat de șefii săi, Héctor și-a impus o anume seriozitate în tot ceea ce făcea, în tot ceea ce meșterea. Multe a făcut omul ăsta în viața lui, dar ce-a făcut dintr-o bicicletă este greu de spus. Bicicleta era idolul său, iubita sa, viața sa, preocuparea sa cvasipermanentă. Avea becuri, avea kilometraj, avea claxon, avea portbagaj, bidonaș, frîne. Tot ce era nichelat strălucea, tot ce era vopsea lucea de-ți lua ochii. Iar sus, în șa, trona Héctor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mamă-sa, plîngea Héctor. Ăsta este un ucigaș, un hoț, un om foarte periculos, continuă povestea panicat. Dar lucrurile astea tangențiale se uită de obicei foarte repede. Nu s-a întîmplat așa și cu Héctor. Și-a pus lacăt la bicicletă și rar se despărțea de ea. Nici o clipă vigilența lui nu s-a relaxat. Mă întîlneam zilnic cu Héctor. Stăteam mult de vorbă ca să învăț spaniola cubaneză, pe care o înțelegeam foarte greu. Îl rugam să vorbească mai rar decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Stăteam mult de vorbă ca să învăț spaniola cubaneză, pe care o înțelegeam foarte greu. Îl rugam să vorbească mai rar decît o mitralieră, să prind șpilul. Toți vor să mi-o fure, mă invidiază și ar ucide pentru așa o bicicletă. Dar tu de ce n-o faci mai urîtă, mai șleampătă, ca să n-o rîvnească hoții? Nu pot, este mîndria mea. Cu ce altceva mă mai pot fuduli? Dar contează așa de mult asta pentru tine, Héctor? Mai mult decît viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dar contează așa de mult asta pentru tine, Héctor? Mai mult decît viața mea, spune serios. La serviciul său, care era la o reședință de ambasador, cu porțile mari, paza permanentă și înarmată, ar fi fost descurajat orice hoț de biciclete. Pe drumul spre casă era greu de crezut că Héctor ar ceda bicicleta, fără moarte de om. Punctul vulnerabil era magazia de acasă. Héctor nu era prost. Sîrmulițe abia vizibile, legate de un clopot, de un obiect care, cînd cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mea, spune serios. La serviciul său, care era la o reședință de ambasador, cu porțile mari, paza permanentă și înarmată, ar fi fost descurajat orice hoț de biciclete. Pe drumul spre casă era greu de crezut că Héctor ar ceda bicicleta, fără moarte de om. Punctul vulnerabil era magazia de acasă. Héctor nu era prost. Sîrmulițe abia vizibile, legate de un clopot, de un obiect care, cînd cade, face tărăboi și altele, asigurau paza prețiosului obiect. Dar eu sînt convins că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai mici sau mai mărișori, simțea că i se coace ceva. Moartea tatălui său a căzut ca o bombă. Tocmai la Holguin, departe, în zările spre est. Nevastă, nu pleci de acasă, nu deschizi ușa, nu dormi decît iepurește. Pun bicicleta în casă și ai grijă...ca de butelie, am spune noi, românii. Cu inima strînsă pleacă Héctor cu presimțirea că ceva moare în el. Nevasta, tot nevastă. Diavolul de băiat cere bicicleta doar pentru o tură, prin curte, nu iese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu deschizi ușa, nu dormi decît iepurește. Pun bicicleta în casă și ai grijă...ca de butelie, am spune noi, românii. Cu inima strînsă pleacă Héctor cu presimțirea că ceva moare în el. Nevasta, tot nevastă. Diavolul de băiat cere bicicleta doar pentru o tură, prin curte, nu iese în stradă... Dar a ieșit și a fost pocnit zdravăn, iar bicicleta... Mi-au luat-o, au profitat de o nevastă proastă... Héctor plînge ca un copil. N-am văzut atîta amărăciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
românii. Cu inima strînsă pleacă Héctor cu presimțirea că ceva moare în el. Nevasta, tot nevastă. Diavolul de băiat cere bicicleta doar pentru o tură, prin curte, nu iese în stradă... Dar a ieșit și a fost pocnit zdravăn, iar bicicleta... Mi-au luat-o, au profitat de o nevastă proastă... Héctor plînge ca un copil. N-am văzut atîta amărăciune în sufletul unui om. Cît ar costa o bicicletă? Nu știu, prin piață poate ajunge și la 50-60 de dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în stradă... Dar a ieșit și a fost pocnit zdravăn, iar bicicleta... Mi-au luat-o, au profitat de o nevastă proastă... Héctor plînge ca un copil. N-am văzut atîta amărăciune în sufletul unui om. Cît ar costa o bicicletă? Nu știu, prin piață poate ajunge și la 50-60 de dolari, mai..., nu chiar ca a mea. Îmi fac socoteala cît a trecut de la o faptă bună pe care am făcut-o. Îl prind de mînă pe Héctor, îl bat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dolari. Nu înțelege. Cînd înțelege, refuză. Insist și în ochii lui citesc renașterea speranței. Am lacrimi în ochi și eu dar și el. Zilele trec, dar sînt așa de mîndru cînd îl văd pe Héctor cum tronează din nou pe bicicleta lui! Mă salută fericit cînd ajunge la reședință și mai stăm de vorbă... De una, de alta... Comoara lui Lázaro Señor Lázaro locuia într-o vilă care cîndva trebuie să fi fost tare frumoasă. Avea coloane, balcoane, terase și scări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
La un an de la afacerea încheiată cu mine a căzut, dar n-a murit. A pierdut însă mult din putere și de la al treilea copac nu mai poate urca. L-am întîlnit în Havana Veche. A scos o roată de la bicicletă și a meșterit un soi de ladă cu două locuri pe băncuță. Transport turiști. Dacă n-am turiști, car de toate. Scoate bancheta și îmi arată o ladă. Duc zarzavaturi la piață. Le cumpăr de la țară și le vînd. Haideți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nemotivată 391 Un prieten latino-american 394 Europeni și africani în Noaptea Învierii 397 Bucuria Învierii 400 Cu femeile... este o chestie 403 Mi-au luat osul! 406 Boxerul Vasilică 410 Vamos a guarachar 413 Una cena amistosa 416 Bastonul 420 Bicicleta lui Héctor 423 Comoara lui Lázaro 427 Curățătorul de palmieri 430 Cutia armoniei 433 Deducții de amator 436 Două sute de dolari 441 El viaje (voiajul) 445 Eleggúa nu glumește 448 Dureri din exil 452 Capcane la tropice 458 Fructele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
repede, până la Iași. A venit și acea zi de 23 august, credeam că am scăpat, să vin acasă. pe data de 26 august eram pe malul Prutului, îmi schimbasem chiar și hainele militare, mă îmbrăcasem în civil. Am găsit o bicicletă părăsită, probabil de vreun neamț. M-am suit pe ea și gândeam să vin acasă, la Valea-Oanei. Mergeam pe ea pe lângă Malul Prutului, cu gândul să nu mă vadă rușii. Dar m-au văzut, cred vreun comandant cu binoclu. Nici
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Prutului, cu gândul să nu mă vadă rușii. Dar m-au văzut, cred vreun comandant cu binoclu. Nici nu știu cum am fost înconjurat de către o patrulă rusească ce m-a somat. M-am oprit din pedalat, m-am dat jos de pe bicicletă, și mi-a cerut legitimația. Era și un basarabean între ei că vorbea bine românește, doar că era îmbrăcat rusește și avea kalashnikovul îndreptat cu țeava spre mine. Eu ce să fac, nu mai aveam nimic la mine, și nici
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
realitate. Există torpoarea discernământului, acțiunea nereflectată, nerăbdarea opțiunii facile, obnubilarea comunicării cu semenii, inadecvarea, prostia, prostia pură și simplă, anticameră privilegiată și îngrășământ optim al răutății. Viciul e proasta utilizare a propriei persoane și a lumii. ți se dă o bicicletă și o folosești la tăiat lemne. Ești invitat să adulmeci o pajiște și o transformi în maidan. Asta nu e slăbiciune. E lipsă de inteligență, gândire șchioapă. Păcătosului nu trebuie să i cerem, așadar, numai să se abțină, să reziste
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atunci va prefera canapelele onctuoase, dacă nu direct patul, respectiv așezarea televizorului în dormitor. Unii preferă fotoliul, dar atunci se îngrijesc să-și sporească bunăstarea, recurgând la un taburet pentru picioare. Există și genul pragmatic, care plasează lângă fotoliu o bicicletă de casă. În felul acesta, ești simultan sedentar și sportiv. Te uiți și transpiri. Să nu uităm categoria destul de ciudată a telespectatorului itinerant, care se uită de-a-n pi cioarelea, când se întâmplă să treacă prin fața televizorului. Se oprește scurt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
supraaglomerându-l. Și, cum consumul de energie e proporțional cu greutatea cărată, Holboca va „respira“ mai tare ca de obicei, zvârlind În jur mai multe noxe. Nașul are naș, zic eu: n’am decât să merg pe jos ori cu bicicleta, cel mai ecologic vehicul. À propos: poate aflu dacă e legal ca un vehicul - bicicleta - să circule pe trotuar, precum face barem În Iașul În care locuiesc... Dreptu-i, motorul uman care mișcă picioarele ori bicicleta emite doar bioxid de carbon
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai tare ca de obicei, zvârlind În jur mai multe noxe. Nașul are naș, zic eu: n’am decât să merg pe jos ori cu bicicleta, cel mai ecologic vehicul. À propos: poate aflu dacă e legal ca un vehicul - bicicleta - să circule pe trotuar, precum face barem În Iașul În care locuiesc... Dreptu-i, motorul uman care mișcă picioarele ori bicicleta emite doar bioxid de carbon, ba unul actual, pe care sunt obligat să-l recunosc ca nepoluant spre deosebire de cel provenit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
merg pe jos ori cu bicicleta, cel mai ecologic vehicul. À propos: poate aflu dacă e legal ca un vehicul - bicicleta - să circule pe trotuar, precum face barem În Iașul În care locuiesc... Dreptu-i, motorul uman care mișcă picioarele ori bicicleta emite doar bioxid de carbon, ba unul actual, pe care sunt obligat să-l recunosc ca nepoluant spre deosebire de cel provenit din combustibilii fosili. Doar că el provine din alimente și, la fel cu Holboca care „respiră“ mai tare, și eu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de carbon, ba unul actual, pe care sunt obligat să-l recunosc ca nepoluant spre deosebire de cel provenit din combustibilii fosili. Doar că el provine din alimente și, la fel cu Holboca care „respiră“ mai tare, și eu, pe picioare ori bicicletă, mănânc mai mult, obligând creșterea producției agricole care, via Îngrășăminte, pesticide, degradarea solului, poluează mai mult; și, pentru a mânca mai mult, muncesc mai mult, degradând, ca’n orice muncă, tot mai mult. Dar acum, când facem doar „promo“ unei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate mai ușor la inima ta. Mama nu avea răbdarea necesară, deși ne oferea tot confortul, însă tata era un artizan în a lucra cu oamenii, chiar și cu copiii. Când își făcea apariția pe stradă, de regulă circula pe bicicleta sa, era înconjurat de copii, se oprea și permanent avea în buzunarele hainei bomboane pe care le înmâna acestora. Tare iubit mai era tata de copii, mai mult chiar, pe unii dintre ei i-a format ca și deprinderi profesionale
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Greu, foarte greu de crezut, dar mai toate colegele noastre izbuteau să termine liceul rămânând fete mari... Poate și fiindcă școala medie dura, atunci, doar trei ani...) Este uimitor că încă mai suntem în viață, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchere și cotiere (Bicicletă? Visul meu. N-a fost să fie), nu am avut scaune speciale în mașini (Mașini? Pe vremea mea exista un singur automobil particular în tot târgul, o IFA în doi timpi, câștigată de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai toate colegele noastre izbuteau să termine liceul rămânând fete mari... Poate și fiindcă școala medie dura, atunci, doar trei ani...) Este uimitor că încă mai suntem în viață, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchere și cotiere (Bicicletă? Visul meu. N-a fost să fie), nu am avut scaune speciale în mașini (Mașini? Pe vremea mea exista un singur automobil particular în tot târgul, o IFA în doi timpi, câștigată de un mare norocos la Pronosport) nu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
etc. Gertrud era adepta cumpătării. Consuma puțină carne; prefera însă multe feluri de pește. Fructe de pădure. Brânzeturi diverse. Kesso (brânză cu smântână). Pâine foarte puțină sau chiar deloc. Făcea zilnic sport. O auzeam dimineața când încăleca și pedala pe bicicleta ei medicinală (fixată în parchet) vreme de cel puțin jumătate de oră. Și, în vremea asta, eu, care dormeam la primul etaj, săream din pat, mă rădeam și făceam un duș. Apoi coboram la micul dejun. De obicei, dimineața, predominau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
că prezentul industrial al orașului apare ca o evoluție firească, un rezultat al strădaniilor din trecut. Uppsala se înscrie și ea în miracolul Suediei contemporane, prin câteva fabrici moderne, cum sunt cele de: tramvaie, autobuze, poligrafice, alimentare, dar și de biciclete. Fiindcă în puține țări din lume ciclismul se practică într-o astfel de proporție de masă, de locuitori de toate vârstele și profesiile, ca în Suedia. De aceea, alături de șoselele ultramoderne, netede ca oglinda, șerpuiesc în paralel alei largi, impecabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]