4,348 matches
-
de o serie de constatări. Astfel, L-triptofanul crește faza paradoxală a somnului, iar rezerpina, care produce o depleție a monoaminelor din creier, exercită efect similar. În favoarea participării aminelor biogene în biochimia somnului pledează și următoarele constatări experimentale: În mecanismele biochimice ale somnului un rol important îi revine norepinefrinei. Astfel, drogurile prin inhibiția sintezei norepinefrinei suprimă somnul rapid, dieta bogată în fenilalanină (precursor al norepinefrinei) provoacă o tulburare atât a somnului, cât și a memoriei. Blocarea căilor noradrenergice de către 6-hidroxi-dopa, care
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
formează factori, ce activează mecanismele fazei somnului paradoxal. O dovadă a existenței factorilor umorali este și posibilitatea reglării umorale a fazelor somnului. Aceste date privind heterogenitatea somnului de noapte ca aspect electrografic și comportamental precum și cele privind stucturile și mecanismele biochimice implicate în determinarea lui au permis o sistematizare și o interpretare mai fundamentală cu problemele legate de patologia somnului. Perturbările somnului sunt frecvent întâlnite. O privare de somn sau o dereglare a ritmului circadian poate să ducă la o deteriorare
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
central, bolile infecțioase și febrile, patologiile endocrine (hipertiroidism), bolile organice generale etc. Mecanismele fiziopatologice responsabile de producerea insomniilor rezidă, probabil, în modificările excitabilității formațiunii reticulare și a structurilor hipnogene (lezarea lor traumatică, tumori, infecții). Acestora li se adaugă unele tulburări biochimice interesând monoaminele cerebrale, care, generate în exces produc o stare de hiperexcitabilitate a structurilor ”vigilizante” sau alterează inducerea somnului lent din caza deficitului de serotonină. Hipersomnia reprezintă un exces de somn, care diferă de cel normal prin durată, profunzimea și
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
calea neospinotalamică (durere rapidă) și calea paleospinotalamică (durere lentă) Căile aferente: Centrii de integrare și percepere a durerii: Căile descendente de suprimare a durerii: cortexul orbitar, substanța cenușie periapeductală, bulbul inferior, cornul dorsal al măduvei spinării. Din punct de vedere biochimic în farmacologia durerii sînt implicate foarte multe substanțe: serotonină, histamina, bradikinina (întîlniți la nivelul nociceptorilor mediatori algogeni), endorfine, dinorfine, enkefaline, endomorfine, (neuromediatori peptidergici). FARMACODINAMIE Pentru combaterea durerii se poate interveni: 1.Împiedicarea formării influxului nervos, în terminațiile senzitive: anestezice locale
Analgezic () [Corola-website/Science/301529_a_302858]
-
funcționale în organele importante pentru metabolismul protidic (ficat, rinichi). În fazele tardive au loc rupturi ale lizozomilor din celulele hipoxice, cu eliberarea unor hidrolaze (catepsine), a căror acțiune e favorizată de mediul acid și care „forțează” catabolismul protidic. În afara modificărilor biochimice cantitative ale unor constituenți protidici plasmatici, se remarcă creșterea polipeptidemiei, datorată atât intensificării producerii lor, ca urmare a eliberării de catepsine, cât și a diminuării lor de către ficatul hipoxic. Aminoacidemia crește (și rămâne crescută) ca urmare a mobilizării excesive a
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
acidificare. Acetații, prin încălzire în prezență de trioxid de arsen formează oxid de cacodil (lichidul lui Cadet) ([(CH)As]O), ce poate fi detectat datorită vaporilor săi urât-mirositori. Gruparea acetil, derivată din acidul acetic, este o structură fundamentală pentru procesele biochimice ale tuturor formelor de viață. Legată de coenzima A formează acetilcoenzima A sau acetatul activ, devenind centrul metabolismului carbohidraților și al grăsimilor. Gruparea acetil rezultă prin decarboxilare aerobă din acid piruvic. În orice caz, concentrația de acid acetic liber în
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
asigure materialul nutritiv necesar aproape din orice; începând de la utilizarea celor mai simple substanțe chimice, chiar anorganice și până la utilizarea celor mai complexe substanțe organice, acestea dovedesc o diversitate sporită și o adaptabilitate fără precedent. Metabolismul bacterian reprezintă totalitatea transformărilor biochimice enzimatice implicate în activitatea lor biologică, prin care substanțele nutritive din mediu sunt transformate în constituenți proprii, energie și produși de matabolism. Căile metabolice sunt: Principalele caracteristici ale metabolismului bacterian: Reprezintă totalitatea proceselor prin care bacteriile preiau și utilizează anumite
Bacterie () [Corola-website/Science/300776_a_302105]
-
Speciile tipice de plante sunt:spinul cămilei, saxaulul, sărățica, gipsărița, pelinul negru, mimozele, salcâmul, curmalul. Absența solurilor este dictată de lipsa unui covor vegetal, șiroire și vânt, care înlătură materialele rezultate prin dezagregarea rocilor. Acțiunea slabă a proceselor chimice și biochimice explică de asemenea ritmul lent sau absența proceselor de solificare. Solurile specifice sunt cenușii de deșert. Hidrografic, regiunile aride și semiaride se caracterizează prin intermitența cursurilor de apă și prin lipsa unei rețele hidrografice organizate. Singurele cursuri de apă sunt
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
fenomenele grefate pe ea. Apariția și dezvoltarea carstului sunt condiționate de trei procese principale: coroziunea (dizolvarea sau disoluția) apare ca proces principal, datorându-se apei și bioxidului de carbon; eroziunea, prin scurgerea laminară sau turbulentă (evorsiune, turbionare, marmitaj) și alterarea biochimică ce degajă acizi (azotic, sulfuric, fulvic). În ceea ce privește condițiile de carstificare, ele sunt de mai multe categorii. a) Condiții litologo-structurale includ: existența unor roci carstificabile (calcar, dolomite, cretă, gips, sare); solubilitatea rocii; puritatea, grosimea și gradul de tectonizare al rocilor; structura
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
cretă, gips, sare); solubilitatea rocii; puritatea, grosimea și gradul de tectonizare al rocilor; structura; prezența sau absența unor formațiuni detritice acoperitoare. b) Condiții hidrologice se refera la sursele care pot furniza apa, CO2 și diferiți acizi (apele ascendente, atmosfera, procesele biochimice, descompunerea resturilor organice). Apele ținuturilor reci conțin mult CO2, fiind de 4 ori mai agresive decât cele din zona temperată. Totuși în zonele temperată, mediteraneeană, precum și cele subtropicală și tropicală umede carstul se dezvoltă intens. Aici litiera prin descompunere generează
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
drept model al celor clinice și sunt predestinate pentru determinarea legităților biologice ale dereglărilor nevrotice. Conceptul neurochimic al nevrozelor se bazează pe teoria lui H. Selye despre stres, îndeosebi cel emotiv, determinând nevroza drept model de stres emoțional cronic. Examenul biochimic relevă perturbări cantitative esențiale ale catecolaminelor, în special al adrenalinei și noradrenalinei, la indivizii cu nevroze. Caracterul schimbărilor metaboliților și predecesorilor acestora depinde de tipul nevrozei. Astfel, cel mai jos nivel al dopaminei a fost stabilit în neurastenie, pe când la
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
al activității cuplului acetilcolină-adrenalină. Un rol determinant în patogenia reacțiilor vegetative în cadrul nevrozelor i se atribuie histaminei - substanță cu acțiune preponderent parasimpatică, care se include în mecanismele nervoase centrale și periferice. Histamina crește sinteza acetilcolinei, concomitent inhibă activitatea colinesterazei. Învestigările biochimice relevă unele dereglări ale proceselor metabolice la bolnavii cu nevroze, în particular al metabolismului glucidic, lipidic, al sărurilor minerale și al celui energetic. Astfel, s-a stabilit o reactivitate mărită a sistemelor ce reglează nivelul glucozei în sânge, o tendință
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
ori este întâlnit sub formă de compuși organici cu sulf sau sulfuri metalice, și foarte rar sub formă elementară. Trei aminoacizi (cisteină, cistină și metionină) și două vitamine (biotină și tiamină) sunt compuși organici cu sulf. De asemenea, mulți cofactori biochimici conțin sulf, precum glutationul sau tioredoxina. Legăturile disulfurice S-S, numite și „punți de sulf”, au un rol important în unele țesuturi animale, întrucât conferă putere mecanică. Astfel, proteina numită cheratină, este insolubilă și se găsește în epiteliul extern, păr
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
de hidratare a organismului. Echilibrul hidroelectrolitic este menținut prin intervenția a numeroși hormoni (antidiuretic, natriuretic, sistemul renină-angiotensină-aldosteron). Apa este principala componentă a materiei vii, atât cantitativ cât și prin proprietățile sale. Ca solvent apa are un rol fundamental în reacțiile biochimice, un mare număr de substanțe fiind solubile în apă direct, prin emulsificare sau prin combinarea cu substanțe hidrofilice. Având o căldură specifică și latentă mari apa poate acumula o însemnată cantitate de căldură care se poate pierde apoi prin evaporare
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
și se dezvolt. Își are originile în embriologie. Biologia de dezvoltare modernă studiază și controlul genetic al creșterii celulare, diferențierii, anatomiei și morfogeneză — procesul care permite țesuturilor și organelor să apară și să dezvolte. Fiziologia studiază procesele mecanice, fizice și biochimice ale organismelor vii cu scopul de a înțelege cum funcționează toate structurile ca un întreg. Studii fiziologice au fost împărțite tradițional în fiziologia oamenilor, fiziologia plantelor și fiziologia animalelor. Totuși, regulile principale ale fiziologiei sunt aceleași pentru orice organism. Fiziologia
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI FUNCȚIONALE (CO2, CH3, NH2) vitaminele B1, B6, B12, BIOTINA, ACID FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K. VITAMINELE HIDROSOLUBILE Din această clasă fac parte compuși polari, solubili în apă, dar cu structuri și funcții biochimice foarte diferite.Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B, prezente în drojdie, în semințe de cereale, în ficat. Lipsa de aport prin alimentație, provoacă stări de policarență și nu de hipovitaminoză anume. Sunt absorbite la nivelul intestinului subțire, trecând
Vitamină () [Corola-website/Science/298442_a_299771]
-
oxidare d) reacții ale hidroxilului glicozidic e) reacții ale grupărilor de hidroxil f) acțiunea acizilor asupra ozelor g) acțiunea bazelor asupra ozelor h) reacții de lungire a catenei monozaharidelor i) reacții care duc la scurtarea catenei unei oze j) transformări biochimice ale ozelor. Transformările biochimice ale glucidelor în organismele vii au loc atât în absență oxigenului cât și în prezența lui. Fermentația alcoolică este procesul anaerob în care sub acțiunea microorganismelor din drojdia de bere are loc transformarea glucozei în etanol
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
hidroxilului glicozidic e) reacții ale grupărilor de hidroxil f) acțiunea acizilor asupra ozelor g) acțiunea bazelor asupra ozelor h) reacții de lungire a catenei monozaharidelor i) reacții care duc la scurtarea catenei unei oze j) transformări biochimice ale ozelor. Transformările biochimice ale glucidelor în organismele vii au loc atât în absență oxigenului cât și în prezența lui. Fermentația alcoolică este procesul anaerob în care sub acțiunea microorganismelor din drojdia de bere are loc transformarea glucozei în etanol și dioxid de carbon
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
corespondent al Academiei Române, profesor universitar; în această calitate a elaborat o serie de manuale universitare și politician comunist. A contribuit la dezvoltarea chimioterapiei tuberculozei, preparând substanțe prin care a inhibitat rezistența microbilor la antibiotice. A studiat din punct de vedere biochimic fenomenul îmbătrânirii și al biostimulatorilor. Prof. Oeriu a fost unul dintre participanții la construirea unui sistem sanitar de tip comunist. După emigrarea în Israel, a devenit o „non persoană”, dispărând din atenția presei din țară. În 1945, biologul era secretar
Simion Oeriu () [Corola-website/Science/307080_a_308409]
-
în peste 300 de lucrări (jumătate în reviste indexate ISI), fiind citate de peste 2300 de ori. Dintre monografiile și tratatele publicate menționăm: Hipertensiunea de origine renală (1974); Stările hiperosmolare (1974); Echilibrul acido-bazic (1978); Necesitate și abuz în alimentație (1981); Bazele biochimice ale nutriției (1985); Hipoglicemiile (1990); Teoria și practica acupuncturii moderne (1992); Insulina, descoperirea medicală a secolului aparține românului N. C. Paulescu (1996); Re-Discovery of Insulin (1996); Diabetologie Modernă (1997); Diabetul în România (2001); Diabetul Zaharat: Particularitățile Fenotipice la Femeie (2002
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
În această funcție a rămas până în ianuarie 1905, când a fost numit șef de lucrări și apoi conferentiar (1908) la Institutul de Fiziologie al Facultății de Științe al Universității din București. În 1908 a inițiat prima formă organizată de învățamânt biochimic din România. În urma Unirii Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, se pune problema organizării învățământului superior din Transilvania în limba română. În iulie 1919 se constituie o comisie universitară (prezidată de prof. Sextil Pușcariu), cu scopul de a organiza
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
număr din cele 12 luni ale anului. Nivelul de poluare a apei râului rămâne înalt ca și în anii precedenți la elementele biogene. În toate secțiunile de control s-a înregistrat insuficiența de oxigen dizolvat, precum și variații maxime pentru consumul biochimic de oxigen, care au fost înregistrate în lunile de vară. Pe parcursul anului s-au înregistrat depășiri cu compușii cuprului cu maxime la nivelul de 7,0 CMA în secțiunea or. Orhei din aval și un nivel de poluare înaltă cu
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
nu uita de Cel care ți-a dat Viața, pentru că ești format după chipul și asemănarea Să. Pentru cei care vor să meargă în profunzimile conștientului, subconștientului și inconștientului, trebuie să ajungă să stăpânească bine observarea respirației, pentru ca astfel biofizic, biochimic și mental curată mizeriile pe care le-a acumulat de-a lungul trecerii timpului, și totodată defecțiunile preluate de la generațiile trecute. Aceste documentari au fost preluate din discuțiile cu mai mulți oameni care au meditat și studiat meditația și formele
Meditație () [Corola-website/Science/306735_a_308064]
-
având o largă utilizare: utilizarea marelui epiploon în tratamentul fistulelor vezico-vaginale, recto-vezicale și în cistoplastii; mastoplastie cu epiploon, histerectomie supraradicală, etc. Dintre realizările științifice se pot aminti: o nouă metodă de diagnostic citologic al cancerului colului uterin prin autorecoltare; diagnosticul biochimic al tumorilor maligne prin studierea modului de eliminare a magneziului din organism; studiul modificărilor metabolice după procedeele oncologice; lucrări experimentale în domeniul grefelor de organe și altele. Institutul de Oncologie din Cluj îi poartă azi numele "Institutul de Oncologie Profesor
Ion Chiricuță () [Corola-website/Science/303020_a_304349]
-
și trec printr-o serie de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în atmosferă prin porii frunzelor. Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezintă o serie de reacții biochimice, care au loc în stroma organismelor fotosintetice, în timpul fazei de întuneric. În cadrul acestui proces, energia cinetică a fotonilor este transformată în energie chimică de legătură. NADPH și ATP sunt compușii care conduc la cel de al doilea stadiu al fotosintezei
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]