4,944 matches
-
care o exercită grupul asupra adolescentelor este ilustrată foarte bine și de comedia: Les Parisiennes (Pariziencele) de Jacques Poitrenaud, Michel Boisrond, Claude Barma și Marc Allégret. Una dintre eroinele acestui film făcut din sketch-uri, Sophie, de 18 ani, interpretată de blonda și diafana Catherine Deneuve, n-a flirtat niciodată. E prea romantică și prea visătoare pentru așa ceva. Însă colegele ei de clasă nu privesc la fel lucrurile, mai ales o anume Théodora, care o numește "mironosiță" și "prefăcută". Bruneta aceasta cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Nou, dar asta este un lucru știut și n-are rost să-l mai repet și eu, pentru că au spus-o alții mai bine decît mine. Între timp au venit autocare cu turiști; trebuie să fi fost nordici, erau toți blonzi și ciolănoși, femeile umblau în șorturi, aveau genunchi groși și mutre de guvernante la pensie. Toți purtau atîrnate de gît aparate de fotografiat, vorbeau Dumnezeu știe ce limbă, au citit programul de vizitare al bisericii și au început să aștepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dorm Ba, Doamne iartă-mă, parcă-mi vine să plîng. Nu-i prietena mea. Nu-mi pasă unde stau, șoptesc și mă las să alunec pe banchetă, într-un colț. De unde vii, domnișoară? Mă întreabă rîzînd un tînăr cu barbă blondă și ochi senini. Din România, dar am trecut întîi prin Italia. Oho! Vezi, papa, se adresează celui mai vîrstnic din grup, dumneata nu te duci nici pîn' la Paris! Lași bunătate de bani să zacă-n bancă și-ți ruginesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
într-adevăr gîtlejul și răspîndește culori azurii în fața ochilor meu și-n viață. Între timp, Jackie întreabă pe fata de la tejghea dacă știe ceva despre satul pe care-l căutăm. Nemaipomenită, fata aceea desculță, murdară, cu șuvițe unsuroase de păr blond căzîndu-i în ochi, purtîndu-și cei maximum optsprezece ani pe care-i putea avea, într-o pereche de papuci rupți și tîrșiți pe cimentul rece al dughenii! Cunoștea satul, însă niciodată n-aș fi înțeles ceva din borboroseala ei adormită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
împărăția lupilor. Cam un an de zile, am trăit în această singurătate la care veneau carele pline cu saci și unde se aduceau poveștile spuse pe lângă focurile vetrelor dintre care. Când mă întorc cu gândul în adâncul anilor la acei blonzi moldoveni se pare că ar fi fost oameni din altă lume, vie și reală îmi apare lumea poveștilor auzite acolo. Jocurile mele, mai mult de unul singur, și cerul, iepurii, păsările cerului, scăldatul la iaz cu puținii copii rătăciți pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
jocul de un romantism discret și răspunse brusc: -Vreți să spuneți că m-ați fi găsit voi astăzi?.. -Hai, Lăură, fii serioasă!.. Apoi... liniște... Când se ridică de acolo, observă că în sticlă geamului se reflectă imaginea fetei ei, părul blond ondulat în cârlionți mari, inelați, răsfirat rebel pe umerii goi, ochii mari de un căprui foarte închis, expresivi, nașul cârn și obrajii veșnic îmbujorați; se contemplă în sticlă geamului că într-o oglindă, infatuata, cu un aer de superioritate, disprețuindu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
eu, Emil!.. Ce faci?. Mă simt îngrozitor că te deranjez așa din senin. - Nicidecum. Intra!.. - Dintre toate persoanele de pe lume, tu ești cel care m-ai deranja cel mai puțin. Emil era colegul de bancă al Laurei, un băiat înalt, blond, puțin cam buzat, cu alura de sportiv, deosebit de elegant. Era fiul șefului Securității din oraș, era foarte bine educat și, mai ales, învață foarte bine, fiind în permanență competiție cu Lăură. - Regret numai că nu mi-ai dat măcar un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un poem. Emoțiile adolescenței și-au lăsat o amprentă puternică asupra vieții mele. Am fost prinsă într-o capcană cumplită și toate acestea din cauza unui curent magic pe care-l descopeream pe fiecare dintre paginile lecturilor mele: Agenta X, Agenta blondă etc. Mitul pătrunsese atât de adânc în conștiința mea, încât am sfârșit prin a ceda rugăminților lui Emil și m-am complicat în aventură ce avea să urmeze. Lăură încerca zadarnic să se disculpe, căci ea era produsul acelei literaturi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de învățat pentru bâc și de recuperat lecțiile pierdute. Mă întreba cu cine am fost la Moscova și rămase aproape blocat când i-am răspuns: - Singură. Absolut singură. Nu uitați că vorbesc rusește, la fel de bine ca românește. În plus, sunt blondă, așa că am trecut destul de bine drept o rusoaica adevărată. N-am avut niciun fel de probleme, nimeni nu și-a dat seama că sunt străină. - O să dai la Facultate la rusă? - Nicidecum.Vreau ceva nou, ceva ce nu știu.. Trebuie
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și trebuia să se întoarcă rapid în Capitală. În viața ei surveniseră schimbări majore, dar acestea nu trebuiau anunțate cu surle și tobe. Încercase de fapt să scrie un roman polițist cu implicații psihologice, pe care inițial îl intitulase Agenta blondă, pentru că după scurt timp să-l intituleze brusc Intrusa, dar nu ieșise nicidecum ceea ce și-ar fi dorit. Începuse chiar o a doua versiune a unui scenariu de teatru, dar iarăși renunțase. Nu avea calități de scriitor, constatase ea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pentru rugăciune, pentru că așa citise ea în cărțile de specialitate, ca atunci când iei contact cu o cultură străină, trebuie s-o respecți și să te comporți întocmai că băștinașii acelor locuri. A doua zi, “turiștii” au mers în bazar, unde blondă Lăură a fost luată în vizor de către un grup de musulmani, majoritatea mici de statura, dar foarte tupeiști, încercând fiecare dintre ei să o pipăie prin zonele intime. Făcuseră cerc în jurul ei și încercau s-o provoace, instigând-o la
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
înstrăinase mult de nevastă- să și că aceasta devenise suspicioasa. Știa când lucra mult, că era foarte ocupat, dar o neglijase în ultimul timp, ceea ce îi dădea de bănuit. Era convinsă că în viața soțului ei se infiltrase “o agenta blondă”, judecând chiar și numai după cele câteva fire de păr descoperite pe pantalonii lui de la costum și mai apoi pe scaunele de la mașină, cel de la volan, ceea ce însemna că ”individa” îi și conducea mașina acea scumpă pe care o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nu i-ar fi plăcut să-l vadă cu nevastă-sa, dar era totuși constrâns de conveniențele căsătoriei. Cu o seară înainte discutaseră puțin despre acest subiect și ea simțise că el nu era tocmai sincer . -Ce-ți mai face ,,agenta blondă"? îl întreba nevastă-sa pe negândite. -Aproape că am uitat-o. Cred c-a plecat din București, pe undeva, printr-o provincie oarecare...Eram aproape sigur că nu va face carieră! tinu el să precizeze. -Eu am aflat despre ea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
convins să plece la Jena. Ajungând la Universitate, Nicu și Grigore au intrat În cabinetul prorectorului. I-a Întâmpinat, cu mâna Întinsă, un bărbat Înalt de vreo 50 de ani. Avea o frunte Înaltă de gânditor, ochi albaștri expresivi, păr blond ușor ondulat, mustață groasă și barbă mare Încadrându-i fața, de asemenea blonde. Era chiar Ernst Haeckel, profesor și prorector. După ce l-a Înmatriculat pe Grigore la secția științifică a Facultății de Filosofie de care depindea Institutul de Zoologie condus
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
colegei ei că învață nemțește și a făcut o cerere de bursă ca să plece să se perfecționeze în Germania. "Și de ce vrei să înveți nemțește?", se miră colega ei. "Ca să-l citesc pe Heidegger în original." Pasiunea filosofică a tinerei blonde o face să creadă că i-ar putea cere un serviciu: " Ești amabilă să-mi dai ziarul? Soțul meu l-a lăsat pe masă." Tăcere uimită, și apoi brusc: "Azi nu are rubrică de film!" Ea nu înțelege, dar nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o zi anume de primire, ea improvizează, amândoi improvizează cu simplitate și umor"). Locotenentul nu o uită, bineînțeles, pe fata care locuia la ei, pe masă și casă ("e o nemțoaică: ten limpede care roșește ușor, ochi albaștri și păr blond, subțire. Cam robustă. Înzestrată cu un bun simț solid care ar putea e intuiția mea s-o părăsească tocmai când ar avea mai multă nevoie de el..."). Și în sfârșit, mutrița lui Nel ieșea de sub pana alertă a locotenentului, însoțită
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fusese înșfăcată de cea mai apropiată dintre vecinele ei, vocala i. Îi ziceau așadar Hitler. Începând din anii '30, iar, în ultima vreme, cu mai multă insistență, i se tot puseseră întrebări despre presupusa lui înrudire cu un anume Hitler. Blond cu ochi albaștri, mărunt și rotofei, Onkel Joseph bombănea... : " Niciun fel de rudenie, eu sunt arian, iar el țigan." Alice și Joseph proveneau dintr-o veche familie de hughenoți refugiați în Germania, care se regăsiseră apoi, nu se știe prea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întrucâtva. Își scosese reverenda neagră și rămăsese într-un corsaj ușor, care lăsa să i se vadă brațele viguroase, și într-un jupon alb. Dar își păstrase boneta neagră în formă de calotă, de sub care scăpau câteva șuvițe de un blond spălăcit, lipite de fruntea și gâtul transpirate. Dezgolită de misterul monahal, avea aerul unei țărănci vânjoase, plămădită din nisip și var, ducând la greu și rezistentă la devastările nașterilor repetate. "Aș vrea să intru în călugărie...", spuse timidă Nel. "O să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ghicea sufletul neîmpăcat al locurilor. Campusul era animat de neastâmpărul întoarcerii. Nimeni nu a luat seama la micul grup de studenți străini, frânți de emoție și oboseală. Atacând, fără să mai aștepte, problema frontal, Margareta se propti în fața unui uriaș blond, care trecea pe acolo, cu o chitară atârnându-i de gât, și, în rusa imparabilă învățată la un curs intensiv, îl somă în numele frăției dintre popoare să-i scoată din încurcătură. Trubadurul filtră o privire verde-albastră printre pleoapele leneșe și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Se născuse o nouă metodă de comunicare, fără fraze, fără balast inutil, bazată pe vorbe esențiale. Convorbirea s-a prelungit, și-au dat întâlnire pentru a doua zi. Om din topor, chinuit de fantome insesizabile, Arcadi zâmbea rareori; avea părul blond, o față luminoasă și un obraz rotund, peste care tremura mereu câte o umbră. Nu ți l-ai mai fi putut închipui fără chitară, ca și pe Orfeu fără liră; de cum simțea urcând în el o presiune obscură, instrumentul trebuia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu era amestecată aici nici cât negru sub unghie. Dar, după o clipă de gândire, i-l opuse cu perfidie pe geniul epileptic al burnițelor petersburgheze: "Dostoievski!" Ahile nu ignora ponderea Leningradului în problema care îl opunea acestui sumbru uriaș blond. Făcu haz de necaz: bineînțeles, ce ar fi omenirea fără otrava distilată de acest habotnic care îl frecventa asiduu pe dracul? Trebuia să roșească dintr-atât pentru propriul lui oraș natal? Nici gând! Aici, foarte aproape, se afla o anume
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
figură aparent ștearsă, a ieroschimonahului Pahomie, trăitor în mănăstirea Brațki. Este interesant că portretul acestui mult îmbunătățit călugăr se realizează nu prin descrierea sa ca persoană; el nu este nici înalt, nici scund, nici gras, nici slab, nici brunet, nici blond, ci este acea persoană „care trăise o vreme în străinătate și în pustie și avea la el și unele cărți ale Părinților”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de la Bayreuth, credeau că au găsit în rasa "ariană", ai cărei reprezentanți puri erau germanii, "rasa stăpînitoare" cărora le revenea dreptul să domine Europa. Întreaga doctrină a liderului PNSMG are la bază această icorie pseudoștiințifică. Dacă oamenii dolicocefali înalți și blonzi care au populat spațiul germanic nu sînt stăpînii lumii, aceasta se datorează faptului că puritatea "rasei alese" a fost compromisă prin pătrunderea unor elemente alogene care i-au denaturat și i-au degradat parțial caracterele și care au împiedicat mersul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
din 1988, așa cum apăreau în cele anterioare, după cum nu apare nici pachetul. Fără îndoială, această femeie "tare" contrazice imaginea de țigări "slabe" și afișul propune în schimb puterea și un progres (îndoielnic) în schimbul supleții și fineții. Cu toate acestea, părul blond, tapat, curgîndu-i pe umeri, dantura perfectă expusă într-un zîmbet cuceritor și în special poziția cu picioarele desfăcute este extrem de sugestivă și îmbietoare, o prezintă într-un cod al modei drept un simbol al frumuseții și sexualității, în ciuda caracterului său
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ambițioasă, la cea de artistă în videoclipuri muzicale, în filme și în concerte. Muzica sa a trecut de la disco și rock superficial la afirmarea unui stil personal și exploziv, la modernismul pop (cu ajutorul videoclipurilor). Culoarea părului ei a trecut de la blond murdar la blond platinat, apoi la genul brunet, roșcat și nenumărate alte variante. Corpul său a trecut de la genul molatic și senzual la cel zvelt și fascinant, la cel dur și musculos al unei mașini de sex, apoi la stilul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]