4,786 matches
-
subiectul este foarte puțin cercetat și a fost ignorat sistematic în studiile de specialitate românești. Pe de altă parte, încercările disparate, necoordonate și uneori cu totul falimentare de a crea zone rezidențiale cu prețuri reduse pentru marea parte a populației bucureștene ce nu-și putea permite vile moderniste se constituie într-un subiect greu de abordat. O soluție ar fi fost să se renunțe la capitol și să se specifice explicit că studiul se bazează pe arhitectura vizibilă, prestigioasă, publică, și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
108). O asemenea explicație ignoră în mod evident toată literatura de specialitate a perioadei 1920-1940. E adevărat că puține locuințe ieftine sunt construite în acest interval. Cu toate acestea, motivul nu e nici pe departe calitatea crescută a locuirii populației bucureștene. Majoritatea specialiștilor, teoreticienilor, politicienilor etc. care scriu despre arhitectură și urbanism în perioada specificată vorbesc despre lipsa acută de locuințe onorabile pentru majoritatea locuitorilor capitalei. Printre alții, urbanistul Cincinat Sfințescu, istoricul Nicolae Iorga, politicianul Constantin Argetoianu, ex-primari ca Vintilă Brătianu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
împotriva sărăciei și mizeriei din zonele adiacente centrului și se lansează în diatribe împotriva „politicii” vremii care nu întreprinde nimic pentru a remedia situația. Până la momentul apariției unui studiu care să îmbine contextul politic și istoric cu povestea arhitecturii moderniste bucureștene, cartea Luminiței Machedon și a lui Ernie Scoffham reprezintă un început salutar pentru o cercetare de calitate în domeniul istoriei urbane și arhitecturale românești. Probabil că distanțarea în timp de mult detestata perioadă socialistă va aduce cu sine și o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de cinci ori, mărturiile inedite fiind expediate `n notele așezate la sf`rșit, spre nemulțumirea membrilor comisiei, care, cu excepția conducătorului (Ș. Cioculescu), „au referat negativ”, inclusiv profesorul L. Rusu, care considera teza prea laudativă. `n ciuda acestui episod trist, criticul bucureștean `l consideră pe profesorul clujean „cel dint`i `n relansarea unui Maiorescu normal, după un deceniu și jumătate de popreală oficială”. N. Manolescu face și o mărturie despre articolul din Viața românească al profesorului L. Rusu, pe care „greșeam nefolosindu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nteia ori ca broșuri la Editura PCR. `n Ethos, 1946, nr. 1-2, pp. 7-11. Ibidem. Vezi și Studii și cercetări istorice, XX (1947), pp. 1-95. Caracterizarea și `mpărțirea istoriei românilor. O nouă concepție, Iași, 1926. `n 1944 revine la Facultatea bucureșteană ca profesor de istoria artei. Din 1948 este șef al Catedrei de Istoria României, director al Institutului de Istorie al Academiei, vicepreședinte al Academiei și președinte al secției istorice, președinte al Societății de Științe Istorice și al Uniunii Societăților Științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
redactor), iar în perioada 1966-1970 a fost secretar de redacție la revista Cronică. În 1972, devine directorul editurii ieșene Junimea, pentru că în perioada 1979-1989 să fie directorul Teatrulului Național Vasile Alecsandri din capitală Moldovei. După 1990, a colaborat la publicațiile bucureștene Românul și Cronică Română, a condus cotidianul ieșean Realitatea și a devenit directorul Teatrului Luceafărul din Iași. Actualmente este editorialist la Monitorul de Suceava și Flacăra Iașului. Dramaturg, prozator, publicist, eseist, Mircea Radu Iacoban a publicat un mare număr de
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
ajung la Iași, chiar ca simplu trecător pe stradă. A.V. Aveți experiența spectacolelor, a recitalurilor pe care le-ați realizat ca dansator și coregraf mai întâi în România (multe au rămas adevărate experimente creatoare, momente "eveniment" în viața artistică bucureșteană), apoi în câteva țări europene. Colegii de "meserie" vorbesc despre Dumneavoastră totdeauna cu respect. De aceea ați fost invitat la Iași ca președinte al juriului care a evaluat spectacolele prezentate în concursul și festivalul "Eurodans" (ediția 2000). Ce impresie aveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
A.P. Bun, eu nu pot să nu pomenesc întâi și întâi un om care mi-e vechi prieten, pe care îl prețuiesc foarte mult, care a fost prezent nu numai în presa ieșeană, cum era firesc, dar și în presa bucureșteană, la "Dilema", de pildă, e vorba de profesorul Alexandru Călinescu. După părerea mea, el este una dintre figurile importante ale culturii noastre contemporane. Dar există la Iași personalități de toate calibrele și de toate culorile pe care le urmăresc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
foarte bune. A fost așa de scumpă, acum, de curând, mi-a trimis un vraf de note, eu sunt și pedagog la Universitatea Națională de Muzică, și știe că am nevoie. A.V. Ce părere aveți despre școala de canto, bucureșteană și românească, în comparație cu ce era la începuturile studiilor Dumneavoastră? M.S. Să știți că școala de canto nu depinde numai de profesor, depinde de elementele care se ivesc pe parcurs. Sigur, apar voci extraordinare, care apar în timp. Acum suntem într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
1962 la București, dintr-o întâmplare“. Și romanul se înfiripează ca o încercare a naratorului conștiincios de a explica despre ce întâmplare este vorba. Bineînțeles, în decursul acestei lămuriri se desfășoară o amplă istorie cu minuni, securiști, amor, crimă, cârciumari bucureșteni și țărani moldoveni, așa încât, la sfârșitul capitolului („De aceea spuneam că Ilie Cazane s-a născut la București dintr-o întâmplare“), cititorul a picat deja în capcana poveștii și poate recunoaște, cu satisfacție, că îi place postura de păcălit. Acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lunii iulie la MAE\: Între Washington și Moscova\: România 1945‑1965 de Liviu Țîrău" Domnule coleg, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, Puteți conta pe prezența mea aici ori de câte ori se lansează o carte, cu atât mai mult cu cât, după un debut bucureștean, în fine, văd că vine și Clujul la București. Din solidaritate provincială, mă bucur de două ori: o dată pentru că sunt răzbunat, îmi este răzbunată originea combinată, ardeleneasco-moldovenească, dacă se poate spune așa, și în al doilea rând pentru că nu este
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Lecții de cinema" ale lui Lucian Pintile, susținute în franceză (dar filmate la București). Am insistat pe descrierea "obiectului", din mai multe motive. în primul rînd, pentru că apariția acestor impresionante "volume DVD" a trecut cvasi-neobservată în lumea culturală românească; ecoul bucureștean a fost mai slab decît, să zicem, la apariția unui volumaș de poezie autohtonă tradusă pe malul Senei, în tiraj confidențial. A nu se înțelege că n-ar fi bine să ne bucurăm și de așa ceva! Doar că, așezate într-
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
consum. Acțiunea noii cărți nu este altceva decît o nesfîrșită înșiruire de orgii sexualo-bahico-narcotice. Tonul confesiunii coboară uneori la cote inadmisibile ca în descrierea foarte naturalistă a felației pe care naratoarea i-o face unuia dintre oacheșii asistenți ai spitalului bucureștean în care a fost internată pentru dezintoxicare și care se încheie sublim cu voma femeii aplicată abundent pe mădularul bărbatului. Construcția acestui roman este nulă, stilul coboară spre abisurile vulgarității, iar de problematizare nu (mai) poate fi vorba. Complet debusolată
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
evocarea ,mămăligii" devenită figură emblematică a bucătăriei românești. Cafenelele pariziene ale Sandei Nițescu, descrise în cea de-a doua ei carte - un bloc notes de crochiuri literare și grafice - anticipau într-o formă ceva mai ,descărnată" suculentul periplu prin restaurantele bucureștene. Ajunsă acasă, despovărată de nostalgii, înarmată cu reminiscențele ,distilate" ale unor lecturi de specialitate și având memoria perfectă a sutelor de feluri de bucate degustate și savurate din obligație și pasiune, de-a lungul unor decenii, fără a face paradă
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
a sutelor de feluri de bucate degustate și savurate din obligație și pasiune, de-a lungul unor decenii, fără a face paradă de erudiție ,gastronomică" și nici caz de impecabila cunoaștere a codului bunelor maniere, autoarea ghidului insolit al restaurantelor bucureștene reface, de astă dată în mod invers față de prima ei carte, un traseu identitar. Sanda Nițescu pare interesată să verifice acum în ce măsură oferta gastronomică a Capitalei are ,stil" - este cosmopolită, dar, în același timp, fidelă etichetei mai mult sau mai
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
dovedește ireproșabilă, comparabilă cu aceea a unui festival cu tradiție. Apropo de tradiție, pare un blestem pentru cinematografia românească să nu fi reușit să aibă nici un festival longeviv; nici Mamaia de pe vremuri n-a rezistat, nici Costineștiul, nici vreun festival bucureștean național, nici măcar festivalul filmului studențesc; în sistemul de stat, cînd se schimbă conducerea mustăriei, noii veniți se simt obligați fie să distrugă prin lipsă de interes ceea ce a fost pînă la ei, fie să schimbe neapărat denumirea evenimentului, fie să
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
parte a restituirilor lui Leon Baconsky cuprinde nuvelele rămase în presa timpului, din perioada 1922-1933, ce o putem numi de maturitate deplină a scriitorului (o proză în "Gândirea" din perioada clujeană, două în craioveanul "Secolul", câte una sau două în bucureștenele "Lamura", "Universul literar", "Calendarul" și șase în "Curentul" - în total 16 titluri). Sunt deci creații epice simultane cu acelea alese ulterior pentru volumele La "Grandiflora" sau Vedenia, dar nici una dintre ele nu e excepțională, încât să putem spune că autorul
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
de lângă Pont Neuf totdeauna o salut în gând ca pe a unui bărbat politic de geniu, viu, în carne și oase. Dar Bucureștiul? Ce-o fi meritând el? ...Un parastas! șoptește alături de mine râzând onorabilul, venerabilul domn Sacne, marele jurist bucureștean... Nu am avut niciodată idei năpraznice de dreapta. Sătul însă de mizeria noastră de pe malul Dâmboviței, n-o mai tolerez nicăieri. Mi-e greu să privesc, fără o revoltă pe care încerc s-o ascund cât pot, dezolarea din cartierul
Materia primă cea mai ieftină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11368_a_12693]
-
istorică națională, păstrată în literatura noastră, Petru Rareș, în manuscris, "întâiul periodic teatral românesc", "Gazeta Teatrului Național", pagină din "Curierul românesc" semnată de I. Heliade-Rădulescu, socotită a sta la începuturile cronicii dramatice la noi, Iosif Vulcan despre momentul când actorii bucureșteni au pus "temelia" edificiului "civilizațiunii naționale" pentru "dezvoltarea limbii" prin arta scenei. Și enumerarea poate continua, atingând printre alte evenimente distincte, "primul turneu oficial" în Transilvania și Banat, "prima dramatizare" la noi a unui roman de Dostoievski. Concepută să fie
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
har anticul ( popular sau bizantin) cu modernul ( dar nu cel avangardist-globalizant), în maniera cea mai liberă și inventivă în care poate ființa această alchimie sonoră, atunci muzica românească este apreciată fără rezerve". De curând muzicianul italian a fost oaspetele festivalului bucureștean. "Un festival interesant, chiar dacă nu prea variat. Restituirile au fost în general curate, aplicate, ceea ce este foarte important. Se simte însă nevoia unor întâlniri între compozitori și interpreți cu o largă participare internațională, a unor seminarii, mese rotunde ce ar
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13669_a_14994]
-
har anticul ( popular sau bizantin) cu modernul ( dar nu cel avangardist-globalizant), în maniera cea mai liberă și inventivă în care poate ființa această alchimie sonoră, atunci muzica românească este apreciată fără rezerve". De curând muzicianul italian a fost oaspetele festivalului bucureștean. "Un festival interesant, chiar dacă nu prea variat. Restituirile au fost în general curate, aplicate, ceea ce este foarte important. Se simte însă nevoia unor întâlniri între compozitori și interpreți cu o largă participare internațională, a unor seminarii, mese rotunde ce ar
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13695_a_15020]
-
Între afirmație și negație Dintr-o experiență îndelungată la catedră, ca profesor de limba și literatura română la un liceu bucureștean, am desprins concluzia că numai rareori valoarea reală a unui scriitor este aceeași cu felul cum o percep contemporanii săi. Fie datorită unor considerente politice, ori unui debut târziu, fie modestiei scriitorului sau așezării sale defavorabile pe harta geografică a
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13703_a_15028]
-
catalogului față de proiectul de plan-cadru amintit Oamenii care le-au semnat fac abstracție de instrucțiuni politice; sînt profesioniști aparținînd Societății de Științe Filologice din România și/ sau Asociației "Ioana Em. Petrescu a profesorilor de limba și literatura română. Dacă, deopotrivă, bucureșteni ori clujeni, ne-am dat mîna și nu vrem să contribuim la dereglarea definitivă a așa-numitului "proces instructiv-educativ din România, nu văd de ce nu ați reanaliza proiectul lăsat dv. moștenire de echipa fostului MEC... Dincolo de "rîsu-plînsu ( vorba lui Nichita
Cui i-e frică de limba română? by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13731_a_15056]
-
atare, dar ce se poate înțelege din comentariul său: "Titu Maiorescu nu avea nici o greutate să afirme valoarea lui Eminescu, după ce cu atât de norocoasă ușurință o afirmase Vulcan. Oricum, în martie 1883, participarea la o ședință literară a "Junimii bucureștene, în casa lui Maiorescu, îi favorizează ascultarea lecturii unora din poeziile lui Eminescu și apoi, la intervenția lui T. Maiorescu, poetul încredințează lui Iosif Vulcan, pentru publicarea în "Familia, a unui număr de șapte poezii. Pentru ele, Eminescu primește un
Un entuziast: Iosif Vulcan by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13744_a_15069]
-
este considerat o formă finală o încercare indirectă de etică ("învățături"). în rest, găsim aici toate ingredientele jurnalului clasic: anecdotă, reflecții, banal cotidian etc. Mai ales partea de anecdotă atrage în notațiile lui Felix Lupu, un vajnic membru al boemei bucureștene. Prietenul său, Paul Daian, are grijă să anime atmosfera și cînd are doar un "corp textual": "Am bîntuit cu Sergiu (Paul Daian) prin cazinouri. Eu nu joc, dar mă uit la el în timp ce îmi torn nenumărate pahare de whisky pe
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]