5,129 matches
-
la foci, în mare. Cu toții scutură din cap, ursuz. — N-ai cum le vedea în mare, că doar stau la fund, mă lămurește unul. Iar altul adaugă posomorât: — Focile nu-i bune la nimic. Las chestiunea baltă. Mă întorc acasă, cărând cidrul inutil, cumpărat din politețe. Și totuși, azi am înregistrat un succes. Camerele de sus, cu fața spre drum (camera interioară și salonul) erau împodobite cu niște draperii dintr-o pânză trainică. (Trebuie să adaug că, de cealaltă parte, fereastra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ieșit soarele, dar peste cuprinsul mării atârnă un cer greu, de culoarea plumbului. Stâncile aurite de soare se profilează pe acest fundal mohorât. Ce paradis, n-am să mă satur niciodată de marea asta, de cerul ăsta! Dac-aș putea căra un scaun și o măsuță peste stânci, în turn, aș putea sta și scrie acolo, cu priveliștea Golfului Raven în față. Trebuie să mă duc să cercetez bălțile dintre stânci, cât mai ține lumina asta intensă. Cred că spiritul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pantofii lui londonezi cu talpă de piele, imediat cădea. Și-a cumpărat niște pantofi de pânză cu talpă de cauciuc de la Magazinul Pescarilor, dar tot aluneca. Firește, niciodată n-a cutezat să intre în mare. Totuși, tăia lemne și le căra în casă și această activitate, căreia îi conferea un sens simbolic, îl umplea de satisfacție. Continua să fie ocupat întreaga zi cu treburi de rob, pe care și le inventa singur. A spălat cu vin perdeaua de mărgele, făcând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acela de care făceam atâta caz? În realitate, nu era nimic altceva decât putere. Și de îndată ce ți-ai pierdut puterea, ți-ai pierdut și farmecul. Nu-i de mirare că a trebuit să te rezumi la o femeie cu barbă. — Cară-te, Rosina, te rog frumos! — Dar ce se întâmplă, Charles? Mor de curiozitate. Am înțeles de la acești doi domni că e prizonieră aici. Pot să urc, să-mi vâr și eu nasul printre gratii? — Rosina, te rog... — Dar, Charles, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca un câine care încearcă să ghicească cele mai mici gesturi ale stăpânului. Nu m-am putut împiedica să nu observ cât de diferită este ființa asta sănătoasă și vioaie față de creatura greoaie, năucă, pe care o lăsasem să fie cărată, voalată și cufundată în tăcere, din casa mea. {i totuși, iubirea își urmărește propriile ei scopuri și discerne, ba chiar inventează, propriile ei farmece. Dacă va fi necesar, îi voi explica toate acestea lui Lizzie. Acum, așezată pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la căldură, nu-l putem ține aici. Discuția aceasta mai continuă un timp. Apoi începură să se consulte dacă ar putea improviza o targă, ceea ce părea mijlocul cel mai bun de a mă transporta. În cele din urmă m-au cărat, sau mai curând m-au târât, cu ceea ce mi s-a părut extremă duritate, într-o pătură. Călătoria peste stânci a fost un coșmar. Am încercat să le spun că aș fi în stare să merg pe picioarele mele dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uitat automat în cotețul de câini, unde Gilbert instalase cu atâta grijă coșul menit să ferească scrisorile de ploaie. Am văzut o scrisoare în coș. Am luat-o. Era de la Hartley. Am vârât-o în buzunar. Lizzie a ieșit prima, cărându-și sacul de voiaj și plângând. A dat să-mi spună ceva, dar i-am deschis portiera mașinii, am ajutat-o să urce pe locul rezervat pasagerilor și am închis ușa cu o ușoară bufnitură finală. Se ivi și James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-și sacul de voiaj și plângând. A dat să-mi spună ceva, dar i-am deschis portiera mașinii, am ajutat-o să urce pe locul rezervat pasagerilor și am închis ușa cu o ușoară bufnitură finală. Se ivi și James, cărând valiza lui și pe cea a lui Lizzie, și se opri în drum, așteptând să mă apropii de el, ceea ce n-am făcut. Am înconjurat automobilul, am deschis cealaltă portieră și am rămas locului. James a pus valizele în portbagaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am văzut luna strălucind. A doua zi dimineața am coborât devreme și mi-a venit deodată ideea - sau poate mi se năzărise peste noapte - că, din moment ce renunțasem la înot, era cazul să fac o baie. Nu-mi surâdea gândul să car oale cu apă clocotită în baia de la etaj. Am reușit de astă dată să disloc vechea cadă de fontă a doamnei Chorney din adăpostul de sub scară și m-am apucat să fierb apă în cratițe, pe soba de gaz. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puteai prinde cu urechea. Dar unde țineau aceste cursuri? În celulă. Dar chiar și la lucru când am fost... De exemplu, mergeam la dig, și după ce-ajungeam acolo, fiecare era repartizat la grupa lui și acolo, în timp ce săpai și cărai pământ pe dig, se țineau cursuri de franceză, de engleză, mai ales că foarte multă lume învăța engleza în pușcărie... Fără să scrie, fără să citească, fără nimic, decât... din auzite. „Par oreille” s-a-nvățat... Adică trebuia să faci
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
platou în colonie acolo, ne-a adunat pe toți... gardienii îmbrăcați cu șube, cu pâslari, cu căciuli, iar noi în ce-aveam, cu zeghele ălea prin care bătea vântu’, fără nici un obstacol... Ne-a încolonat și ne-a scos să cărăm fascine să protejăm digu’. ăstea erau niște maldăre de nuiele din salcie, lungi cam de 7-8 metri, legate cu sârmă. Le cărăm, le punem la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu’... Era un
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu zeghele ălea prin care bătea vântu’, fără nici un obstacol... Ne-a încolonat și ne-a scos să cărăm fascine să protejăm digu’. ăstea erau niște maldăre de nuiele din salcie, lungi cam de 7-8 metri, legate cu sârmă. Le cărăm, le punem la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu’... Era un viscol... Cum să zic? Ca de februarie... Venea ploaie-stropi și cu nisip, intra în obraz ca acele... Noi aveam încălțămintea luată de la
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de înger. Plângea de foame. N-au reușit să ne sperie și și-au rechemat câinele. Când s-a terminat perioada de recoltat: Gata s-a terminat cu recoltatul. A urmat o altă etapă. Luam snopii de stuf și îi căram pe distanțe lungi pe malul grindului să vină cu vase, cu șlepuri, și să-i încarce. Ei, atunci au descoperit că erau glugi cu snopi măsluiți, și nouă ne-au creat niște greutăți, că din trebuia să-i dezlegăm și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
urmă și aveam tarpanele, dar și-a dat seama că având tarpanele în mână suntem periculoși. Și-a chemat cățeaua și-a doua zi ne-a dat ordin să lăsăm tarpanele la bac, să nu le mai luăm cu noi. Cărăm acum snopii fără tarpane, și era mai greu, dar era mai grav că nu mai aveam arme. Ș-atuncea a trebuit să stabilim o altă tactică: bandajatul cu fețe de pernă pe mâna care i se oferea cățelei și apoi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
50 de kile. Câteodată ne chema la vorbitor la Peninsula. De la Mangalia făceam 50 de kilometri în camioane, ca să ne dea un pachet, niște țigări, zahăr și veneam înapoi în dube... Și le-am sugerat o idee: Domnule, de ce ne cărați 40 de kilometri? Lăsați să vină părinții la Mangalia. Și pe urmă s-a transformat vorbitorul la Mangalia. Între sârmi era vorbitorul... Vă mai amintiți cine era comandantul închisorii unde erați dumneavoastră? Salomeea și colonelul Stere erau comandanții de la Peninsula
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
noi adormisem acolo. Eram deshidratați. Cine a făcut? Noi. S-a inundat și cred că nu s-a făcut nici un bob de orez. Ne-a băgat la încărcat grâu la șlepuri pe malul Dunării. Și acolo erau sacii de 100... căram, nu căram, cădeam în apă... și vis-à-vis erau niște pescari. Și spune un plutonier: Cine știe să înnoate? Să aducă pescarii ăia încoa’. Eu m-am oferit: Da’ să nu trageți că depășim axul, să nu ne împușcați. Nu vă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acolo. Eram deshidratați. Cine a făcut? Noi. S-a inundat și cred că nu s-a făcut nici un bob de orez. Ne-a băgat la încărcat grâu la șlepuri pe malul Dunării. Și acolo erau sacii de 100... căram, nu căram, cădeam în apă... și vis-à-vis erau niște pescari. Și spune un plutonier: Cine știe să înnoate? Să aducă pescarii ăia încoa’. Eu m-am oferit: Da’ să nu trageți că depășim axul, să nu ne împușcați. Nu vă împușc. Și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe zi, te oprea în poartă și te bătea. ăsta era unul din motive... Eu n-am pățit treaba asta, că brigada noastră eram tineri și ne făceam norma... Până la urmă n-a fost rău niciodată... că din contră, noi căram pământ și pentru cei mai bolnavi, mai bătrâni, să-i mai ajutăm... Cel puțin o roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile, și-i
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aicea? Hai! Hai! Bine că sunt eu aici, hai că vă dau tot. Ce ai, mă, aicea? Uite mă, Ionescu, ia mă ia, desfă! Ți-ai adus traista? Ia tot de aici și dă-te în pizda mă-tii! Hai, cară-te! Următorul! Hai că vreau să termin, că am și eu treaba acasă! Și înjurând așa n-aveai de treabă cu el. Era un plutonier major, Roman, un țigan oltenesc, împăunat, așa, înalt și bine făcut. Și cu o aliură
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am devenit inapt fizic, că aveam doar 49 de kilograme. Și mi-aduc aminte de o-ntâmplare care m-a impresionat deosebit. Mergeam la dig, lucram acolo, aveam normă. Trebuia să faci trei metri cubi și șaizeci și să îi cari cam la 100 de metri cu roaba. Eu tot făceam propagandă printre deținuți: Băi, nu vă puneți mintea cu asta, că și-așa când vine vremea ne dă drumu’. Că faci norma, că nu faci, tot ne dă drumu’. Dar
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de frică de ce păcate aveau din urmă... s-au înscris imediat cu toții la colectiv. Oamenii ăștia spuneau că se fura tare mult din colectivă... Și cine fura? Veneau activiști de partid, de la Miliție, de la Securitate, din toate părțile și toți cărau cu mașinile de toate: și animale, și carne, și vin, și din tot ce producea Cooperativa... Și ăștia au început să le pună la ăștia prin sat, pe garduri și pe case: Hoții. Și sigur că i-au descoperit și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
semnal aicea în Târgu Mureș. Și cum vrei să-i dai semnal? Foarte simplu. Aduc două kile de trotil, și le punem în fața partidului la tătucu’ Stalin între picioare... Mă, fii serios, cum Dumnezeu? Mă, nu pot singur, că tre’ să car și scară, ca s-ajung acolo să le bag între picioare, și-asta singur nu pot s-o fac, că și-așa vine ăla jos. Da’ de unde ai tu trotil, mă? Lucrez la Reghin, și pot să procur de-acolo
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Poarta Albă, la Periprava. La Periprava cum a fost? Ne-a dus cu vaporul și dăi bataie acolo... dăi la cules de porumb... Și n-aveam ce face, că te scotea zi di zi, nu conta cum era. Tăiai și cărai stuf, în apă, și te udai la bocanci... și seara trebuia să te usuci... Erau lanurile ca la colectiv, de un kilometru, toți căram ciocane la margine și de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
n-aveam ce face, că te scotea zi di zi, nu conta cum era. Tăiai și cărai stuf, în apă, și te udai la bocanci... și seara trebuia să te usuci... Erau lanurile ca la colectiv, de un kilometru, toți căram ciocane la margine și de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc, ca să poata să are... Și toată ziua, o mie sau două mii de oameni căra’ cu brațul, duceai în capătul ăsta, duceai în capatul
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Erau lanurile ca la colectiv, de un kilometru, toți căram ciocane la margine și de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc, ca să poata să are... Și toată ziua, o mie sau două mii de oameni căra’ cu brațul, duceai în capătul ăsta, duceai în capatul ăla... A fost un chin... Nu te lăsa chiar dacă ningea, chiar dacă era urât afară, că trebuia să-ți dea de muncă. Și canalele le curățai cu mâna că n-aveai hârleț
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]