5,189 matches
-
fost? Superb! O astfel de experiență culturală este unică și necesară în viața oricărui scriitor dedicat vocației sale. Am petrecut o lună de zile unică, în care am colindat fericită pe străzile încântătoare ale Vienei, cu minunatele ei clădiri și cafenele ce mi-au amintit de perioada interbelică de la noi, un spațiu în care m-am întâlnit cu diferiți artiști internaționali, în care am avut seri de lecturi publice la diferite galerii de artă ale fundației, am citit din poezia mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
meu de la Școala Germană din București, Rimann, pe atunci unul dintre cei trei administratori ministeriali ce țineau hățurile teatrului românesc, m-a chemat la minister (vorbesc despre perioada faimoasei mele piese Vin soldații, în jurul căreia se făcea mare vâlvă prin cafenelele metropolei) și m-a întrebat dacă vroiam să fac parte din grupul ce va pune pe picioare o secție românească de teatru la Satu Mare. Cine nu a auzit decât vag sau deloc despre mine, văzând că mă numesc Astaloș, numirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
diverse. Evenimentul care a polarizat însă interesul marelui public și al mass-media occidentală românească (televiziune) a fost lansarea excelentului volum de memorii ale președintelui Ion Diaconescu: Temnița Destinul generației noastre. Este suficient să amintesc faptul că la lansarea Temniței (la Cafeneaua "Capșa" din Lepzig, structurată ingenios de Mihai Oroveanu) au fost prezenți: președintele României, Emil Constantinescu, academicianul Gabriel Țepelea, ministrul Culturii, Ion Caramitru, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Laurențiu Ulici, doamna Zoe Petre, prefațatoarea Temniței, doamna Maria Berza, diplomați, critici, scriitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în condiții ceva mai normale ca până acum. Pivotul Târgului de Carte de la Leipzig l-a deținut pavilionul central și în cele patru zile cât a durat târgul, în pavilionul românesc s-au desfășurat o seamă de întâlniri de tip cafenea, într-un spațiu adecvat, care se numea chiar Café Leipzig; au avut loc lansări de cărți cu discuții pe diverse teme provocate de subiectul unei cărți sau alteia. Separat de acest spațiu, la standurile editurilor am găsit multe cărți bune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a deschis ușa, am văzur tabloul mare cu figura impunătoare a lui Teichert, cu mustățile sale a la Kaiser Wilhelm. În baltă, toată lumea Îi spunea mustăciosul. Nefiind acasă, d-na Teichert s-a oferit să mă ducă jos la o cafenea, unde soțul ei acum pensionar juca biliard. M-a Înnebunit, Începu să-mi spună dânsa, cu Brăila lui, că ce bine era acolo, că așa viață n-o să mai găsească el. În fundul cafenelei, În sala de biliard, Teichert, a Încremenit
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
oferit să mă ducă jos la o cafenea, unde soțul ei acum pensionar juca biliard. M-a Înnebunit, Începu să-mi spună dânsa, cu Brăila lui, că ce bine era acolo, că așa viață n-o să mai găsească el. În fundul cafenelei, În sala de biliard, Teichert, a Încremenit cu tacul În mână, văzându mă că vin cu soția lui după el. După ce a trecut emoția, după ce i-am spus că sunt tinerelul din baltă, Teichert și-a făcut cruce, necrezând că
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
spus autorul, care trebuie cunoscut. Are 1500 de camere, din care 1200 cu baie. Are mai multe săli de mese imense, fiecare decorată În stil diferit. Totul e public, saloanele, barurile, restaurantele, fumoarere. O mișcare perpetuă În saloanele de ceai; cafenele, saloane de recepție, sala de biliard, salonul doamnelor, care e salonul Mariei Antoaneta. Magazin de flori, fotograf, birou telefonic, birou telegrafic, trei cabinete medicale, ziare, reviste; biroul hotelului cu 1500 de cutii cu numărul camerelor. Când sosește o scrisoare, e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
special. A fost de acord să facă experimentul și... a simțit vag vibrațiile. Mia mărturisit că apreciază frumusețea virtuților yoga, dar el nu ar putea să devină un practicant, deoarece scrie versuri și, atunci când o face, intră într-o anumită cafenea, o cafenea cu mult fum, își comandă un lichior și... doar așa apare Muza! Încercând să-i atenuez îndoielile asupra propriei persoane, i-am prezentat calitățile chakrei Swadisthan, i-am vorbit de mai mulți dintre colegii noștri despre care știam
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fost de acord să facă experimentul și... a simțit vag vibrațiile. Mia mărturisit că apreciază frumusețea virtuților yoga, dar el nu ar putea să devină un practicant, deoarece scrie versuri și, atunci când o face, intră într-o anumită cafenea, o cafenea cu mult fum, își comandă un lichior și... doar așa apare Muza! Încercând să-i atenuez îndoielile asupra propriei persoane, i-am prezentat calitățile chakrei Swadisthan, i-am vorbit de mai mulți dintre colegii noștri despre care știam eu foarte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-i înțeleg, să le înțeleg motoarele intime ce-i poartă spre... cunoașterea pură sau îi îndepărtează... Ei însă se mișcă pe direcția firească! 1. Ziaristul de la Oltul, interesat de spiritualitate și poet de felul său, își găsește inspirația într-o cafenea înecată în fum de țigară și cu un pahar de lichior în față. Așa îi apare lui Muza! El și-a primit Realizarea și sunt convins că aceasta lucrează în ființa omului! Rămâne doar ca adevărul inițiat prin acțiunea noastră
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
grele de funcționar pe care o ducea. Comparând cultura celor doi, mia spus că Iosif era evident mai cultivat decât Anghel, ale cărui studii se opreau la liceu. Făcea însă impresie... Cunoștea întradevăr literatura franceză, dar într-o modalitate de cafenea și oarecum diletantă, câtă vreme Iosif cunoștea bine, în afara celor romanice, literaturile germană, engleză și maghiară. Foarte interesantă mi s-a părut informația după care Iosif îi retușa lui Anghel poeziile; în perioada în care au fost prieteni, Anghel nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Bretagna și rugându-mă să îi rezerv o cameră la Hôtel des Saints-Pères” - ibidem, 30 iulie 1965; „În seara aceasta îi invităm pe Gunnel și Stig Wikander, Cioran și doamna Dehollain, la cină. Apoi stăm până la 11 noaptea într-o cafenea, aproape de St. Michel. Stig și cu mine ne aducem aminte de conversațiile de la Hôtel de Suède, din 1949. Nu îndrăznim să reconstituim despre ce am vorbit atunci - o monografie despre Homer și un masiv volum despre poezia epică” - ibidem, 1
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pe care nu-l mai întâlnisem de vreo doi ani. Discutăm până la 11 noaptea. Între altele, îmi vorbește despre importanța simbolismului hermetic în opera celui mai important poet romantic suedez” - Jurnal II, Puerto de Andraitx, 11 august 1974. „Într-o cafenea, la umbră, stau de vorbă cu Stig până la 8:00. Reluăm câteva din «subiectele» noastre favorite: vikingii și arabii, tradițiile ocultiste camuflate în literaturile secolelor al XVII-lea și al XIX-lea, ultimele «mode» în istoria religiilor etc. (...). La despărțire
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
repună în drepturi atât mitul, cât și realitatea. Dar, în primul rând, Eliade vrea să se distanțeze de soluția ibseniană. În adâncul lui, Eliade tinde către Kierkegaard. Mai puțin acel Kierkegaard pe care îl citise Ibsen, cât acela propovăduit în cafenelele existențialiste din Parisul contemporan de către ai săi pretinși discipoli, Sartres et consortes. Eliade nu vrea să accepte această filosofie secularizată a istoriei, nici semnificația generatoare de istorie care pecetluiește alegerea individuală. Ileana, ca și Ellida Wangel, poate alege liber și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu râdeți, dragilor, oi arăta eu a girafă care n-a mâncat de-o lună și-am fața asta de cimpanzeu, dar, stimabililor ! Dar ! Toți sunt ochi și urechi. Ca un savant din vremuri vechi ! începe Pribeagu. Îmi plimb prin cafenele mutra ! Am păr în nas și în urechi și- aduc puțin cu Brahmaputra. Mi-e capul bleg și lătăreț, picioarele două prăjine, un singur lucru am măreț, și ! — Și ? — Și-mi pare foarte bine ! țipă, înainte ca sala să fie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
putea să vă reîntâlnesc ? — Oricât de onorată aș fi de întâlnirea cu un domnișor așa chipeș, mai bine nicăieri și niciodată, domnule Vasile. — Perfect, perfect ! Dar dacă din întâmplare, zic, dacă din totală întâmplare, se nimerește să intru într-o cafenea și să vă găsesc ? Mai exact, în această seară... Spuneți-mi numele ei ca să știu s-o evit. Tânăra râde. — Domnule Vasile, nu mă cunoașteți și ar fi mai bine nici să nu doriți asta. Eu nu sunt o simplă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aruncă în trăsură, alături de cei doi prieteni. Cristi și Pribeagu și-au lăsat capetele pe spate și au privit muți cerul înstelat, parcă de vară, al acelui minunat octombrie 1928. Mamutu’ și birjarul au schimbat câteva păreri despre restaurantele și cafenelele care erau în vogă, despre cântăreți și melodiile care umpleau întunericul stră- zilor Bucureștilor seară de seară, piese despre care se întrebau dacă vor fi vreodată uitate, mai ales că acum oamenii le puteau păstra pe plăci și le puteau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost Jean Adrian, care să deschidă inimile tinerilor pierduți ca mine, ce nu visează să-și petreacă viețile între foi mâz- gălite de mii de calcule...“. Și cum să-i spună acum maicii lui că are să-și piardă nopțile prin cafenele și restaurante, în fum și miros apăsător de băutură, pentru aplauze din partea unor oameni pentru care intrarea de la Operă arată ca oricare altă poartă ? Cum să-i spună domnului Vrăbiescu, care își pusese atâta încredere în el, că toate cursurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care umplu, alături de mașini moderne și trăsuri încă, străzile înguste și aglomerate ale Bucureștilor, unde larma, forfota și haosul vitezei dau un ritm aparte orașului care este pe cale să explodeze. Se simte în mirosul îmbietor al sutelor de cofetării și cafenele, de baruri noi, crâșme, restaurante, saloane de dans și grădini de vară care se des- chid unele după altele, umplând sălile, terasele, dar și tro- tuarele de petrecăreți care uită să mai plece acasă. Se simte în parfumurile scumpe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mesele de la Nestor, de la Athénée Palace sau Capșa, de la Suchard pe Tache Ionescu, de la High-Life pe Victoriei colț cu Franklin, de la Corso, Imperial sau Café de la Paix, de la Pariziana pe Văcărești, de la Zamfirescu sau Peristeri, ca să nu mai vorbim de cafenelele din pasajul Macca și alte zeci și zeci de cafenele de cartier, care numai din cauza amplasamentului mai ascuns, nu a ofertei și cali- tății produselor, nu aveau parte de aceeași celebritate. Găseai un cafegiu la orice intersecție, și nu doar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe Tache Ionescu, de la High-Life pe Victoriei colț cu Franklin, de la Corso, Imperial sau Café de la Paix, de la Pariziana pe Văcărești, de la Zamfirescu sau Peristeri, ca să nu mai vorbim de cafenelele din pasajul Macca și alte zeci și zeci de cafenele de cartier, care numai din cauza amplasamentului mai ascuns, nu a ofertei și cali- tății produselor, nu aveau parte de aceeași celebritate. Găseai un cafegiu la orice intersecție, și nu doar că măcina boabele proaspăt prăjite, fiecare după stilul și iscusința
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care ne cânta pe stradă, să dormim liniștiți, când bubuiau tunurile la depărtare și nu mai știam care suntem vii și morți și unde ni-s ai noștri, chiar el e ! Două săptămâni am tot băut de bucurie ! Mergeam la cafenele și ne lăudam, ziceam : Ehe ! Cristian Vasile, qui chante Zaraza, est notre ami de Roumanie ! Așa fericiți am fost, cum nici nu îți închipuiești ! — Uite, eu nu m-am uitat pe disc la textier. Eram ferm convins că-i a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
totuși nu atât de vehemente, umpleau cu tuș negru paginile ziarelor. Nici țigăncile nu erau la fel de agitate și nu mai purtau fustele lor multicolore, erau toate în violet, vânzând numai buchete cu flori roșii, preferatele alteței. Iar în afară de cele câteva cafenele deschise, care nu mai erau la fel de gălăgi- oase, crâșmele și barurile de pe bulevardele pustii aveau porțile și ușile închise. La fel și magazinele, cofetăriile, doar ici-colo o brutărie cu pâine caldă sau o covrigărie, pentru de-ale gurii. Nicicând nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cărei trup zăcea pe catafalcul din „Sala Bizantină“. Printre glorioase aduceri aminte, Regina Maria primește oma- giul înlăcrimat al Bucureștilor. Era deja amiază, trecut de șase, când Cristi a comandat a patra cafea, singur la o masă din capătul unei cafenele de lângă Cișmigiu, acolo unde îl aștepta pe Fernic. Nu avea chef să bea și nici să stea la taclale cu cineva. Era trist, ca mai toți în acele zile, și fuma țigară după țigară, fără să se gândească la ceva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iar Fernic tot nu apare, și-a comandat un whisky dublu. — Imediat, domnule Vasile, se conformă chelnerul, care se tot învârtea pe lângă marele cântăreț, făcându-și curaj să-l întrebe dacă e bine. Șapte și zece minute arăta ceasul din cafenea. — Auziți, până când credeți că ne lasă la Palat ? îl întreabă Cristi pe băiat, când vine cu paharul cu tărie. — Cred că ține până târziu de tot, am înțeles că sunt mii și mii de oameni și-acum. Nu vedeți că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]