6,287 matches
-
nu am pe altcineva. Maria ridică din sprâncene. Nu aveam de gând să întreb. Știam ce gândea despre mine, că sunt o pudibondă. Și poate că sunt. Mă uit în altă parte în timpul scenelor de sex sălbatic când sunt la cinema, nu am folosit cuvântul „uter“ într-un loc public și nu posed nici măcar o pereche de chiloți tanga. Dar sunt sigură că există o femeie promiscuă și-n mine, care vrea să scape de pantofii cu talpă joasă, disperată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
riscat o relație de durată, ai fi știut că, după primii doi ani, îți epuizezi toate subiectele mari. După aceea, discuți despre taxele rutiere în interiorul Londrei, prețurile biletelor de avion easyJet și, în cazul lui Mark, dacă vedetele masculine de cinema chelesc sau nu. Și ce părere are Rottweillerul despre toate astea? schimbă Maria subiectul la momentul oportun. Am oftat. Nu e ușor când cele mai bune două prietene ale tale nu se înțeleg. Mariei nu-i place nici unul dintre prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am uitat la fața Mariei să văd dacă a ajuns la punctul în care să arunce cu lucruri în el pentru că-i spune Maz. Nu. Nu încă, dar eram sigură că nu era departe acel moment. Credeam că mergem la cinema, obiectă ea. — Putem merge după-amiaza, propuse Danny. —Mda, cedă Maria, dar faptul că nu-mi oferise nimic de băut sau măcar un zâmbet ospitalier mi-a dat clar de înțeles că ar putea să-și retragă acordul dacă nu plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dar în mod sigur o sumedenie de șmecherii datorate aparatului de fotografiat care să mă facă să arăt complet ca o altă persoană, dar, de fapt, eu să fiu neschimbată. Văzusem în toate revistele despre vedete poze cu vedetele de cinema luate pe nepregătite și în care nu arată deloc ca-n pozele pe care le folosesc să-și facă publicitate. Cu siguranță nu mă așteptasem la foarfece și pensete și suporturi pline de haine și computere și mașinării complicate. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am ținut de mână și el nu și-a înfipt unghiile în palma mea. Chiar mi-a plăcut absența durerii. Poate ar trebui să mergem la grădina zoologică data viitoare? sugeră el. Am zâmbit. Îmi place și la teatru, la cinema, să mă plimb pe dealuri sau să beau vin și să stau la discuții. Nu trebuie să angajezi un animator pentru copii. Nu uita că acum sunt tunsă ca o femeie de 24 de ani. Ed îmi sărută mâna. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
chiar o veșnicie. Rămâne de văzut. M-am întors acasă pentru totdeauna. Cu dragoste, Eu XXX M-a privit în ochi cu emoție și mi-a luat amândouă mâinile înainte să-mi șoptească tandru: — Speram să primesc un sistem Home Cinema, marca Sony. L-am lovit cu tava și l-am tras cu mine sub pătură, râzând. Am primit și câteva felicitări, toate într-o notă foarte rezervată, având în vedere circumstanțele, și un singur cadou, ei bine două dacă pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
caz, adunarea familială din jurul măsuței de cafea era complet absorbită de un schimb de replici parțial în germana literară, parțial în germana elvețiană, când un băiețel, să tot fi avut vreo trei ani, fiul surorii clarvăzătoarei mele prietene amatoare de cinema, cu o tobă pentru copii atârnată de gât, a intrat în sufrageria plină de fum și a început să bată în ea cu niște bețe de lemn. Bătea de două ori cu dreapta, o dată cu stânga. Făcând abstracție de adunarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Norocul are să însoțească la dumneavoastră...“ Noi locuiam într-o cameră mare și aveam acces la bucătărie. Dar în același timp, ori poate în vreme ce eu scriam catrene sau desenam dihănii și Anna dansa desculță pe muzica lui Bartók ori eram la cinema și vedeam filme franțuzești din anii ‘30, mama mea, departe, murea încet. Eram de față în timp ce, o dată în Est, o dată în Vest, aveau loc discuții în fața unui public scindat, căruia Războiul Rece îi oferea destul material exploziv, pe când iarna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să căpătuise În gheba unei haine dă pele, că-l mânca la inemă să să ușchească În La Plata. Un bigot venise să-l ia și l-am văzut ducându-se Încliftat ca vicleimu la congresu biblicilor dân salonu dă cinema Dardo Rocha. Din ușă mi-a strigat să-l aștept lunea ailantă cu cafetiera cu fluier pregătită la țanc. A mai zis că voiaju o să ție trei zile și că să am grijă dă căprioara Flora ca d-un lingou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Munro, unde știam că sforăie tigrimea ălor care calcă apăsat În S.U.P.A. noastră. Ce mai espoziție cu schepsis! Chiar În seara aia am izbutit să-mi lăfăi farurile pă eminențele cenușii care pun jaloane În viguroasa Îndustre dă cinema. Ginitorii mei, În care-ți reflectezi moaca dă bulcă cu lapte, a trăit și vremuri mai miștoace, da să bunghea ca doi lingușitori la Farfarello, un blond tip cărămidă, cu rât dă cioroi și stâlcește spaniola; la domn Persky, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
succes. Dar - a explicat Borges - cu ajutorul lui „ne puteam exprima nemulțumirea În legătură cu anumite situații din Argentina. În legătură cu superstițiile și defectele argentinienilor“. Scriitorul merge adeseori la cinematograf și Îi plac filmele americane de război. „Romantismul său e periferic. Plânge mult la cinema. Îi plac filmele de amor, ori de câte ori nu sunt prea sentimentale.“ E dintotdeauna Îndrăgostit - și În sensul acesta e conservator - de actrița de film Gloria Guzmán. „Dar obișnuiește să adaste la ieșirile teatrelor de revistă când ies coristele.“ Casanova de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
degrabă hilară, aberantă. Nici măcar absurdă. Au început să apară oameni pe plajă care privesc mirați goliciunea mea pentru că vîntul e rece. Îi privesc și eu și constat că niciunul nare viață. Sînt doar automate sau actori într-o proiecție de cinema. Cum să mă atragă? Mă scîrbesc, mai degrabă. Soarele a venit aproape, mic și rece deasupra rotundei bucăți de plajă pe care stau. Cîțiva metri de o parte și de alta a mea. Restul, deși știu că ezistă încă țărm
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
existînd chiar multiple dovezi materiale. Și iată că apare o nouă artă, e tînără, are doar un secol, ecran, și-n două decenii e făcută țăndări. Ca să nu lăsați totuși orice speranță afară, voi, care intrați aici, În sala de cinema, mergeți mai Încet pentru a putea observa dîra subțire de lumină, e becul plasatoarei, printre rînduri sclipește un șir de regizori licurici, primul merge Spike Lee, din ’89, cu Do the Right Thing tradus Pizzeria lui Sal, urmează Tarantino cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strada pînă la adînci bătrîneți e identic cu cel din Tootsie, doar că În loc de Pacino e Hoffman și-n loc de Barkin, Jessica Lange, care-i mai Înaltă. Faptul că, pînă la urmă, chiar dacă regizorul lui Tootsie e Sydney Pollack, cinemaul american nu se poate abține de la scheme, fie ea și una singură, m-a făcut să rămîn cu o impresie curbă despre film, deși Hoffman face o impresionantă paradă de actorie, iar dialogurile sînt la fel de spumoase ca-n oricare piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celebritate: În urmă cu vreo trei săptămîni a declarat În televizor că are fix două miliarde de spectatori. Cam șase sîntem cu toții pe planetă, susțin ecologiștii. Vreo patru miliarde sînt copii mici, bătrîni, bolnavi sau africani, care nu merg la cinema. Rezultă că toți amatorii de film din lume urmăresc toate producțiile lui Nicolaescu. Așa că mai bine te uiți la calul artistic al lui Leone. Prieten cu Klaus Kinski, tatăl nosferat al Nastassjiei. Căruia, din cauză de Herzog, de maximă urîțenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult) și Gomora Într-o inocentă putrefacție, prăfuită sub Întrebări care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată. Un oraș extrem de puțin prezent În cinema și excelent ales aici - datorită În special senzației de degradare miniaturală pe care-o degajă și aerului de definitivă solitudine cu care Învăluie personajele - pentru a fi decorul unei astfel de teme. O temă, cum am spus, a unui tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tu nu te poți opri să te gîndești (doar sîntem În luna martie, luna gîndirii, a femeii), că dacă tot trebuie să fie vorba de destine de femei tragice mai bine-ți amintești de Începutul anilor nouăzeci cînd mergeai la cinema cu speranță și plecai cu libidoul zdrobit, după pelicule de mare tonaj precum Tentația sau Nu vreau porno (un titlu ipocrit). Ca să exemplificăm la Întîmplare, schimbînd și perfectul compus cu prezentul pentru paralele inegale cu Efectul razelor , să luăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o fără de cusur lipsă de simț actoricesc - de regizor ce să mai amintesc, sper că l-au mîncat ăia doi cu fălcile lor din filmul cu rechini -, te Întrebi, tot după jumătate de oră de spectacol și un secol de cinema sărbătorit acum patru ani, ce rost a avut sărbătorirea. Un al treilea film ce nu poate fi urmărit pîn’ la capăt decît dacă ești foarte beat și morbid este Salvador, prezentat pe teletext drept cel mai bun film avînd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din placaj, sîrmă și pînză de cort. Sigur că trimiterea la aeroplanul medieval, „Păsăroiul” lui Don Jos descris În Manuscrisul de la Mafra, e destul de limpede, Însă mă tem că-n America prea puțini știu asta, În special În sălile de cinema. Avionul este distrus sistematic, fie În Încercările eșuate de decolare, fie În cele de zbor, fie de Lili care, geloasă, Îl avariază cu ciocanul. Tare interesant personajul lui Lili Taylor, și jucat excelent. Imaginați-vă, spune Emir, o tînără În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, pe bună dreptate, părăsită. Pe muzica Înfiorătoare a lui Nino Rota. „Deși Îmi vine greu s-o spun, acestui film Îi lipsește aproape cu desăvîrșire planul sublim.” (Peter Harcourt, Film Quaterly, 1966, nr. 3) Dintr-o altă revistă de cinema, aflăm că Angela Băcescu și-a cumpărat bascheți. De asemenea, că măruntaiele omenești posedă fund, nu-i vorba de rect, e altceva, mai ezoteric. Și că, În sfîrșit, Ștefan cel Mare nu a fost evreu. Apoi apar unele clarificări În ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
hrană consistentă”. Înțelegem că vremea-i schimbătoare și soldații sînt Înconjurați de un fel de apă, din pasajul următor: „Plescăitul proiectilelor de calibru mic nu se aude”. Nu se aude, dar plescăie. E toamnă din nou. Din suplimentul revistei de cinema se detașează neostoitul Leonard Gavriliu, care semnează cronica literară a volumului 100 de poeme de Ana Blandiana. Dintru Început, cronicarul atinge cote maxime de rafinament și voluptate scriind numele recenzatei cu litere mici. Pocnind din cultură, pleacă apoi cu vigilența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi răvășiți de asemenea trucuri sînt cei răvășiți din naștere. Practic, violența filmată-n exces se autoanihilează, o tot spun degeaba, aproape ca-n Platoon, iar minima, necesara participare sau atît de dorita volatilizare din sala de obicei infectă de cinema unde oamenii au plăcutul obicei să miroasă vara este Înlocuită de privirea detașată cu care nu mai faci decît cel mult să numeri, dacă poți, cartușele ce scot nouri de praf și bulion din tinerele bestii americane. Și, ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din copaci. Nici o operă nu poate egala Însă sifilisul unui autor, tbc-ul, epilepsia, hernia din tinerețe, hemoroizii, amanta. Nimeni nu poate ignora realitatea artistului. Cu scrisorile lui disperate către prieteni iluștri, către guvern, către Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu. HOMER LA CINEMA Odiseea lui Koncealovski este o grandioasă operă de popularizare pentru idioți Într-o ecranizare „plină de fast”. Fast food, ecranizarea celei mai grandioase epopei a lumii ăsteia cu oameni amărîți, Armand Assante, Greta Scacchi - probabil Penelopa -, Isabella Rosellini - probabil Circe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
matricol pe care nu-l aveam pe braț, Îl prindeam c-un ac de siguranță și-l scoteam cînd scăpam din liceu, ei bine, greșeală fatală, trebuia să-l port tot timpul, probabil și acasă, la masă, pe munte, la cinema, În pat, Înfipt În carne, Înainte sau Înapoi la facultate, ce groaznică instituție, făceau prezența la seminarii, dar tot nu ne duceam, eu și Mașa, iubita mea de-atunci, acum soție și mamă dar la fel de suplă siberie față de toate fleacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt enervați de oftatul lui și-l urmăresc cu un Kawasaki pînă cînd eroul penetrează prin zid. Apoi personajul se plimbă Împreună cu naratorul, se uită la televizor, Îl latră cîinii (animalele au o atitudine ambivalentă În privința lui), merg amîndoi la cinema. În fiecare zi din cele șapte pe care le petrece la han, DJ Își povestește ziua echivalentă din săptămîna trecută. (Trăsături personaj: orfan, a pierdut pe cineva drag, nu mai știe pe cine. Tăcut. Are un teribil efect asupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]