5,141 matches
-
143. 802 Ibidem; sublinierea autorului. 803 Ibidem. 804 Ibidem. 805 Phillip Wander, op. cit., în loc. cit., apud Raymie McKerrow, op. cit., în loc. cit., p. 143. 806 Raymie McKerrow, op. cit., în loc. cit., p. 143. 807 Frank Lentricchia, op. cit., apud Raymie McKerrow, op. cit., în loc. cit., p. 143. 808 Raymie McKerrow, op. cit., în loc. cit., p. 143. 809 Ibidem. 810 Georgina Gabor, op. cit., 2014. ----------------------------------------------------------------------- CRITICISMUL RETORIC ÎN ȘTIINȚELE COMUNICĂRII 12 1 Cuvânt-înainte Introducere O istorie metodologică americană a domeniului științelor comunicării O istorie alternativă a abordărilor calitative
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Ibidem. 805 Phillip Wander, op. cit., în loc. cit., apud Raymie McKerrow, op. cit., în loc. cit., p. 143. 806 Raymie McKerrow, op. cit., în loc. cit., p. 143. 807 Frank Lentricchia, op. cit., apud Raymie McKerrow, op. cit., în loc. cit., p. 143. 808 Raymie McKerrow, op. cit., în loc. cit., p. 143. 809 Ibidem. 810 Georgina Gabor, op. cit., 2014. ----------------------------------------------------------------------- CRITICISMUL RETORIC ÎN ȘTIINȚELE COMUNICĂRII 12 1 Cuvânt-înainte Introducere O istorie metodologică americană a domeniului științelor comunicării O istorie alternativă a abordărilor calitative și critice ... Concluzii Bibliografie
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Venere și Madonă» și «Epigonii». Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni” sau „postmoderni” ai operei (și biografiei!) poetului „național” (el însuși a teoretizat asupra naționalului artistic) nici nu trebuie să se mai ostenească în inventarea argumentelor pentru „demitizarea” poetului, deoarece le oferă chiar el cu absolută sinceritate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronica, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu ești regina stelelor din cerul meu și regina gândurilor mele...” (Ed. cit., pag. 266) Data scrisorii (aprilie 1882), adăugată de mâna Veronicăi, confirmă că este vorba de poemul Luceafărul. De această dată poetul nu se mai teme de eventuale îndrăzneli de formă, precum cu o lună în urmă: „Despre versurile mele nici
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ai scris măcar cum ți s-au părut. Se vede că ți-au displăcut și de aceea nu te mai întreb. Poate chiar că cele două strofe din urmă să fie cam cutezătoare în privirea rimelor. Iartă-mă, puiuțule...” (Ed. cit., pag. 257). Scuzele par mai curând un mod discret de a atrage atenția asupra încercărilor inovatoare în materie de versificație. Autorul avea nevoie de confirmarea unui prim cititor. Dar nu putem să nu observăm, prin comparație, cât de sigur este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
adevăr nu mai produce nimic. Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de acum înainte. (subl. mea - Gh. D.) Poate da, poate nu; încă nu știu.” (Ed. cit., pag. 223) Remanierile întăresc ideea necesității de a fi continuată ceea ce s-a numit critica variantelor, condiție necesară pentru înțelegerea specialei estetici eminesciene: opera neterminată ca efect paradoxal al declaratei sale „sete a formelor perfecte”. (Aceasta este un ideal, un
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu invers! Existența bărbatului gravitează în jurul acestei creații complexe, femeia, ființa polimorfă și omniprezentă în imaginarul societăților pre-indoeuropene. Zeitatea pământului roditor din timpurile preistorice, dar și Crăiasa din poveștile copilăriei au 4 Mai multe informații în: Modele culturale comparate, ed. cit., pp. 18-22. 32 marcat decisiv sensibilitatea masculină de totdeauna. Constatăm, fără a risca o concluzie definitivă, că poetul venea dintr-o Moldovă matriarhală, în care nu tatăl, ci „Măicuța bătrână / Cu brâul de lână” este alinarea celui destinat morții; în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de „poet creștin”, în consens cu mărturisirea făcută în corespondența intimă și, totodată, atestată de cea mai mare parte a operei: „Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât 8 Demetrio MARIN, op. cit , p. 114. 36 amor, dar n-o avem, de aceea numai în noi înșine putem crede și pe noi înșine ne putem întemeia.”9 După cum se poate observa, Eminescu avea, totuși, o religie: religia propriei personalități, în care crede și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Citirea” fiecărui model în cheia pe care ne-o oferă doar textele este, s ar putea spune, o problemă de opțiune culturală. (BULETINUL ȘTIINȚIFIC NR. 16/2007 al Universității „Mihail Kogălniceanu” - Iași) 9 Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, ed. cit., pag. 351. 37 M. Eminescu - conștiință istorică și vocație metafizică Prin ceea ce a gândit și a scris, ca și prin întâmplările vieții sale, M. Eminescu se definește ca o personalitate marcată decisiv de două mărimi vectoriale: conștiința istorică și vocația
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ci-l învață a vedea” (Opere, vol. VII, Ed. Academiei, 1977, pag. 224) lumea esențelor, ceea ce este dincolo de aparențe. Pentru tânărul Eminescu poezia este fantezie („mama imaginelor - fantazia” - scria studentul vienez într-o epistolă către 39 Iacob Negruzzi, cf. Ed. cit., vol. XVI, 1989, pag. 34) și „reflecțiune”, concepte corespunzătoare ochiului din afară și ochiului dinlăuntru („Iară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă” - Scrisoarea a III-a). Așadar, poesis (poezia) recreează lumea sensibilă, iar sofia (înțelepciunea, reflecția) îl călăuzește spre lumea inteligibilă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cei ce știu,/ În cei dintâi trăiește firea,/ Ceilalți o cumpănesc și-o scriu.” Eminescu însuși, într-o scrisoare expediată din Berlin în 1873, mărturisește că dorește să revină în țară, să „m-arunc iarăși în valurile vieții practice” (Ed. cit., vol. XVI, pag. 298). Este ușor de observat că eroul din Geniu pustiu este un alter-ego al scriitorului. În 1874 îi scria lui I. Al. Samurcaș despre „ocupațiunea mea, care-ntotdeauna va rămâne științifică și literară” (Ibid., pag. 53). Atenție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu totul nou acela pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronică, e
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în această legendă [..] Cred că e un gen cu totul nou acela pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit...” (Ed. cit., pag. 266) Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Venere și Madonă» și «Epigonii». Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni” sau „postmoderni” ai operei (și biografiei!) poetului „național” (el însuși a teoretizat asupra naționalului artistic) nici nu trebuie să se mai ostenească în inventarea argumentelor pentru „demitizarea” poetului, deoarece le oferă chiar el cu absolută sinceritate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronica, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu ești regina stelelor din cerul meu și regina gândurilor mele...” (Ed. cit., pag. 266) Data scrisorii (aprilie 1882), adăugată de mâna Veronicăi, confirmă că este vorba de poemul Luceafărul. De această dată poetul nu se mai teme de eventuale îndrăzneli de formă, precum cu o lună în urmă: „Despre versurile mele nici
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ai scris măcar cum ți s-au părut. Se vede că ți-au displăcut și de aceea nu te mai întreb. Poate chiar că cele două strofe din urmă să fie cam cutezătoare în privirea rimelor. Iartă-mă, puiuțule...” (Ed. cit., pag. 257). Scuzele par mai curând un mod discret de a atrage atenția asupra încercărilor inovatoare în materie de versificație. Autorul avea nevoie de confirmarea unui prim cititor. Dar nu putem să nu observăm, prin comparație, cât de sigur este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
adevăr nu mai produce nimic. Cred chiar că talentul de versificare a fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de acum înainte. (subl. mea - Gh. D.) Poate da, poate nu; încă nu știu.” (Ed. cit., pag. 223) Remanierile întăresc ideea necesității de a fi continuată ceea ce s-a numit critica variantelor, condiție necesară pentru înțelegerea specialei estetici eminesciene: opera neterminată ca efect paradoxal al declaratei sale „sete a formelor perfecte”. (Aceasta este un ideal, un
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu invers! Existența bărbatului gravitează în jurul acestei creații complexe, femeia, ființa polimorfă și omniprezentă în imaginarul societăților pre-indoeuropene. Zeitatea pământului roditor din timpurile preistorice, dar și Crăiasa din poveștile copilăriei au 4 Mai multe informații în: Modele culturale comparate, ed. cit., pp. 18-22. 32 marcat decisiv sensibilitatea masculină de totdeauna. Constatăm, fără a risca o concluzie definitivă, că poetul venea dintr-o Moldovă matriarhală, în care nu tatăl, ci „Măicuța bătrână / Cu brâul de lână” este alinarea celui destinat morții; în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de „poet creștin”, în consens cu mărturisirea făcută în corespondența intimă și, totodată, atestată de cea mai mare parte a operei: „Dacă am avea religie, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât 8 Demetrio MARIN, op. cit , p. 114. 36 amor, dar n-o avem, de aceea numai în noi înșine putem crede și pe noi înșine ne putem întemeia.”9 După cum se poate observa, Eminescu avea, totuși, o religie: religia propriei personalități, în care crede și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Citirea” fiecărui model în cheia pe care ne-o oferă doar textele este, s ar putea spune, o problemă de opțiune culturală. (BULETINUL ȘTIINȚIFIC NR. 16/2007 al Universității „Mihail Kogălniceanu” - Iași) 9 Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, ed. cit., pag. 351. 37 M. Eminescu - conștiință istorică și vocație metafizică Prin ceea ce a gândit și a scris, ca și prin întâmplările vieții sale, M. Eminescu se definește ca o personalitate marcată decisiv de două mărimi vectoriale: conștiința istorică și vocația
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ci-l învață a vedea” (Opere, vol. VII, Ed. Academiei, 1977, pag. 224) lumea esențelor, ceea ce este dincolo de aparențe. Pentru tânărul Eminescu poezia este fantezie („mama imaginelor - fantazia” - scria studentul vienez într-o epistolă către 39 Iacob Negruzzi, cf. Ed. cit., vol. XVI, 1989, pag. 34) și „reflecțiune”, concepte corespunzătoare ochiului din afară și ochiului dinlăuntru („Iară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă” - Scrisoarea a III-a). Așadar, poesis (poezia) recreează lumea sensibilă, iar sofia (înțelepciunea, reflecția) îl călăuzește spre lumea inteligibilă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cei ce știu,/ În cei dintâi trăiește firea,/ Ceilalți o cumpănesc și-o scriu.” Eminescu însuși, într-o scrisoare expediată din Berlin în 1873, mărturisește că dorește să revină în țară, să „m-arunc iarăși în valurile vieții practice” (Ed. cit., vol. XVI, pag. 298). Este ușor de observat că eroul din Geniu pustiu este un alter-ego al scriitorului. În 1874 îi scria lui I. Al. Samurcaș despre „ocupațiunea mea, care-ntotdeauna va rămâne științifică și literară” (Ibid., pag. 53). Atenție
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
inima-mi să-l caut”. Ați văzut ce părere are despre talentul de versificare din tinerețe. În primele poeme tipărite în Convorbiri literare găsea, la recitire, „greșeli de ritm și rimă”, „nonsensuri”, „cuvinte stranii” (din scrisoarea către Veronica Micle, Ed. cit., pag. 188). Cam în aceeași perioadă îi scrie iubitei despre „legenda la care lucrez”: „Luceafărul răsare în această legendă [..] Cred că e un gen cu totul nou acela pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronică, e
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în această legendă [..] Cred că e un gen cu totul nou acela pe care îl cultiv acum. E de-o liniște perfectă, Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit...” (Ed. cit., pag. 266) Aceia care au căutat cu obstinație o dramă a geniului în Luceafărul, pornind de la o însemnare marginală a autorului, vor fi dezamăgiți citind acum „liniște perfectă”, „senin ca amorul meu împăcat”, 42 „un gen cu totul nou”. Dacă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Op. cit., pp. 36-37. 323 Ibidem, p. 39. 324 Ibidem. 325 Ibidem, pp. 42-43. 326 Ibidem, p. 43. 327 Ibidem. 328 Mcsweeney, Bill, Op. cit., pp. 75-76. 329 Hollis, Martin, Invitation to Philosophy, Blackwell, Oxford, 1989, p. 138, Apud. Mcsweeney, Bill, Op. cit, p. 76. 330 Mcsweeney, Bill, Op. cit., pp. 76-77. 331 Klotz, Audie, and Cecelia Lynch, Op. cit., pp. 86-87. 332 Wendt, Alexander, Social Theory of International Politics, Cambridge University Press, 2006, p. 4. 333 Neumann, Iver, "Deep Structure, Free-Floating Signifier, or Something
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]