17,484 matches
-
iuțeală extraordinară... nu scapă nimeni... se apropie de Alexandru... achingii văd pericolul... Îl doboară pe Alexandru la pământ... unul din ei Îi pune vârful suliței În piept... Alexandru văzu vârful suliței coborând asupra lui și Îi simți oțelul apăsându-i coastele, căutându-i inima. Știa că peste o clipă va muri și nu Înțelegea de ce. Închise ochii. Nu mai simți nimic, dar auzi un geamăt prelung și un trup fără viață se prăbuși peste el. Apoi un țipăt lung de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
22 august. Coborâm pe malul stâng al Siretului. Un alt corp de oase avansează spre Răsărit, eliberând satele dinspre Nistru. Altul spre munți. Lupte grele pentru eliberarea Cetății Neamțului. Cei trei Oană au condus un atac fabulos, dinspre pădure, pe coasta muntelui, zdrobind Întreaga rezistență a unui regiment de spahii. De departe, tânărul Stefano este extraordinar. Luptă cu o lejeritate nemaivăzută. 25 august. Vești de la corpul de oaste trimis la Răsărit. Cetatea Orhei eliberată. Lupte la Tighina. S-au ridicat satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci vine vîn-tul! Rim e culcat, e bolnav! -- Ei aș! spusese Mini drept crice consolare. - A răcit! . . . prin dunga asta îi vine frigul drept în coastă la birou! - Dar pe el l-ai vătuit? . . . sau numai ușa? râse Mini. Lina, care uneori uita să-și ia paltonul când pleca la treabă, cocolea pe doctorul Rim. - Fiindcă e capitonat e așa de nemernic la frig! zise Nory
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vechile sale haine ponosite. Spiritele se mai ridică la bordul vasului Loch Lomond, doar când se ivesc stâncile albe ale Doverului. Unul sau doi pasageri care au avut rău de mare se mai înveselesc (cu toate că se vede de ceva timp coasta engleză) și încep să discute despre frumusețile de acasă și despre primul lucru pe care-l vor face când vor pune piciorul pe uscat. Amanda Jellicoe stă lângă Jonathan la parapet și-l întreabă: nu te bucuri că te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
problema! Ne sufocă! Am uitat cum să simțim. Noi, știi, am pierdut legătura cu pământul. Ar trebui să distrugem totul, să ne întoarcem la trăirile emoționale primitive, să alergăm goi pe nisipurile vieții! Se pare că există un loc pe coasta de Azur unde se poate face asta. Star n-a fost niciodată pe Coasta de Azur, dar fratele mai mare al lui Edie, Freddie, trăiește acolo, într-o colibă. De fapt, sunt mai multe colibe transformate într-o vilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământul. Ar trebui să distrugem totul, să ne întoarcem la trăirile emoționale primitive, să alergăm goi pe nisipurile vieții! Se pare că există un loc pe coasta de Azur unde se poate face asta. Star n-a fost niciodată pe Coasta de Azur, dar fratele mai mare al lui Edie, Freddie, trăiește acolo, într-o colibă. De fapt, sunt mai multe colibe transformate într-o vilă, dar una rustică primitivă. Eddie a alergat gol vara trecută cu unul din prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
astfel se face că firma Spavin & Muskett are nevoie de un slujbaș. Ce poate fi mai simplu? Îngropat în catastife, zilele lui Jonathan trec supărător de încet. Pe când cară dosarele dintr-o încăpere în alta, se imaginează alergând gol pe Coasta de azur. Se înfioară la gândul ce ar face Star din Spavin & Muskett; civilizație, în cel mai rău caz. Ceilalți juniori sunt umbre estompate, care discută doar despre fotbal sau bani. Cu tenurile lor îmbujorate și programul zilnic neschimbat, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Wolseyul prietenului său. Este doar în trecere prin Londra, care i se pare îngrozitoare pe căldură. Nu știe cum suportă Bridgeman. Din fericire, el nu trebuie s-o suporte prea mult, pentru că a doua zi pleacă spre o petrecere pe Coasta de Azur. Pe Jonathan îl trădează chipul său chinuit. Bietul Bridgeman, râde Muskett. Bietul funcționăraș Bridgeman, care muncește pentru Patter toată vara. Poate o să aibă noroc altă dată. După această discuție, birourile de la Spavin & Muskett i se par un iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a noului venit neuzat de căldură sau curajul acestuia, neatins încă de bacteriile africane rezistente. Poate este felul în care arată sau soția pe care o are sau, și mai simplu, posibilitatea acestuia de a se bucura de viața pe coastă, această capacitate fiind deja atrofiată la membrii Imperial River Club. Indiferent de obiectul acesteia, gelozia este mereu prezentă, în paralel cu o promisiune de a o face să dispară, căci nou venitul va deveni și el un obișnuit al locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deveni și el un obișnuit al locului într-o zi, la fel de beat și plin de amar ca oricare din ei. Acest shadenfreude se accentuează în zilele cu înmormântări, două sau trei pe lună. Când careva dă ortul popii (aici pe coastă nu se moare, ci se dă ortul popii, ceea ce implică o măsură a culpabilității și slăbiciunii morale sau, mai precis, de a lăsa lucrurile să te depășească) membrii se adună și beau mai mult ca de obicei, enumerând semnele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urmă se întoarce la club, Famous îl cheamă în curte, și-i vede pe antropologii care stau impacientați pe verandă. Vasul îi așteaptă gata de plecare, legănându-se dintr-o parte în alta a râului, acostat la câteva mile de coastă. Este un spectacol care nu te inspiră; hula pătrată, plată, cu un acoperiș subțire care fusese cândva vopsit alb, dar pe care anii de funcționare îl făcuseră mai mult sau mai puțin roșu-ruginiu. O singură roată cu zbaturi la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se urce înapoi în pat și se sfătuiesc în curte. Faptul că nu se pot baza pe el este o problemă. Ca ofițer districtual se așteptau să le găsească hamali, să-i pună la curent cu situația din Fotseland. Pe coastă se discutase chiar despre o escortă, poate chiar un detașament de WAFF sau poliție locală, cu toate că Short nu prea dă semne c-ar înțelege cine sunt și pare incapabil să se hrănească singur; cât despre ajutor, nici nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fotse. Maistrul lor confirmă că au fost aduși aici din Fotseland, ca să facă muncă obligatorie. Etnografii îi chestionează o vreme, deși aceștia abia le răspund la întrebările obișnuite despre numele lor și clanul căruia îi aparțin. Maistrul, un Yoruba de pe coastă, este uimit că există cineva care vrea să se ducă în ținutul Fotse. — Arătați-le puștile, îi sfătuiește. Au respect pentru ele. Profesorul îi spune să nu fie ridicol, Fotse sunt oameni pașnici și-l vor primi cu bucurie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
umeri sau imită cu ele puștile. — Dumnezeule, rostește Gittens. Cred că ăștia suntem noi. Nimeni din Fotseland nu poate spune exact când au sosit spiritele europenilor prima oară. Au mai venit și până acum spirite noi din deșert, sau de pe coastă, dar niciodată n-au fost așa de multe și de furioase. Unele, ca Massa Missi, îi ceartă pe toți și le dau ordine. Altele, precum Sahjat iau oamenii în stăpânire și încearcă să-i răpească. Sunt dure și imprevizibile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
crud și primăvara se răsfață dansând în vârful unui dud, trosnesc și mugurii-n grădină și păsările ciripesc, alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc. la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mișcare. Te voi găsi în acel loc, unde iubirile se simt între ele supuse. Vom rămâne înlăuntrul trăirilor simple să pășim peste stavilele de întuneric, cu urme-n țărână și ochii-n stele, pe sub arborii înveliți cu aramă bătută în coastele pădurii. Vântul șuieră-n urechile căprioarelor cântecul tău, pe note înalte, și păsările ascultă. Rugă Doamne, limpezește-mi ochii, spală-mi privirea, așază-mă cu fața la chipul tău, picură-mi lacrima pe rugăciune! Ascultă-mi căința inimii, plânge-mi suferința curată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce mănâncă și caii, numai că, prin comparație, cantitatea e mai mică. Rația mea e de trei igname pe zi. Mănânc cât pot. Aud sunetul pe care-l fac fălcile mele care ronțăie castraveți, mestecă tendoane de urs și rod coaste de porc. Servitorii continuă să privească în pământ. Mă întreb ce le trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut din fasole roșie și susan negru. An-te-hai se apropie, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
căci începe să vorbească. Sunt contrariată să aflu că tratatul le permite străinilor să deschidă consulate la Peking. Fiecare țară și-a ales propria locație, nu departe de Orașul Interzis. Tratatul permite vaselor comerciale străine să navigheze de-a lungul coastelor chineze, iar misionarilor le este acordată protecție guvernamentală. Tung Chih începe să plângă în timp ce îl țin în brațe. Probabil că trebuie schimbat. Îl legăn ușor și se liniștește. De asemenea, trebuie să fim de acord să angajăm inspectori străini pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
câteva zile Orașul Interzis e liniștit. Când sosește vestea că ambasadorul a fost arestat, Pekingul sărbătorește, iar Su Shun este aclamat ca un erou. Aproape imediat însă, entuziasmul este risipit de rapoartele privind atacurile străine de-a lungul liniei de coastă. Documentele trimise de la graniță Majestății Sale au miros de fum și sânge. Actele se strâng curând în grămezi înalte lângă pereți. Nu am nici o posibilitate de a le sorta. Situația se desfășoară exact cum a anticipat prințul Kung. 1 august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răgaz să-mi vin în fire. El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția mea. Ceața dintre noi îl face să semene cu un războinic din hârtie. Mă apropii de el, cu An-te-hai alături de mine. Războinicul lovește ușurel coastele animalului și acesta vine în galop spre mine. Mă uit la el pe sub umbrele aruncate de soarele care răsare. În clipa în care mă recunoaște, se dă jos de pe cal și se aruncă la pământ: — Majestatea Voastră, Yung Lu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care el e zguduit de valuri de frig. "Ce faci, țață Joițo, îi faci cămașă?" Tăcere lungă, după care copilul aude vocea mamei: "Cu ce să-l duc, Aristițo?" Pentru ca frații lui vitregi, pe urmă, să-i dea ghionturi prin coaste, că are cămașă nouă, uitând cu toții că el își purta propria cămașă de înmormîntare, și nu fiindcă i se năzărise maică-sii să pună mâna și să cheltuie pentru el, și lor să nu le ia... E o întîmplare adevărată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Pentru măruntaiele mele, ca să funcționeze, și pentru cugetul meu, ca să judece, a fost exact ce trebuia. Cine știe cît vifor de generații s-or fi hrănit cu brînză, cu ceapă și cu hrișcă. Îmi place primăvara să mă las cu coasta pe pămînt. Nici răveneala lutului, nici adierea vîntului nu-mi dă dureri de oase. Aud cucul și cîinii sau ronțăitul ierbii sub botul unui miel. Curată sănătate. Iarna bag în mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dădu din cap înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora tristețea iar tăcerea mirosea a moarte; din vîrful plopilor se auzeau foșnete. Urcam pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța gîtul, oprindu-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Azi o conduce hiicămea, ca dumilorvoastre să aveți unde cîșliga o pîne.” În vreme ce asistența dădea semne de lehamete, vorbitorul își continua recitativul pe care, bifînd cu atenție niște hîrtii, nu i-l asculta decît directoarea. Deodată simții un ghiont în coastă. - Cînd se termină, mergem la Mitică, îmi propunea din spate Urecheru. Veninoasă, directoarea tocmai mă acuza că am complotat cu dușmanul de clasă, fapt de care secretarul O.B. nu se miră, deoarece demult dînsul prevăzuse că sînt un reacționar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț de pe coasta dinspre Dunăre a satului. Văzut de sus, biciclistul părea o furnică șchioapă ce se târa cu hărnicie și deznădejde către mușuroi. „Pun prinsoare că se-ntoarce din drum Înainte de Dunăre”, șopti un om. „O țin eu, pe o vadră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]