5,493 matches
-
optimismul care îl stăpânea și ni se transmitea, căutând comuniune de idei, care la el în țară nu erau prea limpezi, o țară aspră, în care revoluționarii abia ieșiseră pe scena politică. Venise la noi în căutarea acestor idei, acestei comuniuni și era bucuros ca și când le-ar fi găsit... Curând am aflat că la întoarcerea în țară a fost arestat și închis. S-au scris atunci la noi despre el articole de protest în credința pe care o aveam că asta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
intelectual al unei evoluții culturale care uita să se oprească la momentul oportun. Evoluție de care nici nu se putea însă desprinde. Tânăr încă și iubit de tineri, se angaja în organizarea mascaradelor, carnavaluri transformate în superbe săr bători stranii. Comuniune prin bucurie și batjocură, repre zentație populară care nu are interpreți și spectatori, pentru că spulberă distanțele, devine a tuturor, joacă fața ei liberă. Ca în saturnaliile romane, participare primară și festivă la reînnoirea existenței. Azi morți suntem, precum vedeți. Vă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a tuturor superlativelor, el avea să-mi desăvậrșească pasiunea aproape bolnăvicioasă pentru ochii aceia unici, de fiecare dată unici, în vorbe sau în fapte. Ochii lui m-au fascinat, iar el și-a adậncit la rậndul lui privirile, creậnd o comuniune caldă, dar “clandestină”. Ne priveam fix, fermecat unul de celălalt, stăpậniți de același fluid suprafiresc de dulce. Era de o inteligență sclipitoare, fulgerậnd dintro singură privire zările necunoscutului. Ochii lui mă atrăgeau, cutremurători și în același timp enigmatici, împăciuiți de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu omul acesta nu am vorbit niciodată în viață și totuși ne-am spus tot ceea ce fiecare dintre noi avea de spus. Se știa iubit nespus și asta îi era de ajuns. Uneori îl iubeam nebunește, atật de sinceră era comuniunea noastră și, niciodată n-aș fi putut să-l trădez. Pentru mine, el se asocia aproape inconștient cu Puterea absolută, fiind invincibil. Omul care crease un asemenea sistem informațional era însuși Dumnezeu coborật din slăvi pe pămậnt ca să nenvețe pe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Moni m-a părăsit. Extraordinar, au trebuit să treacă șaptesprezece ani de când m-am despărțit de Moni ca să mă prind că, de fapt, EA m-a părăsit. Pe toate celelalte le-am părăsit eu, am fugit de ele, am refuzat comuniunea, familia, responsabilitatea vieții în doi. Sânt convins că, dacă nu m-ar fi părăsit ea, aș fi părăsit-o eu: Când a fugit cu prietenul meu, am fost atât de marcat, încît am făcut cele mai mari greșeli din viața
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cărare - o potecă pe care pășim în călătoria prin viață și care se conformează topografiei și ritmurilor proprii naturii. Orice cale în afară de tao este, prin definiție, un artificiu. Căile occidentale, care încearcă mai degrabă să cucerească decât să fie în comuniune cu forțele naturii, duc, în mod inevitabil, la o dezbinare schizofrenică între om și natură. Tao consideră că omul este o creatură minusculă și vulnerabilă în marea schemă a lucrurilor și sugerează că speranța cea mai mare de supraviețuire o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
spera că el ar putea să ne simtă În vreun fel dorința. Asta și face. Își Înfige iar limba În capul nostru, dar acum ne-am ridicat brațele istovite să-l Îmbrățișăm. Mâinile noastre Înlănțuite În spatele lui sărbătorindu-ne uniunea, comuniunea, frăția. O strânsoare pe care nimic n-o poate rupe... e Carole... Of Carole o Îmbrățișăm și o mușcăm violent de limbă iar ea țipă și Încearcă să se smulgă de lângă noi, așa cum a făcut când noi voiam doar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
direct implicația apariția mistificării, a greșelii, a înșelăciunii și (auto)minciunii. Să reamintim, în acest context, că omul a fost înzestrat chiar din momentul creației sale cu două posibilități de comunicare: a) una implicită, intrinsecă, genetică, naturală, vizînd o anumită comuniune morfo-structurală (ontologică) instituită între Dumnezeu și om prin actul însuși al creației "după chip și asemănare"; b) alta explicită, extrinsecă, oferită de către Dumnezeu omului, din rațiuni pragmatice, ca har/dar intelectual, vizînd posibilitatea de a utiliza un limbaj explicit, de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Moartea fizică va fi aceea care eliberîndu-i pe oameni de "hainele de piele ale minciunii" îi va confrunta cu adevărul propriilor lor fapte. La nivel comunitar, slăbirea legăturii cu Dumnezeu a însemnat deopotrivă pierderea modelului trinitar și a puterii de comuniune interumană. Instaurarea individualismului, a egoismului, a agresivității, a conflictului dintre sexe sau a fratricidului acreditează legea lui homo homini lupus (Hobbes). • Perspectiva cosmologică consemnează o alterare a raporturilor dintre om și lume, o extragere a ființei din "sînul firii" în favoarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să confirme că lumea lucrurilor ne este asemenea, că lucrurile ne solicită, fără de grai, compasiunea și, mai mult decît atît, participă decisiv la lărgirea orizontului ființei noastre spirituale: Fără ochi se uită-n lume purtătoarele de tâlcuri, născătoarele de lacrimi. Comuniunea cu lucrurile, mărturisește autorul interlocutorului său (care cel mai adesea este o ființă incertă Între discipol și partener erotic), este de fapt o continuă provocare din partea lor: Ascultă tu un cuvînt, ascultă ce bănuiesc despre lucruri. CÎt țin hotarele ele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
la cer ? Ideea și aspirația secretă a pierderii de sine nu-l părăsește Însă. El simte, asemenea țăranului zugrav care «era prieten cu toate minunile», că există o poezie mai curajoasă și mai consistentă, mai simplă și mai candidă, În comuniunea firescă și anonimă cu toate ale firii. Dacă m-aș pierde În toate și-aș rămânea fără nume așa ca o pană căzută din zbor, din aripa pajurei, n-aș mai fi singur pe lume. de sufletul meu nu s-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nume așa ca o pană căzută din zbor, din aripa pajurei, n-aș mai fi singur pe lume. de sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea vizuină. Dacă m-aș pierde) Într-un poem tîrziu, aspirația la comuniunea fără rezerve cu lucrurile izbîndește totuși Într-o Înscenare de excepție. Dialogul mut dintre autor și nor, și prin intermediul lor, Între Înalt și terestru, Între umbră și gravitate, ecourile și corespondențele neașteptate și revelatoare ivite pe parcurs fac ca cele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Obiectul și modalitatea transmisiei merg împreună. Asia monistă a admis întotdeauna acest lucru mai ușor decât orgoliul occidental și dualist. În China clasică, idealul pictorului sau al caligrafului era să intre și să-i facă pe alții să intre în comuniune cu cosmosul. Să comunice invizibilul suflu creator al lumii nimic mai puțin. Actul de a picta era un ritual sacru, iar pensula un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu a unit, inegalitățile culturale au rămas aceleași. De ce? Garantă a unei conversii imediate, opera de artă era presupusă a-și transmite puterea de la distanță, precum o relicvă către credincios. De unde vocabularul lui Malraux legat de sortilegiu (revelație, fior, întâlnire, comuniune, iradiere etc.). Cum bunurile de mântuire operează singure, se punea doar problema căii către ele. Era de ajuns să se asigure accesul la muzee și albume, sanctuare ale empatiei, pentru a spori numărul practicanților, pentru "a transforma un privilegiu în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
noi, pe care cu stângăcie o numim sentimentul sacrului. Ca și cum înmulțirea templelor și a semizeilor artei, alături de proliferarea administratorilor și mediatorilor transmiterii culturale, ar traduce nu o revigorare, ci un declin al credinței noastre în transcendența formelor. Ca și cum virtutea de comuniune a privirii estetice ar scădea o dată cu inflația simbolurilor ei. Cultul artei, această ieșire religioasă din religie, ultima credință a necredincioșilor, seamănă cu o evlavie sceptică; iar muzeele noastre cu niște sanctuare pentru agnostici. Stranie combinație, dar care convine acestei religii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca numitor comun arta ei dominantă. Dominantă este arta artelor, cea care are capacitatea de a le integra sau modela pe celelalte după imaginea ei. Cea mai bine conectată la evoluția științifică și la tehnicile de vârf. Cea care asigură comuniunea cea mai puternică a contemporanilor, sintetizând mai mult sens și deschizând la maxim câmpul fizic al senzațiilor posibile. Cea mai bine acordată la mediasfera ambiantă și mai ales la mijloacele ei de transport. Când automobilistul merge la cinema nu schimbă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu, în cadrul unei tradiții, însemnele unei persoane, ale unei ființe sau entități, legătura nu depinde exclusiv și univoc de partenerul uman. De regulă, ea se concretizează pentru om ca ieșire din propriile margini, ca împlinire prin „dez-mărginire“, ca unire și comuniune. „Intervenția“ Unului se manifestă ca prezență ce reinstituie, „contactul“ fiind descris, nu arareori, ca moarte și re naștere, ca inițiere ori ca „intrare pe cale“. Sălășluirea în legătura cu Unul este corelată în plan personal cu renunțarea la sine și anularea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
arareori, ca moarte și re naștere, ca inițiere ori ca „intrare pe cale“. Sălășluirea în legătura cu Unul este corelată în plan personal cu renunțarea la sine și anularea privirii care decupează și conferă identitate prin separare ființelor și lucrurilor. Astfel, comuniunea presupune stingerea viziunii „parțiale“ prin primirea privirii „divine“, sub specie aeternitatis. Acest lucru nu se realizează (exclusiv) prin voința și puterea „părții“, ci se primește concomitent cu renunțarea la identificarea „obiectivantă“ a propriei persoane și a lumii. Obiectul, întrucât există
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nu se realizează (exclusiv) prin voința și puterea „părții“, ci se primește concomitent cu renunțarea la identificarea „obiectivantă“ a propriei persoane și a lumii. Obiectul, întrucât există, se instituie prin diferență față de subiect. Această separare înseamnă privire care iese din comuniune și se desprinde din legătura unificatoare. De aceea, în cazul relațiilor exemplare ce ajung să întemeieze tradiții, se vorbește despre „cel trimis“, „cel uns“, „cel chemat“, „celales“, utilizându-se forme gramaticale și expresii din registrul paradigmelor pasive. Aș face în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
civilizat sau sălbatic, curat sau poluat, liniștit sau insuportabil de zgomotos... Cetățenia implică participarea, iar democrația exprimă cetățenia. Fiecare în parte poate gândi că nu contează, dar important ar fi să gândească ce importanți devin cu toții atunci când comunică, intră în comuniune, fac o comunitate, intreprind acțiuni laolaltă. De regulă, în orașele noastre există tendința de a lăsa ca funcționarii publici să acționeze "în numele orașului"... Ar fi eronat să presupunem că oamenii se nasc cu "simțământul" cetățeniei și al democrației... Acesta poate
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
economic, alții în plan civic, politic, cultural, confesional, educațional, în rețelele parentale, simbolice, în asociații, în ocazii sociale etc. Alături de dimensiunea economică, socială a participării, alături de dimensiunea personală a participării, nu trebuie omisă dimensiunea spirituală. Comunitatea este asociată adesea cu comuniunea și ambele cer ca locuitorii să se implice în protecția mediului, promovarea sănătății, educația în vederea vieții de familie, respectarea drepturilor omului (prevenirea abuzurilor, a discriminărilor) etc. Existența reală a oportunităților și a mijloacelor de a participa efectiv presupune schimb de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
neapropiat prin fire, Se face încăput pentru bunătate. Căci umplând toate prin putere, Se împărtășește numai celor vrednici<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Altceva este faptul că Duhul le umple toate prin putere și altceva că Se împărtășește într-o comuniune personală. De ultima au parte numai cei vrednici. Cel ce se împărtășește de El în acest sens devine subiect conștient al lucrării Lui sau împreună-subiect cu Duhul al acestei lucrări. El nu mai e simplu creat, menținut în existență, cârmuit
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cel ce se împărtășește de El în acest sens devine subiect conștient al lucrării Lui sau împreună-subiect cu Duhul al acestei lucrări. El nu mai e simplu creat, menținut în existență, cârmuit ca un obiect. Împărtășirea este relație personală, este comuniune. (n.s. 61, p. 392-393) footnote>. Nu Se împărtășește în aceași unică măsură, ci Își împarte lucrarea după măsura credinței”. (Sf. Grigorie Palama, Despre împărtășirea dumnezeiască, cap. 17, în Filocalia..., vol. VII, p. 392-393) „E de știut și aceasta, că nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
adevărat crede. Un Dumnezeu care nu e crezut nu e cunoscut în realitatea lui vie, și nici invers. N-am nevoie să cred pentru a admite un așa-zis dumnezeu ca esență a naturii. O cunoaștere care nu realizează o comuniune cu un Dumnezeu personal, mai presus de natură, nu e credință. (n.s. 1914, p. 1015) footnote>. Cunoașterea este deci prin credință. Va mărturisi aceasta proorocul Isaia: Dacă nu veți crede, nu veți înțelege (Is. 7, 9). Iar că o cunoaștere
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
necredinței. Credința se referă la domeniul celor lăuntrice ale persoanei. Când cineva nu se apropie de aceasta cu respect și cu iubire, aceasta nu i se deschide. Ea nu poate fi cucerită prin agresiunea analizelor, ca obiectele, ci prin realizarea comuniunii bilaterale, prin revelația benevolă de la persoană la persoană. Pe când domeniul cunoașterii e îngrădit de legile naturii create, supuse experimentelor și analizelor, dar prin aceasta e un domeniu limitat, domeniul credinței e îngrădit de libertatea persoanei, dar când aceasta vrea să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]