8,920 matches
-
poemul Secolul lui Ludovic cel Mare, textul lui La Fontaine este scris la persoana I, raportarea făcându-se aproape exclusiv la individualitatea creatorului (nu există nici o ruptură în acest caz între eul poetic și eul empiric). Viziunea subiectivă presupune o conștientizare, până la un punct, a propriului statut de scriitor de geniu, de scriitor clasic, dând o anumită tonalitate orgolioasă versurilor. De altfel, spre deosebire de Moderni, apărătorii Anticilor sunt scriitori deja consacrați, care nu trebuie să-și mai demonstreze valoarea. Însă ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
drumuri ispititoare: "Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător / Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, / Se oprește p-o câmpie, și cu totul întristat / Drumuri vede, dar nu știe care e adevărat."200 Dificultatea alegerii este sporită de conștientizarea pe deplin a stadiului în care se afla cultura română în secolul al XIX-lea și de necesitatea inițierii unui proces atât recuperator, dar și generator de stabilitate ulterioară. Din fericire, pașoptiștii au înțeles foarte bine mecanismele dezvoltării artistice și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în pastelurile lui Alecsandri etc., așadar, dincolo de toate aceste aspecte, concretizate literar în toate genurile, pulsul viu al neoclasicismului îl reprezintă mai degrabă, articolele teoretice, prefețele sau artele poetice, care coagulează mărturisiri de credință a căror importanță primordială rezidă în conștientizarea deplină a asumării principiilor de sorginte clasică. Vom urmări, în acest sens, câteva figuri ilustrative ale epocii, care și-au exprimat clar adeziunea la ideologia clasică Gheorghe Asachi, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Odobescu, Timotei Cipariu etc., iar într-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
hotărârei ce-am ales." De notat utilizarea termenului de meserie asociat tribulațiilor creatorului, termen ce ilustrează aceeași idee exprimată anterior, vizând percepția actului artistic din prisma unor eforturi susținute. De fapt, motivul greutăților revine obsesiv în Epistole fiind generat de conștientizarea profundă a stadiului incipient al literaturii române și a necesității asumării rolului de desțelenitor de drumuri: "...noi trebuie să formăm / Să dăm un aer, un ton al limbii în care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim; / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasicilor și prin cercări numeroase de originaluri, apoi nația de la a cării fii se așteaptă clasicitatea nici nu poate să fie crudă, necultivată, nici să aibă o cultură scâlciată, nici să fie prea cultivată." Aceste rânduri atestă, printre altele, și conștientizarea stadiului incipient al literaturii române, ceea ce face din articol nu doar o teoretizare sterilă, ci mai ales o promovare a căilor de urmat în dezvoltarea culturii. Este, de altfel, sensul în care trebuie citite articolele pașoptiștilor care nu aveau timp
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
respectul în epocă prin teoriile lui care au vizat mai ales impunerea unei perspective neoclasice, precum și inițierea unui nou tip de poezie prin concretizarea unor imagini care să devină expresia trăirilor (ideile vor fi prelucrate și dezvoltate ulterior de către imagiști). Conștientizarea deschiderii unei noi epoci artistice, încrederea în nevoia unei schimbări fundamentale în ceea ce privește coordonatele procesului creativ, dar și a celui receptiv, a făcut din T. E. Hulme unul dintre cei mai importanți precursori ai modernismului englez. În cenaclul pe care Hulme
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de fapt, o direcție destul de importantă în modernism, așa cum a fost reprezentată de Pound, Eliot, Wyndham Lewis, Middleton Murry, direcție subsumată unei tonalități religioase.264 Transpunerea acestei viziuni a limitării în poezie presupune o raportare mai acută la contingent, o conștientizare a granițelor precise în care se poate mișca ființa umană, conștientizare care asigură o anumită pace interioară, o seninătate, opusă pesimismului romantic generat de conflictul între posibilitățile reale ale omului și aspirațiile sale. Prin raportarea constantă la limită, poezia clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
reprezentată de Pound, Eliot, Wyndham Lewis, Middleton Murry, direcție subsumată unei tonalități religioase.264 Transpunerea acestei viziuni a limitării în poezie presupune o raportare mai acută la contingent, o conștientizare a granițelor precise în care se poate mișca ființa umană, conștientizare care asigură o anumită pace interioară, o seninătate, opusă pesimismului romantic generat de conflictul între posibilitățile reale ale omului și aspirațiile sale. Prin raportarea constantă la limită, poezia clasică devine una a măsurii, a echilibrului. Este, de fapt, ceea ce recomandă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
l-am discutat deja, atitudinea fermă a autorului în privința stabilirii scopurilor sale estetice. Se distinge aici vocea unui creator care își asumă programatic revenirea la clasicism, manifestându-și totodată încrederea nestrămutată în valorile acestuia ca soluție pentru viitorul poeziei. Această conștientizare a nevoii de depășire a formulei estetice romantice prin impunerea unui nou tip de lirism indică nu doar spiritul lucid al autorului, capabil să perceapă mecanismele literare contemporane lui, cât și un anumit vizionarism, rămânând antologică afirmația sa: "Prevăd o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și cea exterioară a cititorilor, a criticilor. Integrarea elementului de tradiție în ecuația creativă și în ecuația critică vizează o dimensiune profund clasică, deoarece clasicismul a însemnat, printre altele, prelucrarea fertilă a inter relaționării mai ales prin ideea de model. Conștientizarea relației cu trecutul înseamnă, totodată, asumarea unor anumite responsabilități precum și întâmpinarea unor greutăți. De asemenea, poetul trebuie să își dea seama că va fi supus unei judecăți care are la bază normele trecutului. Eliot accentuează, în acest punct, faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lecții. Clasicul nu este insurgentul care anulează anterioritatea și autoritatea, ci discipolul care este pregătit să învețe pentru ca, în timp, să fie poate capabil să își depășească maeștrii. În acest sens, clasicul nu va avea niciodată postura unui autodidact, preferând conștientizarea și asumarea modelelor. Este ilustrativă în acest sens o afirmația a lui Henri Matisse (care astfel dovedește o anumită înclinație clasică) " Teama de a nu semăna cu nimeni înseamnă, pur și simplu, lașitate."277 Este, de fapt, esența primei părți
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
autorul îl leagă în mod direct de cel analizat anterior, considerându-l o aplicare a principiilor exprimate atunci. Astfel, dacă în Tradiția și talentul personal se sublinia importanța ordinii ansamblului trecut-prezent precum și importanța existenței unui simț al tradiției, a unei conștientizări a locului ocupat în raport cu predecesorii a noului creator, în textul de față se transferă aceste noțiuni în domeniul criticii literare care, în viziunea lui Eliot are ca scop evidențierea acestei relaționări la alte opere și alți creatori spre a constitui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
exterioară lui, căreia trebuie să i se subordoneze. Deși pare o idee paradoxală a susține obținerea originalității printr-un proces de subsumare la tradiție, argumentarea lui Eliot este totuși una pe deplin validă deoarece doar asumarea trecutului, cunoașterea predecesorilor și conștientizarea locului ocupat în raport cu aceștia dau posibilitatea unui nou creator să-și afirme individualitatea. De altfel, Eliot reia diferențierea dintre artistul minor și cel cu adevărat de valoare, aplicând criteriul raportării la tradiție. Din această perspectivă este considerat inferior scriitorul care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și la armonie", afirmă autorul accentuând în manieră aprobatoare aceste trăsături. Stilul comun este preferat unei multitudini de stiluri individuale care ar duce la imaturitatea sau îmbătrânirea unei culturi. Maturitatea în literatură mai este echivalată de Eliot cu procesul de conștientizare a predecesorilor se reia, astfel, in nuce ideea dezvoltată în Tradiția și talentul personal. În acest sens, se compară integrarea moștenirii literare în operele noi cu prezența unor trăsături ereditare la o persoană care, în același timp, își păstrează individualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de a fi cuprinzător (de a valorifica potențialitatea limbii sale în acel moment), dar și universal, această ultimă caracteristică lipsindu-i unui clasic relativ. Ca exemplu concret, Virgiliu este considerat drept modelul absolut de scriitor clasic. Finalul articolului reia importanța conștientizării, asumării moștenirii intelectuale a trecutului. Regretul lui Eliot este că epoca modernă tinde să fie ancorată exclusiv în prezent, ajungându-se la un fel de provincialism temporal "pentru care lumea este doar proprietatea celor vii, o proprietate în care cei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Jean Cocteau, și-au asumat o dimensiune clasică pe care au promovat-o. Nevoia întoarcerii la ordine și la obiectivitatea calmă a clasicismului a fost, desigur, dublu motivată de oboseala cauzată de zbuciumul și sentimentalismul exacerbat al romantismului precum și de conștientizarea crizei estetice pe care o cauzează orice perioadă de tranziție. Acea "renaștere clasică" de care pomenea T. E. Hulme și pe care toți acești autori menționați aici au dorit-o, reprezenta soluția ideală a ieșirii dintre nisipurile mișcătoare ale începutului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lui Madgearu, Partidul Național avea o reprezentare mai largă în Transilvania, fiind susținut atât de țărani, cît și de intelectuali, de liber profesioniști ca și de burghezia bancară și industrială. Liantul celor două organizații a fost opoziția față de liberali și conștientizarea faptului că doar împreună îi pot înlătura de la guvernare. Victoria zdrobitoare din decembrie 1928, când PNȚ a obținut 78% din voturi, Iuliu Maniu fiind deja prim-ministru din 10 noiembrie, a inaugurat conducerea țării de către național-țărăniști. Ei au păstrat-o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cărora le este teamă să privească prezentul în noutatea sa, Gasperi era opusul unui ghibelin, el aparținea tradiției guelfe, preluînd deviza "Libertas" a comunelor italiene răsculate împotriva imperialismului lui Frederic Barbarossa, pentru a o înscrie pe drapelul partidului său"18. Conștientizarea ideii europene de către creștin-democrați este de dată relativ recentă. Dacă în 1830, Félicité de Lamennais se declara, în L'Avenir, crainicul unificării europene, el apare, ca și în alte domenii, ca un profet izolat. Dacă în aceeași perioadă, Philippe Buchez
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a întîlnit cu Adenauer. El a organizat, în 1927, Secretariatul Internațional al Partidelor Democratice de Inspirație Creștină, SIPDIC, prima realizare a unui contact între diferitele partide. Europa reprezenta pentru acesta o preocupare majoră. Pe drept cuvînt, Jacques Gadille a subliniat conștientizarea acestui spirit internațional de către catolici, arătînd importanța acestuia pentru francezi: "trezirea catolicilor francezi la dimensiunea internațională a opțiunii lor religioase pare să fie una din mutațiile majore, cea mai radicală, poate, dintre toate celelalte cunoscute în perioada interbelică"20. După
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în războiul civil" cum îl numea Paul Vignaux 28 sau naționalistul catalan și creștin-democratul Manuel Carrasco i Formiguera, executat la Burgos de franchiști la 9 aprilie 1938, erau izolați. Războiul a avut o importanță capitală în istoria democrației creștine prin conștientizarea consecințelor sale și prin angajarea intelectuală și militantă care a condus la fondarea, în iulie 1937, a Comitetului pentru Pacea Civilă și Religioasă din Spania, în care Maritain, Mounier, Mendizábal, Mauriac, Vignaux, Borne, Sturzo au jucat un rol determinant. Acest
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
XII-lea un element esențial al dispozitivului pentru a cuceri societatea în numele lui Christos, dar în cadrul societăților democratice ea mai era definită ca loc de formare a unei elite capabile să-și asume responsabilități și de pregătire a cetățenilor pentru conștientizarea datoriilor și drepturilor lor. Această nouă orientare a ușurat, fără îndoială, reforma din partidele creștin-democrate. Acestea puteau de acum înainte să-și afișeze originile creștine: dacă unele din ele au rămas fidele popularismului, ca în cazul Franței, prin Mișcarea Republicană
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu rapiditate și prin activitatea conștientă a oamenilor 226. Dar, dacă epoca-salt din cadrul limbii populare coincide pe plan social cu o perioadă de decădere, dimpotrivă epoca-salt cunoscută de limba literară corespunde cu un moment de întărire a coeziunii sociale, de conștientizare și de participare orientată la realizarea unor schimbări voite. Pe de altă parte, limba literară cunoaște într-o asemenea epocă trecerea într-o altă epocă a existenței ei, fără a se institui într-o limbă literară total nouă, ci numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pot determina fără a fi structurate în formele lingvistice. De aceea, tratamentul psihologic, care vizează deseori eliberarea de formele travestite ale dorințelor, emoțiilor sau ideilor refulate (alungate în subconștient și existente în formă inconștientă) presupune o comunicare menită să realizeze conștientizarea impulsurilor refulate. Sînt deci suficiente argumente care să fundamenteze ideea că nici manifestarea reflectorie individuală și nici determinările reflectorii interumane, ca fenomene psihice colective, nu se pot contura în afara limbii. Din acest motiv, Antoine M a rt y constata că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conduce la necesitatea Îmbunătățirii mediului intern, a relațiilor umane, identificând În acest mod nevoile angajaților de a lucra Într-un climat stimulativ. Pe plan internațional, În această etapă s-a valorificat conceptul „zero defecte”. Inițiat de P.B. Crosby, el presupune conștientizarea lucrătorilor că „ totul trebuie făcut bine de prima dată”, evitând astfel costuri implicate de controlul ulterior. Plecând de la același concept, adaptat unor contexte sociale și culturale diferite, În Japonia se dezvoltă cercuri pentru controlul calității (Quality Control Circles - QCC). Scopul
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
aprind imaginația. O buhă (Cioica) prevestește moarte; oamenii își amintesc de legendarul Negru-Vodă, cu "zece meșteri mari după el". Sfârșitul copilăriei lasă în urmă melancolie. Ne vom schimba la suflet și la chip" (Au să rămână plopii). Un indicator al conștientizării Eului e plânsul (însoțitor de drum), de-acum încolo nelipsit. Prefaceri moleculare în lumea fizică ("va seca izvorul, va fi un prund întins") concordă cu prefaceri inerente în plan psihic. Ecouri de context montan, rarefiate, surdinizate, sunt de găsit și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]