190,047 matches
-
am lăsat să cad. Nu mai făcusem asta niciodată, așa că am aterizat un pic cam ridicol, pe spate. Dar n-aveam timp de studii estetice. Am pornit îndârjit spre bucătărie. Când am ajuns la vreun metru de ușa dormitorului am constatat că era închisă. Ah, ce obicei tâmpit aveam! Cine naiba mă pusese să o închid? M-am apropiat și am răsuflat ușurat. Spațiul dintre marginea ușii și podea era suficient de mare ca să trec fără probleme. Trăiască nea Săndel, meșterul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el nevinovat. "Nisi nu l-am atins." "Nu l-ai atins!", se indignează cucoana. Dân cauza ta am dat peste el, lua-l-ar dracu, Doamne, iartă-mă!" Îl ridică cu grijă, cercetându-l: Nu s-a spart, nu nimic", constată clipind din gene ceva mai ușurată. "Nu s-a spart, nu s-a spart, da' o mai merzea?" Dă un' să știu io? Habar n-am nici cum să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce făceam eu mai departe, o dată ajuns în această situație. Trebuia, cum-necum, să mă descurc în postura asta atât de dorită, în fond, nu? în care mă găseam pe nepusă masă. Deci: era luni dimineață. Băși, mai mult ca sigur, constatase că nu catadicsisem să apar pe la Facultate. La fel și colegii mei. Însă aveam statutul de aiurit într-un asemenea hal încât nimeni nu se agitase cine știe ce pe chestia asta. Nicio îngrijorare, nicio nedumerire. Rezultat: niciun apel telefonic, nicio căutare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tulburi. Dădu să se ridice, dar parcă nu-i reușea chiar așa cum ar fi vrut. Se clătină și se sprijini cu mâna de tocul ferestrei. Își mișcă hotărât capul în dreapta și în stânga, începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos de câteva ori, apoi își trase zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asfaltul proaspăt decopertat de muncitorii de la gaze și îl aruncă cu putere și precizie chiar în mijlocul parbrizului. Acesta se făcu deodată alburiu, mii de fire subțiri fragmentându-l, însă forma și suprafața rămăseseră absolut intacte. "Nțț! Nu-i d-ăla", constată profund dezamăgit agresorul mașinii. Urmă cu un aer moralizator: "Vezi, bre, cu banii dai dă azvârlita pă fereastră, da' la o adică te zgârcești să-ți iei și tu un geam blindat la așa o bijuterie. Pă bune dă nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el să constate cu glas tare. "Da' io n-o să fiu prost să mă dau în fapt și să zic că gândacii mi-au făcut cutare și cutare. Nu, nenicuță, nu mă băgați voi la balamuc, cum ați băgat-o p-aia!" "PUȘCĂRIA
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai trece prin cuvânt. Nu mai trece prin fazele trăirii prin cuvânt. Altfel spus, întâmplarea ajunge în sufletul nostru așa cum este, nemodelată, brută, colțuroasă, ca un minereu neprelucrat, pentru că ea, culmea! nu este relatată într-un timp suficient lui însuși. Constatată la buletinul de știri de la TV., ea ajunge azi în sufletul omului mult prea repede. Fulgerător. Cândva, o astfel de știre (X l-a ucis cu toporul pe Y și i-a atârnat capul sângerând într-un par), făcând înconjurul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cineva de care Mona n-ar fi trebuit să știe, sau cu o poftă nebună de a parcurge o carte deosebit de interesantă. Când vedeam lumină în cameră, difuză, cu penumbra produsă de camuflarea becului cu un ziar și când mai constatam că ea pregătise deja, între timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu suntem obligați să luăm lucrurile în serios. Mai apoi, în loc să citesc altceva, mă încumet să reiau pagini din jurnalul la care scriam de zor după cutremurul din ’77: „După ce, la revenirea din armată, în toamna lui ’76, târziu, când constatasem că statuetele principalelor zeițe antice achiziționate de mine de-a lungul anilor (statui de zeibărbați nu țin minte să-mi fi cumpărat vreodată, singura statuie bărbătească fiind a regelui David, copie după David al lui Michelangelo, profanată și ea, prin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acest tărăboi, fusese bădărănia celui care nu numai că îndrăznise să descuie apartamentul în lipsa mea, dar să-mi facă zile fripte umilindu-mi ce aveam mai scump: statuetele. La momentul respectiv, miliția, venită după un interval de timp considerabil, să constate spargerea, concluzionase că nu mai putea face nimica cu probele-amprente colectate, deoarece praful fusese șters de mai multe ori atât de pe statuete, cât și de pe mobilă. Așa că prinde, frate, orbul și scoate-i ochii sau, mai simplu, mulțumește-i prietenei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi fost bine să am și eu acasă o mașină de scris. Nu-i vorbă, la Casa de Cultură sau în alte instituții, se putea scrie la discreție, dar cu mare grijă și, bineînțeles, numai cu încredere: dacă se constata că textele erau mai puțin “ortodoxe“, se depista repede, după caracterele scrisului, la ce mașină erau scrise și răspunderea cădea nu numai pe cel care scria, ci și pe responsabilul mașinii. În urmă cu ani, achiziționasem și eu o Olympia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de Giulești, nu se putea trăi fără să asiști la trasul sforilor de către păpușari...-adaugă el după un răstimp râzând sacadat, a satisfacție-Îți place rolul meu, al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un vârf de hulă sau intra brusc sub bolți de frunze, muiate într-un verde tumefiat, ca să țâșnească apoi, la orizontală spre incendiul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a lui parcă întărâta pe cineva din mine sau parcă îmi deschidea în suflet uși pe care nici măcar nu le identificasem niciodată. De ce? - reușesc să întreb renunțând forțat la visare. Cum de ce? Oameni vechi, morți demult, de sute de ani, constat că spun lucruri palpabile, care se pot întâmpla și în ziua de azi foarte bine. Da. Lucruri care se pot întâmpla și azi, nu? Aproape că nu mai contează când se petrece acțiunea, domnul meu, acum sute de ani sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are și nu prea. Contele, de multe ori, nu e în stare să i-o pună ca lumea. Parola. Spune-mi care e parola? Se închide cercul! Mă înseninez. Constat că mă aflu totuși pe drumul cel bun. Și iapa? Iapa ca iepele, domnule Gerard... Ha, ha, ha! Las-o să se mai și distreze. Ori vrei să-i reduci porția de ovăz? Oricum ai lua o, după cum știi, mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în termenii român, România, aproape ca pe vremea cealaltă, apoi fuseseră scoase de la stos cântece patriotice vechi, lacrimogene, fuseseră eliberate unele din operele marilor scriitori interbelici, etc. Praf în ochi pentru creduli - bombănea generalul mai mult ca de unul singur, constatând că iarăși nu putuse să se abțină, ca și atunci, de altfel, când mă punea în gardă: Și tu, Pruncule, vei avea de suferit de pe urma noastră, mai ales dacă mai trăncănim multe. Dar cea mai grozavă mișcare a acelor ani
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
boruri largi, ochi verzui, ca de cleștar, fața rotundă, fină, ochii radiind de fericire. Semnificativ era faptul că pălăria cu boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără timp, sub lespezile seculare. Nu o dată stând lângă acest mormânt, simțea că, în sfârșit, i se ridică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe la cârciuma din colț. Ori s-o fi întâlnit cu colegul lui de table la Clubul Pensionarilor. Și acuma or fi întrat la una mică. Cu siguranță. Deschise televizorul și, în lipsă de altceva, adormi buștean. Abia pe la unsprezece seara, constatând că Epa nu sosise acasă, intră în alertă. Telefonă repede unde putu încercând totuși, să-și mascheze disperarea. Aștepta din minut în minut, să apară verișoara Minerva, cu soțul ei, ca să nu stea singură. Lovise de trei ori ușa care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mine, era cam distant, ci pentru că el veșnic părea că nu are timp, cel puțin așa părea, de taclale. Mă păcălisem de fapt, pentru că, odată cunoscut, felul de a fi al colegului nostru mai în vârstă, disipa toate falsele aparențe. Constat că avem multe puncte comune, în modul de a privi viața, și discuția noastră alunecă ușor spre oportunitatea venirii mele la Casa de Cultură unde deja lucram de ceva timp. De multe ori mă văd, domnule Ilea, un intrus deschid
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
inventarului. Gerard avea senzația că peste noapte, directorul prea se schimbase în bine. Aceasta, în ciuda celor petrecute cu o zi înainte. Nu-i venea să creadă. Acesta îl rugă, să semneze la urmă, documentele. Gerard semnă fericit că nu se constatase nicio lipsă. Sima făcu cinste câte un nechezol și câte o prăjitură cu frișcă. Ziua următoare Gerard fusese chemat la Primărie ca să mai semneze, chipurile, încă ceva documente. Când auzi întrebarea pusă de șeful serviciului financiar, prin care era pus
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noastră profund interioară. Învățând să ne cunoaștem în interiorul nostru, cu siguranță vom înțelege mai bine sensul și scopul pentru care suntem pe acest minunat pământ. Alergăm printre idei, oameni și scopuri, dar din când în când ne oprim obosiți și constatăm că de multe ori ne-am rătăcit în labirintul vieții. Suntem atunci invadați de un sentiment de neputință și oboseală, ne simțim penibili și incapabili de a înțelege acea stare. În acele momente, este indicat să nu apelăm la mintea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
viața noastră să aibă sens. Această pasiune socială, care transformă timpul într-un animal sălbatic ce trebuie domesticit, ia adesea forma perfecționismului sau a lui MAI MULT {I MAI BINE, iar acesta este unul dintre relele epocii noastre moderne. Am constatat că în spatele acestei hiperactivități aparente se ascunde adesea o teribilă angoasă a vidului, impresia că viața ar fi fără sens dacă nu facem lucrurile perfect. Astăzi, ce să fie oare ceea ce răspunde cel mai bine și mai des la teroarea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mereu scriam. Orice stare sau senzație o exprimam în poezii, era ceva ce nu puteam controla și neglija, ideile și frazele veneau pur și simplu și eu doar le așezam pe hârtie. Simțeam o relaxare profundă, atunci când compuneam poezii. Am constatat, pe parcursul timpului, că aveam multe înclinații și imaginație și nimic nou nu mi se părea dificil sau neabordabil. Eram destul de isteață și curajoasă, cu o dorință de dominare și afirmare. Visul meu de copil era să devin polițistă, tare mult
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fel își crează o barieră invizibilă în calea fericirii și împlinirii vieții. Am reușit să înțeleg aceste lucruri după mulți ani de suferință și descurajare. Am înțeles că de mine depinde totul și mare mi-a fost bucuria când am constatat schimbări subtile în viața mea. Încetul cu încetul m-a cuprins o stare de liniște, corpul a început să se relaxeze și mintea mea agitată a intrat într-o relaxare bine meritată. Miam dat seama că cel puțin nouăzeci la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
tuturor, dacă s-ar putea. O demascare ar implica să-ți pui pe tavă toate suferințele și nemulțumirile refulate în timp și apoi să încerci să le mănânci încetul cu încetul ca ele să fie digerate de timpul psihologic. Am constatat că lumea vorbește mult, de toate și de tot, dar numai ce reprezintă exteriorul lor și sunt puțini cei care vorbesc despre dorințele lor, despre sentimentele și responsabilitățile lor. Vedem și discutăm de orice, dar nu discutăm de ceea ce se
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu... Știi cum sunt femeile... Pe când au ajuns la Fântâna cu răchiți, nu mai ningea și vântoasa parcă se mai liniștise. Uite că Dumnezeu s-o gândit să ne mai lase să răsuflăm măcar acum când am ajuns acasă - a constatat Cotman. Știi la ce nu ne-am gândit, Ioane? La ce? Că ar tebui să-i spunem și lui moș Dumitru de nenorocirea lui Hliboceanu. Tocmai voiam s-o cotesc spre casa lui - a răspuns Cotman. Atunci ne vedem luni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]