10,875 matches
-
părea că ea se îndepărtează, Mike o iubea mai mult. Of, Mike, a zis ea, atât timp cât omu’ trăiește, în viața lui se tot întâmplă câte ceva. Când a ieșit afară, Jina a observat, cu satisfacție, că foșnetul vântului fusese cotropit de conversația fetelor. Mary și Irene își luaseră băuturile și se duseseră pe plajă. Vocile lor se confundau cu vocea râului: acum o șoaptă, acum o explozie intensă. Alice și Helena se cuibăriseră pe verandă. Alice cu aceeași voce chițăită, Helena cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la pământ și l-a obligat să rostească trei versuri. Apoi omul a devenit poet. Asta sunt femeile, da ? Diavoli chiar și atunci când se comportă ca muzele. Nu se știe niciodată ce poate să facă o femeie. Naji - Am încheiat conversația asta, da ? Ne-am săturat de ea ? IRene a ridicat ochii și-a înghițit în sec. Da, a răspuns ea. Naji a clătinat din cap când a văzut-o că iar începe să plângă și-a scos din nou batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai puțin deschise, constituie constelații de autori. Prin această interactivitate, în parteneriat, identitățile literare și digitale ale acestor autori se modelează și se consolidează. Internetul reprezintă un loc adaptabil fiecărui gen literar, un loc propice inovației artistice, o societate de conversație, un hipercenaclu literar. Rețelele sociale readuc mondenul în literatură. Prin schimburi de idei se deschid canale de comunicare: politice, sociale, culturale... Unii scriitori sunt mult mai interesanți în producția lor on-line decât în cea clasică pentru ca se pot exprima chiar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Washington, Seattle Jurnalisme Universitas Bakrie Seattle, Washington, USA Manager care Medication Certification from: Cleveland OH, Seattle, WA, Hickory, NC, USA Stabilit în USA Redactor, jurnalist, corespondent ziare diaspora, parteneriate, Publicat în: Confluențe Literare, Confluențe Lirice, Ziare diaspora, Rădăcinile Iubirii, Arta Conversației cu poezii în Antologie Referințe Stella Anghel: Gheorghe Șerbănescu lichidează toate registrele naivității, înaintând spre un mesaj greu sesizabil,dar extrem de profund.Textele oferite spre lectură aduc o înnoire a imaginarului,schimbări radicale în construcția discursului,modificări de sens.Poetul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
isterice ale celor din jur: -“Din bube mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi...” Oare Arghezi o fi fost și el la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe care-o puteam inventa doar de dragul conversației. Arghezi... și începu să râdă ciufulindumă ca pe un plod care pune mereu întrebări doar ca să se audă pe sine. Prin toată hărmălaia din mașină îi ascultam povestea vieții de până azi. Fusese un elev destul de slab la învățătură, dar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai rog ceva. Cam cum ai șantaja tu un distribuitor de combustibil ?... Un magazin mic... negustor cu amănuntul... Aș vrea părerea ta. Ce fel de șantaj ai folosi? Te rog să te gîndești. Am avut impresia că am reușit, cu conversația mea telefonică, să-i pun pe jar și pe fată, și pe mandatar. De unde stăteam, nu prea vedeam bine nasul fetei, căci era ascuns de Încheitura mîinii cu care ținea aparatul de radio. Tare mi-ar fi plăcut să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu revista. Văzîndu-l serios, mi-am zis că poate nu m-a mințit, deși fratele Îl socotea un mare pișicher. — Ia Încă două sute de yeni. În total, o mie de yeni, o sumă frumușică, sper. Și hai să ne Încheiem conversația! I-am urmărit privirea speriată ce o evita pe a mea. Mi-am pus cotul pe pervaz și i-am mai aruncat În poală Încă două sute de yeni. — Să știi că nu spun nimănui cum ai cîștigat o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mea că și-a dat seama de ceea ce urmăream m-a indispus puțin. Nici nu putea exista subiect mai potrivit rolului meu și piesei În care jucam. Raportul pe care l-am Întocmit azi-dimineață nu era nici el de lepădat. Conversația cu domnul Toyama a fost foarte grăitoare. Îmi dezlegase cît de cît ițele dintre EL și Camelia. Era singurul fir de nădejde de care mă puteam agăța pînă acum. Ceva mă făcu Însă să ezit. Mă simțeam gol și neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
li se supună. De obicei nu mă deranja tonul lui, ci, dimpotrivă, Îmi lăsa o impresie favorabilă. Astăzi Însă, nu știu de ce, dar n-a avut nici un efect asupra mea, Îmi suna a gol. Clienta mea se Întoarse În toiul conversației. Își schimbase și chimonoul de doliu, chiar prea repede după părerea mea. Aparent, nu mai era cazul să mă sîcÎie ideea morții. Purta o rochie din crep negru ce i se mula perfect pe corp. Oare și-a amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În continuare și m-am Întors la locul meu. Nici berea și nici zîmbetul ei funebru nu mi s-au mai părut anormale. Mi-am pus și eu degetele pe colțul mesei, așa cum făcuse și ea și ne-am reluat conversația. M-am simțit relaxat, ca În acele duminici În care Îmi permiteam și eu să dorm mai mult. Să lăsăm discuțiile despre bani. Au mai rămas patru zile și voi face tot ce pot În răstimpul acesta. O să discutăm despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai departe piciorul fără să-mi răspundă, dar mișcările lui denotau agilitate și pricepere pe cînd Îmi pregăti băutura. Se mai aflau acolo doar doi clienți, la masa de la intrare. Stăteau foarte aproape și mi-am dat seama, după tonul conversației, că unul din ei nu era client obișnuit al localului, ci un negustor preocupat de afaceri... Mi s-a pus băutura În față. Barmanul se uită peste umăr, În spate, și deschise tonomatul. Începu o muzică nebună, de-ți spărgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nervos, și-a luat inima-n dinți și s-a uitat la mine. — Domnul Nemuro va fi cu siguranță printre cei dezamăgiți, spuse el tare. Judecind după răspunsul lui, mi-am dat seama că n-a auzit mai nimic din conversația noastră din cauza zidului imaginar pe care-l ridicase muzica Între noi. — Să-l dau mai Încet? — Nu-i nevoie. E mai bine așa. Fata rîse ironic. Își puse amîndouă mîinile pe tejghea se trase puțin Înapoi și ridicîndu-și mult piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pregătită. Am mai verificat o dată numărul de pe bucățica de hîrtie și l-am format Încet. Cu ce să Încep dacă răspunde cineva? Totul era să nu-l las pe cel de la capătul firului să devină bănuitor. Va trebui să prelungesc conversația pînă cînd voi putea stabili identitatea persoanei și adresa. Degeaba... sună ocupat. Am mai Încercat o dată, dar tot ocupat. L-am mai lăsat puțin, mi-am aprins o țigară, am fumat-o și am mai sunat de vreo șapte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
balconul de sus. Avea un pahar de whisky în mână. Semăna cu Sean Connery, din filmul făcut după Numele trandafirului. Când am terminat, m-am oprit sub balcon. „At least I did something for you, today”, am zis eu ca și cum conversația noastră se terminase doar de câteva clipe. „Not big deal, my friend, not big deal. But hope you will understand sometime... Maybe.” În seara aceea nu a mai vorbit cu mine, nu mi-a mai povestit despre Zair, nici despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcut decât să crească, dar nu să se schimbe. Într-o zi am plecat la Cracovia. Îmi amintesc de ziua și seara aceea ca de o sfântă beție fericită. Vezi, de obicei relația mea cu Westul era de informație, de conversație rațională, foarte rar de mirare. În autocarul în care am mers spre Cracovia, și pentru celelalte părea firesc să nu se interfereze între noi, să ne lase împreună, după cât se poate, singure. Probabil că figurile noastre, când intrau altele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt neputincioși; nu pot să-și facă un ceai, un ochi de ou, ba le mai apar și coșuri pe față și nu le crește destul păr pe piept sau au penisul prea mic și nu știu să facă o conversație când merg în vizită. Cresc în umbra mamei, săraca. Ea îndură, tace și mângâie. Cât de tari sunt atunci, zi-mi?! Câtă libertate își pot asuma? Nu te uita la ce zic ei, ci la comportamentul lor, la dependența și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pleacă discret, fără să răspundă la salut, cu eșarfele trase pe față, ca și când ar fi invizibile. La fel reacționează față de Dumitru S., venit și el la Oxford pentru aceeași lună, dar la alt colegiu. Au o asemenea reacție deși în conversații private pe el îl consideră „un om bun”. Are privirea blândă, nu ar ridica mâna să dea într-o femeie, spun ele. Colegul din Macedonia respiră machoism în toate atitudinile sale. Pe mine și pe Kristina nu ne impresionează. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se întoarcă în acele vremi. Am făcut o plimbare lungă prin pădure cu Adriana și Matei, apoi iarăși m-au înzestrat cu birou, rafturi de bibliotecă, televizor, video. Montate toate de Phil, autistul. Am avut cu el o foarte agreabilă conversație despre politică. Este un democrat, complet antimilitarist și cu un simț politic special. Votează într-un alt stat, unde câștigă de obicei democrații, să nu risipească votul într-un stat republican cum e Indiana. Votează la barter cu amicul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le arde de experimente-limită legate de libertatea de exprimare este un semn sănătos că nici un „taliban” nu ne împilează. Senior’s common room este o poezie specific oxoniană. Locul la care au acces doar profesorii. Un templu de relaxare și conversație academică, dotat cu ceaiuri, cafele, prăjituri, cu ziare, cu reviste culturale, cu șemineu și armchairuri stil victorian, cu peisaje ploioase, cu reguli ferme: prima țigară poate să fie aprinsă doar la 1.45 p.m. Doar profesorul de statistică, un bătrânel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acelui moment, mă trezii vorbind: - Veniți de la București, doamnă? Întrebarea era banală, obișnuită în asemenea împrejurări, și nu obliga la vreo introducere sau prezentare. - Da, domnule, îmi răspunse uscat, făcând vizibilă însă, printr-un joc necontrolat al privirii, dorința unei conversații izvorâte din nevoia de alungare a plictisului. Continuai într-o doară: - Cum e timpul acolo? (Ceva mai imbecil nu puteam să întreb.) - Tot ca aici, zăpușeală... - Și-ar fi fost nevoie de ceva ploaie, mai ales acum după război. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care dormitase până atunci, își cercetă ceasul pe care-l scoase dintr-un buzunar mic de la pantalon și-l întrebă cât mai e până la stație. - Un sfert de oră, îi răspunse acesta, apoi plecă salutând respectuos pe toți din compartiment. Conversația cu femeia de alături rămase întreruptă, iar substanța ei, care ar fi putut să se încropească, se volatiliză la ultimele vorbe ale conductorului de tren ce ne distraseră atenția; cele două doamne își consultară și ele ceasurile de la mână (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
număra, în ce-l privea, șase decenii. Ținea să povestească acasă toate aceste mici victorii de care blonda lui soție Carolina Pavel se încânta zgomotos, potrivit firii ei meridionale, și pe care le înflorea apoi prietenelor ei de după-amiază, cu conversații imaginare despre fapte date pe seama soțului, turbulente și aventuriere, menite să suscite interesul și admirația acestora față de el. Doamna Pavel își crease, astfel, odată cu trecerea vremii, destin de vestală în preajma soțului, menită să-i apere, ca un foc sacru, personalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
desființarea burgheziei? Într-un ziar local se scrisese că viitorul va aparține unei „societăți fără clase”. Nu mai înțelegea nimic. Aștepta în secret „reașezarea lucrurilor”, iar asta „o vor face americanii”, așa cum se vorbește în oraș. La câteva zile după conversația din curte, aflându-mă în bucătărie, se apropie de mine: - Ați auzit? Se vorbește, și ziarele din București scriu că alegerile au fost măsluite. Ce spuneți? - Nu cred, i-am răspuns. Mă privi descumpănit. Serile îl cuprindea o teamă nelămurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care naivitatea ar putea să te facă să te simți - din eroare - mândru, ci de ea însăși, dovada certă a simțului practic și egocentrist, prezentat sub haina generozității, printr-o instinctivă știință a disimulării, chiar dacă nu îndestul perfectă totdeauna. Conversația cu ea era, oricum, o plăcere, vorbeam amândoi de la înălțimea unui podiș, iar norii, foarte aproape, treceau printre noi sfâșiindu-se de umerii și capetele noastre. - Da, domnule judecător, aveți o profesiune foarte interesantă. Se interpuse râsul doamnei Neculce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Davidsohn îi era recunoscător, amândoi - și el și soția - oameni cu maniere deosebite și cinstiți; oricum la sărbătorirea ieșirii la pensie nu puteau lipsi. Invitații se închegau în grupuri, se desfăceau, apoi se refăceau în mereu alte jocuri ale întâmplării conversațiilor, afară de stăruitoarea mea vecină - domnișoara Marga Popescu - care s-a alăturat de foarte puține ori și pentru scurtă durată grupurilor, revenind de fiecare dată, vădit veselă pe scaunul de lângă mine, unde fusese rostuită de la început de imaginația sau poate calculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]