5,945 matches
-
minute în urmă. Încerci să mă îmbeți ca să profiți de mine? l-am întrebat străduindu-mă să par supărată. — Încerc să te îmbăt ca în cazul în care mâncarea are un gust oribil, să nu sesizezi, a râs el. — Sunt convinsă că e foarte bună, l-am asigurat. Îmi pare rău că trebuie să vă aduc la cunoștință că n-am fost în stare să iau prea multe înghițituri. Nu pentru că mâncarea ar fi fost oribilă sau ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
L-am privit. Pe față i se citea dezamăgirea. —Glumesc, prostuțule, i-am spus zâmbind. Mergem sus. Așa că am urcat scările, cu mine în față, continuând să-l țin de mână. Cu fiecare treaptă pe care o urcam, deveneam din ce în ce mai convinsă că ceea ce făceam era în regulă. Am ajuns în capul scărilor. Adam m-a tras în brațele lui și m-a sărutat. A fost superb. Îl simțeam așa de mare și de puternic. Îi simțeam prin tricou pielea mătăsoasă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-am zis printre lacrimi. Mai urma să-i spun: „Ți-ai pierdut dreptul să mă atingi atunci când m-ai părăsit“. —Ți-ai pierdut dreptul să mă atingi atunci când m-ai părăsit, m-am trezit rostind cu voce tare. Eram convinsă, eram convinsă! Persoana care era însărcinată să-mi scrie dialogurile vieții lucrase înainte de asta la o telenovelă cu buget redus. Dar chiar credeam ceea ce spusesem. Voiam să-l fac să sufere rău de tot. Voiam să aibă același sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis printre lacrimi. Mai urma să-i spun: „Ți-ai pierdut dreptul să mă atingi atunci când m-ai părăsit“. —Ți-ai pierdut dreptul să mă atingi atunci când m-ai părăsit, m-am trezit rostind cu voce tare. Eram convinsă, eram convinsă! Persoana care era însărcinată să-mi scrie dialogurile vieții lucrase înainte de asta la o telenovelă cu buget redus. Dar chiar credeam ceea ce spusesem. Voiam să-l fac să sufere rău de tot. Voiam să aibă același sentiment de pierdere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmi răspundeai întotdeauna că era mult prea plictisitor ca să-mi explici. Iar istorioarele alea haioase ți le spuneam pentru că știam c-avusesei o zi îngrozitoare și voiam să te înveselesc. — Nu încerca să te justifici, mi-a spus James foarte convins. Era limpede că niciodată nu voiai să auzi ceva neplăcut. Tu nu voiai decât să te distrezi. Nu erai deloc interesată să asculți ceva neplăcut. —James... am zis cu voce pălită. Ce puteam să spun? James își formase o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
CÎnd stăteam lungită lîngă alte fete, simțeam că am pieptul plat. Acum, Îmi iubesc sînii. Nu mă pot abține să nu-i mîngîi din cînd În cînd. Mă simt mai puțin singură”. Valeria nu poate să-și creadă ochilor, e convinsă că actul pe care-l flutură Tina e fals, dar scorpia o dă afară cu forța țipînd că n-are ce căuta acolo. Valeria, distrusă, nu-și mai poate opri lacrimile, iar Tina o privește cu o ură nesfîrșită. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
urmă den dobitoace, putem fără sfiiciune agrăi că dacă dobitocie nu e, nămica nu e. Noroc că e. Ca să trîntească-n stil tomberon capac la toate, revista hotărăște să aloce ministrului apărării și celui de interne 20% din profitul anului 1991, „convinsă că acest gest are ca beneficiar POPORUL ROMÂN”. Vor contribui la dotarea forțelor fără dotare Într-un cont special numit „Pentru menținerea ființei naționale”. Asta deoarece ființa națională a jandarmului român e săracă lipită. Închid extrasul din Scrisoarea lui Neacșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Michael Jackson că România e o țară normală”. Deasupra acestui text, o fotografie de grup unde-l vedem pe Michael Jackson privind cu gura căscată spre domnul președinte, care dă din mîini. Probabil că Iliescu tocmai Îi spunea megastarului convins că e normal În engleză: „În definitiv puteai cînta și imnul FDSN-ului, că nu se strica stația”. Din Ora ne reține atenția declarația văduvei unui fost securist: „În perioada cînd era ministru al Apelor dl. Iliescu a fost internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Europa, dacă judecăm după reclama insolită făcută unei „cărți captivante”: Viața intimă la chinezi. Reclamă justificată, fiind vorba de „o carte științifică, dar și plăcută, incitantă, cu exemplificări, utilă”. Imperturbabil Însă la exemplificări, Petre Ionescu se liricoidizează intens În Est-Vest, convins că l-a chemat cineva să vorbească despre Eminescu. „Atunci El a Început să alunece spre Înalturi.” De unde și expresia să aluneci În sus, dîndu-te de-a dura. Mai citez o dată, Îmbrobonit de admirație, din gîndurile risipite ale editorului Națiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-a intra În oraș, n-am putut refuza propunerea lui Arie de a vizita celebra clinică universitară, cea mai mare din Europa, degeaba i-am spus că nu mă interesează, reiterînd că am renunțat la medicină, nu prea pare convins, poate crede că-i vreo glumă de-a mea pe care n-o Înțelege, fiindcă doctorii sînt cei mai bogați locuitori ai Belgiei, alături de bancheri, cum e și firesc după atîția ani de studiu, nimeni nu s-a lăsat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care va veni cu propriii lui oameni. După aceea oferiți-i sarcini mărunte În cadrul Diviziei de Patrulare pînă la data pensionării, pe 15 mai 1958. La acea dată Vincennes, umilit de Întoarcerea la serviciul În uniformă, va putea fi, probabil, convins să se despartă În mare viteză de Departament. Cu respect, Donald J. Kleckner, DAI MANȘETĂ: L.A. Times, 15 martie LOEW REALES CU O MAJORITATE ZDROBITOARE. URMEAZĂ CAMERA LEGISLATIVĂ? EXTRAS: L.A. Times, 8 iulie MICKEY COHEN RĂNIT ÎN URMA UNUI ATAC ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Andrei Vlădescu, scriind la măsuța de lângă dulap, tresare. De fiecare dată i se întâmplă la fel. Stă în camera lui sau în bucătărie și, dacă scrie, nu-i iese în întâmpinare și nu-și face simțită prezența, iar ea e convinsă că e singură în casă, până dă cu ochii de el și tresare, i se ridică un nod de lângă inimă până în gât, dar îi și place. Aha, nu umbli haimana! De fiecare dată îi spune același lucru, încât chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deci cufărul și geamantanul în care a îndesat veșminte ale ei și ale copiilor și, fără să lase vreun bilet că a plecat și unde s-a dus, să încuie casa, păstrând cheia cu grijă, să n-o piardă, absolut convinsă fiind că va mai avea nevoie de ea, apoi, cu ajutorul menajerei, pe care a pus-o să jure pe tot ce avea ea mai scump că își va ține gura și nu va spune nimănui unde s-a dus, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
însemnat să-și calce în picioare mândria; or, ea îi pusese definitiv o etichetă: a venit din mahalaua cutare, e frumoasă, e foarte adevărat, și tânără, trebuie s-o recunoască, dar astea se îneacă în mirosul și sunetele mahalalei. Era convinsă că și cealaltă înțelesese eticheta și n-avea nici un motiv să se bucure, încât încerca s-o întărâte, doar-doar o s-o scoată într-o zi din pepeni, făcând chiar și lucruri pe care poate nu le-ar fi făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu le-ar fi ajuns amândorura, dar ea promițându-i că va continua să învețe în țară și că nu-l va dezamăgi, a știut dintotdeauna că pe ea a iubit-o cel mai mult și, iubind-o atât, e convinsă că înțelege renunțarea ei în favoarea fratelui, nici măcar nu e renunțare, doar amână totul un timp, n-a învățat-o el că iubirea de sânge și sacrificiul sunt lucrurile cele mai de preț? Așteptând, în Bucureștii imposibili și gălăgioși, răspunsul Ministerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tei, și când priveau apele Cișmigiului, și când o invita la câte un teatru, exasperând-o aproape, deși în sinea ei simțea că-l invidiază pentru perseverența în preocupări. Așteptând apoi, după ce se căsătorise cu el și după ce se lăsase convinsă să-și abandoneze studiul, încât încă se mai simțea vinovată și se trezea noaptea imaginându-și că stă de vorbă cu tatăl ei, cerându-i iertare pentru promisiunea călcată în picioare, așteptând să se nască cei doi copii, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în abisuri și bâjbâielile obositoare după sensul lucrurilor, iar ea se pierde, nu reușește să-l urmărească, se sperie, intră în panică, vrea să arate că înțelege tocmai pentru că nu înțelege nimic și se trezește vorbindu-i despre ea însăși. Convinsă că viața nu-i altceva decât înșiruirea experiențelor descrise de cutare ori cutare prin cărți, doar în alte decoruri și poate alte timpuri, dar numărul acestor experiențe nu poate fi decât limitat, se repetă, încât, până la urmă, între viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de telepatie, telestezie, teleplastie, metagnomie și alți termeni barbari pentru o minte obișnuită, deși ascund încercări de a explica fizic fenomene mai puțin explicabile. Înainta cu greutate în mulțimea de teorii despre fluidul psihic, telergie și cunoaștere metapsihică, se lăsa convinsă anevoie ori nu înțelegea, încât mai păstra destul din credințele ei anterioare despre eul neștiut care izbucnește odată cu trosnetul parchetului. Povestindu-i, se ghemuiește la pieptul lui, sau la picioarele lui vrea să fie mângâiată ca să uite, se lasă mângâiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de puțini ajung, se află toate promisiunile lumii, inclusiv aceea că vei fi ars și vei arde, ca pe templele aztecilor, „Dar nu știai toate astea de la început?“. Și era ca și cum ar fi povestit gândurile altcuiva, vorbindu-i încet și convins, în timp ce-l privea ca întotdeauna, nevrând să creadă, dar obligată de ritmul vorbelor lui și de înlănțuirea ideilor ce părea logică Îlogica asta o s-o omoare pe ea!), să admită că ar putea fi nemaipomenit tot ce spune, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de la un bătrân anticar chiar și în timpul retragerii în Moldova, când lăsaseră gramofonul în casa părăsită - vezi ce proastă ai fost? îi bătea soră-sa din pumni, dacă îți doreai inel cu briliante, îl puteai lua cu tine! -, dar era convinsă că îl va regăsi la întoarcere - că doar n-or să-l ia nemții cu ei, au acasă destule! - și chiar regăsindu-l și păstrându-l încă multă vreme, până și atunci când, hodorogit, oricum îl înlocuise cu alt aparat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de se întâmplă ceva. Dar în primul rând nu-mi fac griji pentru că te știu în stare să treci și peste boala de acum, care nu e un fleac, dar mai târziu, când te vei fi întremat cu totul, sunt convinsă că asta vei spune: a fost un fleac. Unii știau că ce se petrece cu bătrâna doamnă este sfârșitul. Dar aceștia erau puțini. Cei mai mulți bănuiau numai. Dar și mai mulți nici nu știau, nici nu bănuiau, nici nu-i interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se încântate și grăbindu-se să plece, nu să prindă autobuzul, cum spun, ci pentru că le e teamă să stea în prezența ei mai multă vreme, spre deosebire de băiatul ăsta care se uită la ea cu calm și de care e convinsă că știe - și Andrei Vlădescu: se întoarce pe spate, nu trebuie s-o ajut, nu trebuie s-o ajut decât dacă îmi cere asta, s-ar crede prea neputincioasă, mai are încă forțe în ea și e bine, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu trebuie s-o ajut, nu trebuie s-o ajut decât dacă îmi cere asta, s-ar crede prea neputincioasă, mai are încă forțe în ea și e bine, tot ce trebuie este să-i vorbesc cu calm - da, e convinsă că știe de drumul ei, de oprirea din drum, pentru că acum avea să se oprească în sfârșit din drum - și el: am făcut drumul ăsta lung, pe căldura asta, și o să-l mai fac pentru că știu că are nevoie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai fiu în stare să gândesc chestiile astea din nou sau dacă ar mai avea vreun rost să...“ „Da. Știu.“ „Pe toate le știi mereu! Te-am contrazis mereu când spuneai asta, prea te grozăveai! Dar, în clipa asta, sunt convinsă că ai dreptate, știi într-adevăr ce vreau să spun sau măcar ce se petrece cu mine...“ „Cred că știu...“ „Simt nevoia să vorbesc pentru că știu că n-am să mai scap. Mă simt mai bine acum. Dar pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
N-are rost să mai aibă orgoliul de a i se povesti viața - „Dar tocmai de aceea“ -, n-are rost și nici nu vrea să mai știe - „Dar tocmai de aceea se va face“ - nimic. Spune asta pentru că acum e convinsă că a greșit în multe, doar încăpățânarea ei de a rezista a fost bună - când a vrut cu tot dinadinsul să dovedească lumii că poate trăi și singură. Dar n-a făcut-o tot din orgoliu? Uite, în relația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]