4,329 matches
-
în afară de mine!" [Ieșirea, 20:3]. În realitate, orice idol pe care omul va încerca să îl construiască pornind de la propria-i cunoaștere, va fi de la bun început marcat de o "mincinoasă subiectivitate", avînd în vedere că, prin însăși natura ei, creatura nu va putea niciodată să-și depășească limitele propriei existențe, spre a o vedea obiectiv "din afară". Aceasta este, de altfel, drama pe care filosofia existențialistă a asociat-o vieții umane: Drama omului, ne spune Albert Camus, este veșnica goană
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fără de suport empiric, să le luăm consemnăm în manieră comparativă pe primele nouă [Propp, 1970:30-42]: 1) absența (plecarea de acasă a eroului, înstrăinarea, moartea etc.) poate fi simbolic echivalată cu creația însăși (cu exterioritatea, cu alteritatea lui Dumnezeu în creatură, cu jertfirea); 2) interdicția (eroului i se specifică o poruncă interdictivă) se regăsește în imperativul adresat omului de a nu mînca din fructul cunoașterii; 3) iscodirea (un răufăcător încearcă să afle cum stau lucrurile) echivalează cu intrarea în scenă a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înainte, iar celălalt este recesiv, vine din urmă (de la recidere), fără ca prin această poziție subalternă termenul recesiv să fie degradat" [Florian,1983:42]. Dualitatea dintre Dumnezeu și expresia exterioară a creației sale este recesivă, în sensul că cea din urmă creatura este o rezultantă a Celui Dintîi: Creatorul. Pe de altă parte, însăși prezența recesivității este o expresie a "negației" desfășurate în lume, a dezechilibrului dintre perfecțiunea fără de rău a Ideii Absolute și de manifestările sale exterioare, avînd deja latent implantat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o serie de piedici, pe care redimensionarea vieții consacrate trebuie să o înfrunte: tradiția. O «fidelitate muzeală» nu este de nici un folos. Istoria institutelor religioase, de la cele mai vechi până la cele mai noi, este plină de figuri pozitive ale unor creaturi închinate lui Dumnezeu, de opere de caritate sublime și bine chibzuite, dar și de Reguli îmbibate de neoplatonism ce, în realitate, nu prea aveau de-a face cu realismul evanghelic. Tot acest amestec a produs veritabili sfinți, mărturisitori admirabili care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sub piatra «rușinii» (Gen 2,25), pe care inițial o ignoram, deși eram «goi». Probabil că, mai mult decât păcatul sau, mai bine zis, înainte de a se săvârși păcatul, ceea ce rănește inima lui Dumnezeu este tocmai «rușinea» de a fi creaturi, rușine care ne face să ne ascundem de acel Dumnezeu care nu încetează să ne caute și să ne cheme: «Unde ești?» (Gen 3,9). Dacă stăm bine și reflectăm, nu ar trebui să fie prea greu să rămânem fideli
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Într-un moment istoric precum acesta, în care avem șansa, și nu neajunsul, de a trăi, trebuie să deosebim cu atenție între declin și decadență. Declinul este un fenomen natural, care apare odată cu nașterea și se încheie cu moartea oricărei creaturi. Ar fi nerealist din punct de vedere rațional, așa după cum ar fi scandalos din punctul de vedere al credinței, să ne închipuim viața în general, dar și viața consacrată în mod special, ca pe o cale ce trebuie să urce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
creștem cum se cuvine, nu pentru a afișa o atitudine de superioritate sau de excelență, ci pentru a ne obișnui să dăruim. Una dintre minunatele însușiri ale harului consacrării, în cadrul harului botezului și a însăși darului fundamental al vieții de creaturi, este exercitarea libertății. Libertatea, care este dovada cea mai grăitoare a faptului că orice bărbat și femeie sunt creați «după chipul și asemănarea» lui Dumnezeu, este jucată în viața consacrată prin renunțare. O renunțare ce ar trebui să-i ajute
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de a vivifica frații și surorile. Există carisme care se extind, din diferite motive, pe o durată istorică de o anume amplitudine și există altele care sunt expresia unui determinat har, cărora nu li se pot jertfi persoane care, în calitate de creaturi botezate, au o demnitate regală, preoțească și profetică ce trebuie să o exercite cât mai bine posibil. Tocmai fidelitatea față de carismă ne poate obliga să recunoaștem stingerea ei istorică, căci e mai bine să se stingă o astfel de carismă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Charles de Foucauld despre misterul de la bunavestire: Această sărbătoare este și sărbătoarea călătorilor. Învață-ne, o Mamă, să călătorim așa cum călătoreai tu... cu privirea sufletului mereu îndreptată doar spre Isus, pe care-l purtai în sânul tău, trecând prin mijlocul creaturilor ca într-un vis». Miezul spiritualității și al idealului de viață religioasă a fratelui Charles este viața ascunsă de la Nazaret. Această perioadă a vieții lui Isus l-a atras atât de mult încât voia să trăiască la Nazaret, îmbrățișând modul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Victorien Sardou, ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mai reușită din întreaga sa creație. Roman "moralist" postmodern, tragic și ironic, disperat și dureros, despre răni nevindecabile, despre nepu tința absolută a iubirii, text înclinînd adesea spre filmul de groază, țesînd o exasperantă plasă empatică în jurul unui monstru, o creatură nihilistă și ratată, ce devine însă tot mai simpatic pe măsură ce îi descoperim sensibilitatea devastată, pe care nici măcar iubirea nu o poate salva. Marc a trecut de cincizeci de ani și a înțeles demult că bruma de talent literar pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Proprietăți? Totuși, remarcați vă rog că nu ar fi poate dificil pentru proprietarii funciari să facă în așa fel încât această lege să fie acceptată ca o binefacere de către muncitori. Ei nu vor întârzia să le zică: Nu pentru noi, creaturi oneste, am făcut această lege, ci pentru voi. Interesul nostru ne atinge foarte puțin, nu ne gândim decât la interesul vostru. Grație acestei măsuri înțelepte, agricultura va prospera; noi, proprietarii, vom deveni bogați, ceea ce ne va face în stare să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Un interesant capitol despre "timp" ajunge la încheierea că timpul nu e categorie ci o esență în Dumnezeu, locul de explicație a Spiritului. Un punct atrage chiar atenția asupra conversiunii universului istoric spre spiritul absolut: "Timpul trebuie să fie călăuza creaturii către supraintelectualul, unicul etern și indefinit Dumnezeu". Opera literară viabilă a lui Cantemir este Istoria ieroglifică, adevărat Roman de Renard românesc, asupra tâlcului politic al căruia, destul de străveziu, s-a insistat cu exces. Corbul (Brîncoveanu), epitropul păsărilor, a dat poruncă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înțeles. Francisc le îndemna să-l preamărească și să-l laude, cu cântecul și ciripitul lor, pe Dumnezeu, cel care le-a creat și care le hrănea. Astfel, continuând să le vorbească îndelung, le explica cuvântul lui Dumnezeu ca unor creaturi raționale. Trecătorii l-au remarcat pe acel necunoscut cu îmbrăcăminte ciudată care predica păsărilor, ca și cum ar fi fost oameni, și au răspândit vestea prin oraș. Toți locuitorii orașului, alergând într-acolo, au rămas uimiți la vederea acelei minuni și l-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vederea acelei minuni și l-au rugat să se îndure de ei pentru că mai înainte îl alungaseră. Francisc a binecuvântat păsările și le-a dat voie să-și ia zborul. Apoi, îndreptându-se spre oameni, i-a mustrat pentru că, fiind creaturi inteligente și raționale, nu și-au dat interesul să asculte cuvântul lui Dumnezeu, pe când păsările, lipsite de rațiune, l-au ascultat cu mare bucurie. Iar după ce a vorbit îndelung acelei mulțimi, terminându-și predica, i-a binecuvântat pe cei prezenți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a prezentat în grabă înaintea sultanului, a fost bătut, acoperit de ocări, dar l-a vestit pe Cristos; apoi, în cele din urmă, a fost condus înapoi de către păgâni în tabăra creștinilor. Înzestrat cu simplitatea unui porumbel, a îndemnat toate creaturile să-l iubească pe Creatorul lor; obișnuia să predice păsărilor și acestea îl ascultau, se lăsau atinse de el și nu se îndepărtau până ce el nu le permitea. Cu doi ani înainte să-și încredințeze sufletul cerului, într-o viziune
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acestuia din urmă, prin care voia să afle cum se simțea, a răspuns: «La meye le fet cum creature que est obeysant a sun Creatour; et repose est en celi ke la fit per ducour» (sufletul meu acționează ca o creatură ascultătoare față de Creatorul său și își găsește odihna în cel care l-a creat din iubire). El l-a instruit și în privința credinței în sacramentul euharistiei într-un mod atât de sublim, încât niciun muritor nu ar fi capabil să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se poate să nu se observe atitudinea orgolioasă a unei persoane conștiente de valoarea sa, personală și moștenită, dar și de scopul suferinței și martiriului lui. Este evidentă luarea sa de poziție polemică față de cele înfăptuite de Augustus și de creaturile acestuia. Implicit aceasta este subliniată și de insistența cu care Ovidiu scoate în evidență nota de noblețe de viță veche nu numai față de el însuși, ci și față de (aproape) toți prietenii destinatari ai scrisorilor lui din exil. În acest sens
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de daimonii teriomorfi, antropomorfi și chiar fitomorfi. Interesant este faptul că ei nu sunt în exclusivitate răi, așa cum este tentat să creadă omul obișnuit. Există și daimoni buni, cei cu care colaborează deseori magicianul. Este adevărat că sunt aici și creaturi total malefice ce poartă nume celebre, printre ele situându-se însuși Satan. Tot în acest univers paralel ființează și acele stranii făpturi rezultate în urma raporturilor sexuale dintre demonii masculini (incubi) cu femeile sau dintre demonii feminini (sucubi) cu bărbații. Dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
este reprezentat, înfățișat, menționat în tradiție și cultură. Cel de-al doilea are în atenție doar fondul mental știut, reamintit, păstrat la nivel oral. Un subiect special analizat și interpretat de Adrian Poruciuc în cartea de față este dolf-ul, o creatură mitologică stranie ce apare într-un ciclu de colinde românești. Echivalarea dolf-ului cu delfinul i se pare nejustificată și neconvingătoare lui Adrian Poruciuc. Teza autorului ieșean este aceea că insolitele colinde ale dolfului ,,conțin elemente care au destul de clare corespondențe
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Dealului lui Iorgu. Firele de tutun sunt simboluri ale războjului celest. Un alt deal straniu din mitologia personală a lui Aurel Brumă este Dealul Marconi. Este o apariție spectrală de entitate roș-argiloasă. Pe el apare cocoțat enigmaticul Marconi. Asemenea unei creaturi din altă dimensiune, Marconi își hrănește materializarea în această lume prin energie furată. Invită muritorii de rând să deseneze himere, adică păsări ce nu există ... Or, însuși desenul păsării pe cer este un act de creație a păsării pe cer
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Ce s-ar putea spune despre ele? Cît despre balena gravată de legătorii de cărți pe scoarțele aurite și pe frontispiciul multor tomuri, vechi și noi - o balenă ce se răsucește ca un vrej în jurul unui lujer de ancoră - această creatură pitorească, dar pur fictivă, este imitată, cred, după figurile asemănătoare pictate pe amforele antice. Cu toate că e denumit îndeobște delfin, eu consider că acest pește al legătorilor de cărți este o schiță de balenă, deoarece așa a fost imaginat inițial. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși cele mai cumplite dezastre sînt cele ce s-au abătut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fel, corăbii și echipaje întregi. Dar marea nu e numai un dușman omului, care-i este străin, ea este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan care-și asasina oaspeții în propria-i casă; ea nu cruță nici măcar creaturile cărora le-a dat viață. întocmai ca o tigroaică ce-și sfîrtecă, în junglă, puii, marea le izbește de stînci pînă și pe cele mai puternice balene, lăsîndu-le acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cele mai frumoase tonuri azurii. Gîndiți-vă de asemenea la splendoarea și frumusețea diavolească a multora dintre triburile ei cele mai necruțătoare, precum și la forma delicată a multor specii de rechini. Gîndiți-vă încă o dată la canibalismul universal al mării, ale cărei creaturi se devorează unele pe altele, ducînd un război veșnic, de la începutul lumii încoace. Gîndiți-vă la toate aceste lucruri, apoi întoarceți-vă privirea spre acest pămînt verde, bun și atît de docil! Comparați marea cu pămîntul - nu găsiți oare o stranie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]