5,030 matches
-
visat de Compagnon: unul care-și dă seama de condiția lui primă de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această “moralitate” vine de bunăseamă dintr-o nostalgie manifestată nu o dată de dresorul Demonului teoriei. Este limpede, pe de o parte, că termeni precum iluzie referențială, moartea autorului, grad zero al literaturii, variantele cititorului model al școlii de la Konstanz, opera deschisă sau dihotomia clasic versus modern și-au impus o autoritate diehard În lucrările
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prezență nominală, urma absenței menită să desemneze, În desenul din covor, locul cititorului. Noi sîntem cei care avem așadar a judeca o femeie, tînără Încă, mamă a unei fetițe, amanta mai multor bărbați, a unei femei, propriul ei Înger și demon, oglinda proteică a trupului ei - a umerilor albi, a sînilor de fată tînără, a părului ei roșu și lung - martora curajului ei de a juca jocurile periculoase ale vieții pînă la capăt, pînă la capătul vieții adică, pînă la crimă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Milo Tindle, dacă putem spune așa, se fait tuer. Milo Tindle este un Kirillov al sfârșitului de secol douăzeci, care se sinucide pentru a-și demostra că Își poate fi propriul dumnezeu, dar moartea lui nu transmite mesajul creștin al Demonilor: filmul a reușit pentru că demonul a reușit, chiar cu prețul morții traseul a fost urmat punct cu punct, fără umbră de ezitare. Kirillov avea, ca orice creștin, Îndoieli, Stravroghin se spovedește În cele din urmă, În ciuda forței extraordinare de a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
așa, se fait tuer. Milo Tindle este un Kirillov al sfârșitului de secol douăzeci, care se sinucide pentru a-și demostra că Își poate fi propriul dumnezeu, dar moartea lui nu transmite mesajul creștin al Demonilor: filmul a reușit pentru că demonul a reușit, chiar cu prețul morții traseul a fost urmat punct cu punct, fără umbră de ezitare. Kirillov avea, ca orice creștin, Îndoieli, Stravroghin se spovedește În cele din urmă, În ciuda forței extraordinare de a-și da permanent libertate absolută
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
urmat punct cu punct, fără umbră de ezitare. Kirillov avea, ca orice creștin, Îndoieli, Stravroghin se spovedește În cele din urmă, În ciuda forței extraordinare de a-și da permanent libertate absolută. Milo este, preț de doar câteva zeci de pagini, demonul perfect, convertit după ce Andrew s-a prefăcut că l-a ucis: apoi Milo s-a decis să moară Într-adevăr pentru a-și Învinge dușmanul. Voilà la clé de toute l’histoire: il fait comme si il enquêtait, et il
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
urmat cursuri de antropologie Întrerupte de cînd s-a hotărît să devină scriitor. Asta Înseamnă doar că nu și le-a continuat cu un masterat-doctorat, nu că l-ar fi corupt conștiința propriului geniu. A decis să se Îndepărteze de demonul teoriei pe care cel mai important critic francez al momentului, Antoine Compagnon, n-a reușit să-l exorcizeze din sufletul literaturii franceze contemporane. Disjuncția literatură-filozofie funcționează de cîteva decenii În cîmpul literelor franceze, ca și la noi pînă la un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de biografie, ambele susceptibile de infuzii retorice cu patetism. Pe de altă parte, cursul de sinucidere este o parodie la miriadele de asociații americane ale alcoolicilor, ale diverșilor suferinzi de tot felul de boli, unde fiecare nou membru Își exoricizează demonul prin propria poveste. Dar nu, nici sinuciderea nu e pe măsura forțelor lui, nu e o a treia cale: „Antoine nu voia să trăiască, e cert, dar nici nu voia să moară.” Rămîne, așadar, ca Antoine să le comunice prietenilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
plânge codru-n freamăt lin? / Și șlepuri trec și-acum pe Rin / Din zori până-n amurg?” Lirica sa celebrează natura, tinerețea, vinul, cântecul, fiind expresia unui eu împăcat, senin, seninătate care este răsplata unei lupte, purtată „Cu oștiri întregi de demoni / Cu puteri, vai, și-ale lumii / Și-ale sufletului meu”. Poeta ar fi dorit să fie văzută de contemporani în primul rând ca ființă omenească, nu ca regină. În Regina dă o replică celor care nu percepeau în regină omul
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
patru metafore fundamentale, patru puncte cardinale ale poeziei lui Eminescu: gândirea, visul, cântecul și plânsul. Sunt examinate pe rând semnificații multiple, eseistul tălmăcind sau descoperind noi sensuri, cum ar fi gândirea echivalată cu nașterea, zămislirea, care se întruchipează în treimea demon, monarh, mag. De asemenea, visul este și el văzut ca un mod tipic de a crea, cu un rol precumpănitor în poezia erotică eminesciană. Muzica sau cântul îl conduce pe cercetător la considerații despre poezia orfică, așa după cum plânsul e
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
înrăită, căreia i se refuză darul iubirii. SCRIERI: Gheață la mal, București, 1991; Strigătul umbrei, București, 1995. Repere bibliografice: Roxana Sorescu, Un dur îmblânzit, LCF, 1995, 37; H. Zalis, Punerea în execuție, „Fețele culturii”, 1996, 200; Const. M. Popa, Exorcizarea demonilor, R, 1996, 1-3. V.F.M.
CIOCALTEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286244_a_287573]
-
dreptul să fugă. / Zeii nu au dreptul să mintă. Sau poate ei sunt în dreptul / de a minți atât de covârșitor, / încât materia și gândul / își continuă existența / la nesfârșit renăscându-i / exclusiv datorită minciunii lor”). Poemele sunt deseori străbătute de demonul binefăcător al ironiei care, atunci când nu e pașnică și bonomă, devine sarcasm neîndurător, îndreptat împotriva unei lumi străine și ostile (“Azi va muri cea din urmă speranță. / Sunt cântecelul auster, morbid, / intonat ca un imn de o paiață / în luminișul
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
2001; Elegii nordice, Cluj-Napoca, 2002; Cartea ademenirii, postfață Mircea A. Diaconu, București, 2003. Repere bibliografice: Eugen Istodor, Metaforele toamnei, RL, 1993, 37; Rodica Draghincescu, Constelația imaginii, „Arca”, 1995, 10-12; Dan Silviu Boerescu, În căutarea poeziei, LCF, 1996, 8; Gheorghe Grigurcu, Demonului, cu recunoștință, RL, 1996, 20; Mihai Cimpoi, Împotrivirea de sine, L, 1996, 39; Rodica Draghincescu, Revanșa lacrimilor, VTRA, 1997, 2; Ioan Vădan, Aura Christi, „Valea Regilor”, PSS, 1997, 3-4; Ionel Necula, Aura Christi, o fenomenologie a spaimei, „Bârladul”, 1997, 5
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
Convorbiri cu regele Mihai I al României”, LAI, 1991, 11; Andrei Pippidi, Cartea, „22”, 1991, 30; Nicolae Manolescu, „Acolo unde nu este teamă, nu este nici tiranie”, RL, 1991, 30; Gheorghe Grigurcu, Meditațiile Regelui, RL, 1991, 43; Gheorghe Grigurcu, Regele, demonii și adevărul, F, 1991, 10; Octavian Soviany, Lecția de morală a regelui, APF, 1991, 10-11; Al. Paleologu, Inima regelui, RL, 1991, 51; Gheorghe Grigurcu, Morala augustă, TMS, 1992, 12; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 45-50; Cornel Ungureanu, Despre
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
de colții căruia nu reușește să se ferească nici măcar Inorogul. Pe de altă parte, descris cu minuțiozitate, adus aproape, ca sub lupă, Hameleonul însuși capătă dimensiuni înspământătoare, în pofida gabaritului său neimpresionant. El este un monstru absolut, un reprezentat eficient al demonului. Cantemir manifestă chiar o preferință barocă pentru grotesc. În spiritul ei, imaginația autorului nu este de sorginte românească și că ea se lasă atrasă, excitată de retorica și figurația "spaimelor" pedagogice occidentale. Dacă multe, prea multe "documente" imagistice nu au
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Iadul atotmâncător", ca un balaur groaznic și mare, având înlăuntru, în gura lui, un călugăr pe brânci, cu fața în jos, văzându-i-se numai picioarele"31. Pe lângă animalele pașnice, domestice, frecvență mai mare au fiarele sub forma cărora apar demonii, ca în una din scenele din viața Sfântului Antonie "războit de diavoli": "Și mulți demoni îi strică pereții cu lemne, unii ca niște lei, alții ca niște șerpi și alții în multe chipuri ale altor animale sălbatice fiind înfățișați, fac
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe brânci, cu fața în jos, văzându-i-se numai picioarele"31. Pe lângă animalele pașnice, domestice, frecvență mai mare au fiarele sub forma cărora apar demonii, ca în una din scenele din viața Sfântului Antonie "războit de diavoli": "Și mulți demoni îi strică pereții cu lemne, unii ca niște lei, alții ca niște șerpi și alții în multe chipuri ale altor animale sălbatice fiind înfățișați, fac război cu dânsul"32. E limpede că astfel de reprezentări, deloc puține, au rolul exercitării
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
traducerile dicționarelor de simboluri și ale diferitelor studii sau în comentariile autohtone termenul vultur, trebuie să reținem faptul că acesta acoperă, amestecându-le nepotrivit, ambele tendințe simbolice. Vulturul ar fi, de-a lungul Evului Mediu, conform lui Louis Charbonneau-Lassay, "emblema demonului lăcomiei din cauza hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
al darului lui Dumnezeu care este lumina și afectat de o conotație preponderent negativă"16. Pe de o parte, el respinge și este respins de lumină, preferând protecția întunericului; or, într-un Ev Mediu permanent terorizat de imaginile gotice ale demonilor care pedepseau groaznic păcatele, orice ființă a tenebrelor era destinată automat să slujească misiunii mârșave a Diavolului. În plus, câtă vreme Paradisul era asociat luminii, întunericul reprezenta, cu siguranță, Infernul. Prin urmare, locuitorii acestuia erau obligatoriu făpturi ale iadului. Mitologia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
păsărilor, menite să ridice către cer, către lumină, li se opun cele membranoase, acoperite cu o piele întinsă, întunecată, ale liliacului, destinate să poarte creaturi dubioase prin întuneric. Prin urmare, dacă îngerii și făpturile lui Dumnezeu au aripi de păsări, demonilor li s-au atribuit aripi de liliac. După Jurgis Baltrušaitis, abia după ce demonii primesc aceste anexe, ei "se conformează în același timp convențiilor aparenței fizice și concepției religioase. Aripi de pasăre de noapte, cu pielea întinsă pe osatura de vergele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acoperite cu o piele întinsă, întunecată, ale liliacului, destinate să poarte creaturi dubioase prin întuneric. Prin urmare, dacă îngerii și făpturile lui Dumnezeu au aripi de păsări, demonilor li s-au atribuit aripi de liliac. După Jurgis Baltrušaitis, abia după ce demonii primesc aceste anexe, ei "se conformează în același timp convențiilor aparenței fizice și concepției religioase. Aripi de pasăre de noapte, cu pielea întinsă pe osatura de vergele metalice, ele nu evocă Paradisul, ci răspândesc umbra regiunilor sinistre"17. Treptat, apanajul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
același timp convențiilor aparenței fizice și concepției religioase. Aripi de pasăre de noapte, cu pielea întinsă pe osatura de vergele metalice, ele nu evocă Paradisul, ci răspândesc umbra regiunilor sinistre"17. Treptat, apanajul zborului în întuneric devine obligatoriu pentru reprezentarea demonilor. Aripile de liliac hărțuie oamenii, se agită fără zgomot în jurul muribunzilor, răspândesc pretutindeni întunericul"18, conchide cercetătorul deformărilor. Dacă la început doar aripile liliacului sunt împrumutate de făpturile necuratului, ulterior și proprietarul lor de drept își va face apariția, ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
stabilește categoric și definitiv acest loc în imaginar: "Liliacul, trecut în Biblie printre animalele impure, trece drept o pasăre diabolică care caută să se încurce în părul oamenilor și, ca vampir, suge sângele copiilor care dorm. Este o încarnare a demonului, a Prințului tenebrelor. De aceea Satan este reprezentat cu aripi de liliac. Animal hibrid, pasăre și animal în același timp, el simbolizează duplicitatea, ipocrizia. Este de asemenea emblema melancoliei, pentru că nu iese decât la crepuscul (de unde numele său latin vespertilio
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și alchimie volumul 2), traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Teora, București, 1996, p. 183-215. 8 Decupez un simplu exemplu, poate cel mai elocvent dintre toate, din Sf. Vasile: "Ai grijă și tu, omule, și păzește-te de licornă, adică de demon", cf. C.G. Jung, op. cit., p. 192. 9 Jean-Pierre Jossua, La licorne. Images d'un couple, Éditions du CERF, Paris, 1985, p. 18. 10 Francesca Y. Caroutch, op. cit., p. 9. 11 Un excelent rezumat al dezbaterii și un comentariu pe măsură
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și alchimie volumul 2), traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Teora, București, 1996, p. 183-215. 295 Decupez un simplu exemplu, poate cel mai elocvent dintre toate, din Sf. Vasile: "Ai grijă și tu, omule, și păzește-te de licornă, adică de demon", cf. C.G. Jung, op. cit., p. 192. 296 Jean-Pierre Jossua, La licorne. Images d'un couple, Éditions du CERF, Paris, 1985, p. 18. 297 Francesca Y. Caroutch, op. cit., p. 9. 298 Un excelent rezumat al dezbaterii și un comentariu pe măsură
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
face o literatură prin ideea de geniu / 16 1.3. Tehnicile spontaneității / 22 1.3.1. "Geniul limbii franceze" și poetica prozei / 23 1.3.2. "Geniul național" (Volksgeist) și poetica poeziei / 27 1.3.3. De la "geniul național" la "demonul teoriei" / 31 1.4. Sărăcie și literatură / 36 1.5. O economie a oportunităților / 43 1.6. Despre metoda acestei cărți / 48 Partea a doua. SACRALIZAREA / 59 2.1. În căutarea poporului de poeți. Literatură și demografie / 59 2.2
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]