7,752 matches
-
neștiutor, spre mijlocul cerului. Nu sufla nici o boare de vânt, iar culoarea apelor mâloase ce înconjurau castelul era mai tulbure ca oricând. Micile valuri care se loveau ușurel de zidurile castelului sclipeau în soare și, din când în când, din depărtare, se auzea țipătul egretei albe. Pe malul opus, la Nasul Broaștei, fu ridicat un steguleț roșu, indicând că sosise momentul. Muneharu se ridică brusc. Din mijlocul slujitorilor lui se auzi un suspin involuntar. Generalul porni cu pas grăbit spre zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, întunericul. Curând, sosi un curier cu un raport: — Oamenii noștri au împins înapoi o grupă inamică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foc și orașului, și castelului, iar vântul suflând dinspre lac a învăluit întregul Azuchi în flăcări. Dar în Azuchi nu mai rămăseseră soldați inamici, așa că n-a avut loc nici o luptă. Hideyoshi își putea închipui ce anume se întâmpla în depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc, bombăni el mohorât. Oricine-o fi el, Seniorul Nobuo și chiar și Gamo s-au pripit. În curând, însă, se calmă. Cultura pentru a cărei construcție Nobunaga cheltuise jumătate din sângele și resursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mult, încât Hideyoshi și însoțitorii săi fură nevoiți să descalece. Chiar în acel moment, oamenii din jurul lui Hideyoshi se opriră. Cred că e inamicul, spuse cineva, alarmat. Hideyoshi și mica sa trupă tocmai urcaseră spre vârf. Pe coastă, în depărtare, părea să se afle un grup de soldați. Și acești ostași păreau surprinși și se ridicară în picioare, toți odată. Unul dintre ei dădu niște comenzi, în timp ce soldații se risipeau în dezordine. — Ar putea fi soldați inamici, comentă cineva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pușcașii o luară imediat la fugă, înainte. Se dădu rapid ordinul de pregătire pentru luptă, dar cei doi călugări care-i călăuzeau strigară spre ei: — Nu e inamicul. Sunt iscoade de la templu. Nu trageți! Apoi, se întoarseră către muntele din depărtare și se făcură înțeleși, gesticulând și strigând din răsputeri. Cu asta, soldații începură să coboare versantul, ca niște pietre rostogolindu-se într-o prăpastie. Foarte curând, un ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în jos, spre ei. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre citadela secundară. Pe ușile glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
satelor Kinomoto, Imaichi și Sakaguchi, așa că fiți pregătiți oricând, chiar și când dormiți. Prin tabără, însă, se așterneau cețuri albe, inspirând o seară atât de liniștită, încât n-ai fi crezut că lumea se afla în război. Dintr-o dată, în depărtare se auziră focuri sporadice de armă - toate, din tabăra lui Hideyoshi. În tot timpul nopții, nu se răspunse cu nici un glonț. Oare inamicul dormea? În zori, trăgătorii, care fuseseră trimiși să încerce linia întâi a inamicului, se retraseră. Hideyoshi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
străbătu tot trupul. „Nu pot nega că omul ăsta e un inamic puternic,“ reflectă el. Contrar, însă, acestui sentiment copleșitor, dinlăuntru-i se răzvrăti un alt fel de putere, împingându-l înainte. Înșfăcându-și lancea lungă, răcni: — La luptă! În depărtare, se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice nu se vedeau clar, ceea ce neliniștea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu glas puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și încălecară în grabă caii, o luară toți odată la fugă după stăpânul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frații mai tineri ai lui Genba nu erau capabili să organizeze haosul. Majoritatea ofițerilor superiori muriseră. Diversele subunități nu mai aveau comandanți, iar soldații nu erau siguri cine urma la comandă, câtă vreme armata lui Hideyoshi se vedea deja în depărtare. Chiar dacă frații Sakuma ar fi putut opri debandada în acel moment, nu puteau stăpâni șovăirea din sânul armatei. Dar trăgătorii clanului Maeda alergau tăcuți ca apa printre toate urletele și, răsfirându-se, cu repeziciune, la o oarecare distanță de tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și vasalii lui Katsuie îi înconjurară calul și porniră în grabă, cu el în mijlocul lor. Dar avangarda lui Hideyoshi răzbătuse deja prin Kitsunezaka și, neluându-i în seamă pe războinicii clanului Shibata din apărare, văzură stindardul auriu care flutura în depărtare. — Katsuie e! Nu-l lăsați să scape! Un grup de lăncieri iuți de picior se adunară la un loc, luând-o la fugă, în direcția lui Katsuie. — Aici ne luăm rămas bun, stăpâne! Aruncând aceste cuvinte de despărțire, generalii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se lăsa întunericul, armata principală își instală bivuacul la Imajo, în Echizen. Avangarda continuă să meargă înainte, însă, având ordin să avanseze până la Wakimoto - cale de încă două leghe și ceva - în timp ce ariergarda se opri la Itadori, cam la aceeași depărtare, în spatele armatei principale. Astfel, tabăra din acea noapte se întindea pe o distanță de patru leghe, între avangardă și ariergardă. În noaptea aceea, Hideyoshi se lăsă furat de un somn mulțumit - pe care nici chiar cântecul cucului de munte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încercă și ea s-o convingă, dar nu-i putură opri lacrimile deznădăjduite. În cele din urmă, fu condusă cu forța și scoată din castel împotriva voinței ei. Suspinele celor trei fete se mai auziră, un timp, pierzându-se în depărtare. Se apropia deja al patrulea schimb al nopții, iar petrecerea cea lipsită de bucurie se sfârșea. Războinicii își legară repede la loc curelele de piele ale armurilor, își luară armele și începură să se disperseze la posturile finale, posturile unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acea noapte cețoasă de primăvară din Luna a Treia, orășenii se întorceau să privească și se întrebau ce se întâmpla, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că asistau la o plecare pe front. La doar trei leghe depărtare de Ogaki, în timp ce trupele se adunau, din nou, laolaltă, Shonyu le vorbi: — Să sfârșim această bătălie până-n zori și să ne întoarcem acasă înainte de a se însera din nou. Trebie să vă deplasați cât puteți de ușor. Orașul Inuyama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi spuse că micul dejun fusese servit deja, Nobuo păru cam încurcat. În acel moment, un samurai de gardă în grădină și un soldat din turnul de recunoaștere începură să strige, unul la celălalt, în legătură cu ceva ce se întâmpla în depărtare. Le atraseră atenția atât lui Nobuo, cât și lui Ieyasu și, în timp ce aceștia așteptau tăcuți, un samurai se prezentă să dea raportul. — De o bună bucată de vreme se vede fum negru pe cer, departe, spre nord-vest. La început, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și al doilea detașament ajunseră la Gifu. Hideyoshi fu întâmpinat de Shonyu și fiul său și, curând, castelul se umplu de uriașa armată, pe dinăuntru și pe dinafară. Torțe și focuri de tabără luminau cerul nopții deasupra Râului Nagara. În depărtare, unitățile a treia și a patra se vedeau mergând fără oprire spre răsărit, cât fu noaptea de lungă. — De mult nu ne-am văzut! Glasurile răsunară la unison, în momentul când Hideyoshi și Shonyu se întâlniră. Mă bucur nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nagayoshi, urcară pe Muntele Ninomiya. De acolo, Hideyoshi putu privi în tabăra principală a inamicului de pe Muntele Komaki. Forțele combinate ale lui Nobuo și Ieyasu numărau cam șaizeci și una de mii de oameni. Hideyoshi își îngustă ochii, privind în depărtare. Soarele amiezei era năucitor de puternic. Punându-și tăcut mâna streașină la ochi, se uită calm peste Muntele Komaki, care era acoperit de forțele dușmane. În ziua aceea, Ieyasu era încă la Kiyosu. Venise pe Muntele Komaki, dăduse instrucțiunile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câmpul de luptă păru, la suprafață, somnolent, dar, pe dedesubt, se simțeau semne tainice de mișcare tăcută. Răsunând în atmosfera ușor înnorată a după-amiezei, dinspre Onawate se auzeau focuri de arme inamice și aliate. De pe Drumul Udatsu se înălțau, în depărtare, nori de praf, în locul unde două sau trei mii de soldați din armata apuseană începeau să atace fortificațiile inamice. — Începe atacul general! În timp ce priveau în depărtare, generalii simțiră o emoție nestăpânită. Era, într-adevăr, un punct de răscruce al istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se auzeau focuri de arme inamice și aliate. De pe Drumul Udatsu se înălțau, în depărtare, nori de praf, în locul unde două sau trei mii de soldați din armata apuseană începeau să atace fortificațiile inamice. — Începe atacul general! În timp ce priveau în depărtare, generalii simțiră o emoție nestăpânită. Era, într-adevăr, un punct de răscruce al istoriei. Indiferent cine dintre cei doi oameni câștiga, epoca avea să-i aparțină lui. Ieyasu știa că Hideyoshi se temuse de Nobunaga și-l respectase mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieyasu. Cu câteva momente în urmă, Ieyasu stătuse de vorbă cu Nobuo, dar, după plecarea lui Nobuo, Ieyasu luase din cufărul cu blazon exemplarul din Analectele lui Confucius și începuse să citească tăcut, neluând în seamă focurile de armă din depărtare. Cu cinci ani mai tânăr decât Hideyoshi, Ieyasu împlinea în anul acela patruzeci și patru de ani, fiind un general în floarea vârstei. Înfățișarea lui era atât de blajină și binevoitoare - cu o piele atât de palidă și carnea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la umbra copacilor, în adânciturile solului, siluetele oamenilor din armata urmăritoare se culcară repede la pământ. Ciulind urechile, puteau auzi armata din apus deplasându-se într-o coloană lungă și neagră pe singurul drum care dispărea într-o pădure din depărtare. Trupele de urmărire se împărțiră în două, pornind, în secret, pe urmele inamicului, reprezentat de Unitatea a Patra a armatei apusene, condusă de Mikoshi Hidetsugu. Astfel se arăta soarta ambelor armate în acea dimineață a celei de-a noua zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre vasali se repeziră înainte și, cu mare dificultate, opriră soldații. — Înapoi! — Retragerea sub stindardul comandantului! Hori Kyutaro descălecă și ieși de pe drum, pe vârful unei movile. Din locul unde se opri, putea vedea totul foarte clar. Privi fix în depărtare. — Hm, ce repede a venit, mormăi el. Expresia de pe chipul lui arăta că își regăsise complet seriozitatea. Întorcându-se spre aghiotanți, îi invită să arunce o privire. La apus, într-o regiune mai înălțată, drept în partea opusă soarelui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor, flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Relieful era foarte întortocheat în așezare. În depărtare, calea spre o porțiune a câmpiei întinse din Higashi Kasugai șerpuia și cotea, când forfecată între munți, când îmbrățișând șesurile mai mici. Drumul Mikawa, care făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabăra sa din Gakuden și-i dădu, lui și altor câțiva generali, comanda de atac imediat asupra Muntele Komaki. După plecarea la atac, se urcă în turnul de observație și urmări evoluția luptei. Masuda Jinemon aștepta lângă el, privind în depărtare. — Nu credeți că va fi o problemă dacă Seniorul Tadaoki, impulsiv cum e, va pătrunde prea adânc în rândurile inamicului? Îngrijorat să vadă cât se apropiaseră trupele lui Hosokawa de fortificațiile inamice, Jinemon studie expresia de pe chipul lui Hideyoshi. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
1949... Se întărea dictatura proletariatului și se ascuțea tot mai mult lupta de clasă... acea teorie a Tătucului Stalin...”. Deci tânărul învățător, care refuzase atunci să devină membru de partid, va fi transferat la Școala din Căuești „la 30 km. depărtare de Priponești... cu modestele căsuțe înșirate pe pante costelive... sătuc uitat de lume și de Dumnezeu...”. Au fost anii unui adevărat „apostolat”. Dar la 1 septembrie 1952, i-a venit transferul la Bârlad - un nou început, în vremuri dificile, între
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]