9,167 matches
-
un lucru pe care-l poți face chiar și când ești deprimat, spuse Constance zâmbind. Asta e partea bună. — Să Înțeleg că ești deprimată? o Întrebă Henry Îngrijorat. — Am fost, Îi răspunse ea. Îi mărturisi că avea perioade Întregi de depresie profundă. Tocmai În speranța de a scăpa de boală experimenta viața de expatriat În Europa, dar, oriunde se stabilea, suferința părea să o ajungă din urmă mai devreme sau mai târziu. — Te bucuri de toată compasiunea mea, Îi spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de care trebuia să se ocupe, nu mai avea timp pentru Alice. În orice caz, Henry bănuia că, oricât s-ar fi arătat de bucuroasă În public, sora sa găsea dureroasă contemplarea fericirii domestice a lui William de la mică distanță - depresia aproape suicidă din ’78 nu coincisese cu logodna acestuia cu o altă Alice? Acum, că părinții și un frate Îi muriseră (Wilky, după o existență postbelică scurtă și nefericită, sucombase În urma unei afecțiuni cardiace, În 1883), că multiubitul frate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Într-o anexă din spatele Casei, cam Întunecat și cam umed, cu vedere spre un canal minor și mohorât. Conștiința faptului că, nu demult, același apartament fusese ocupat de Robert Browning nu Îl făcea mai atrăgător. Henry simțea cum Îl cuprinde depresia și Îi scrise lui Du Maurier, momindu-l să o aducă pe Emma la Veneția, În vacanță. În acest scop, exageră puțin farmecele aspectului său actual În scrisoare. „Vremea e strălucitoare - laguna sclipește și palatele vechi, cu fațade de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
peste noapte la Hotelul Midland. A doua zi urma să pornească mai departe, spre Cheltenham, unde voia să o viziteze pe Fenimore. În vara precedentă, Fenimore se Întorsese În Anglia după mai multe luni de călătorii fără odihnă. Vechiul dușman, depresia, revenise să o chinuie, iar leacul obișnuit era schimbarea decorului sau chiar mai multe schimbări, una după alta. În toamna lui 1889 se afla În Anglia, apoi În Franța, iar În iarna și primăvara următoare făcu un tur aventuros al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de teribile dureri de cap și de urechi, aparent consecința faptului de a fi Încercat „timpanele false“ recomandate de medicul curant pentru a-i Îmbunătăți auzul. Nu era de mirare că experiența aceasta o aruncase iar Într-o stare de depresie. Și, desigur, mai era, ca Întotdeauna, Alice, cu alunecarea ei lentă dar inevitabilă spre moarte. O vizita aproape zilnic, dar Îi era greu să stea lângă pat, ținând-o de mână, și să Îi vadă chipul supt zâmbindu-i curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În perioada din urmă, căci se pregătea din nou să părăsească Anglia, pentru a se stabili la Veneția. Vorbea de multă vreme despre planul acesta, plângându-se că cerul cenușiu și iernile reci ale Angliei o făceau mai sensibilă la depresii și că, din toate colțurile lumii pe care le vizitase, Veneția Îi satisfăcea În cea mai mare măsură simțurile și Îi calma spiritul. Își amânase mutarea și mai răbdase Încă o iarnă englezească pentru a Încheia romanul la care lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
multe zile Înaintea accidentului fatal, iar explicația familiei era că se prăbușise accidental de la fereastră, dezechilibrată de delirul febrei. I-ar fi plăcut să creadă În ipoteza aceasta, dar cunoștea prea bine firea lui Fenimore, tristețea ei cronică, Înclinația către depresiile paralizante, grota aceea Întunecată și melancolică, ascunsă În adâncul unui personaj social altminteri echilibrat, pentru a se mai Îndoi că moartea ei fusese În realitate o sinucidere. Desigur, era posibil ca boala să fi precipitat Înfricoșătorul gest - și se agăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Zile Întregi bântui prin Împrejurimile Casei Semitecolo, uitându-se cu ochii mijiți de pe pontoane la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare din spatele casei, la geamul de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a distruge corespondența dintre ei, căci supraviețuiseră doar câteva epistole scurte, recente, majoritatea bilete banale referitoare la planificata lui vizită la Veneția. Le distruse și pe acelea: bănuiala că amânările repetate ale vizitei ar fi contribuit la starea ei de depresie continua să Îl macine. Dar descoperirea care Îl tulbură cel mai tare fu un pasaj din jurnalul ei, aparent o idee pentru o povestire: “Închipuiți-vă un om născut fără inimă. E bun, sau cel puțin nu e crud; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore i-ar fi lăsat un mesaj după moarte, prin care Îi spunea: nu ți-ai trăit viața din plin. Amintindu-și momentul În care citise adnotarea cu caligrafia ei frumoasă, simți deschizându-i-se la picioare prăpastia Întunecată a depresiei și disperării. Ceasul Începu să bată ora. Recunoscător pentru că Îi distrăgea atenția, Își Încordă auzul să numere bătăile. Una... două... trei... patru. Tăcerea reveni. Ora patru. Încă patru ceasuri mai trebuiau să treacă până când Smith avea să Îi bată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Piccadilly aproape pustiu, azvârlind bălți de lumină pe trotuar, cu petice de Întuneric Între ele. Se Îndreptă hotărât spre Kensington. 3 Așa Începu convalescența lentă a spiritului. Duminică dimineață se trezi cu mult Înaintea zorilor cu un oribil sentiment de depresie și Își aminti imediat și cauza. Fără speranța de a mai adormi, rămase În pat, ca supraviețuitorul unui naufragiu aruncat pe nisipul rece al unei plaje pustii, prea ostenit și demoralizat pentru a se târî dincolo de limita fluxului, abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
au fost primite În cea mai mare parte cu o nedumerire respectuoasă sau simplă indiferență. Vânzările din fiecare titlu nu au Însumat decât câteva mii de exemplare. Ar fi fost destul de descurajant, dar ceea ce l-a aruncat În starea de depresie, ipohondrie și disperare aproape suicidă, ceea ce l-a redus la situația de epavă bâlbâită, plângăcioasă, imobilizată În pat, pe care a găsit-o nepotul său Harry la sosirea la Lamb House la Începutul lui 1910, a fost eșecul total al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o nebunie gigantică, una care avea să Îl ruineze financiar și să Îi distrugă reputația. Printr-o crudă Întorsătură a destinului, experiența a coincis cu Învierea ambițiilor și speranțelor lui teatrale, ceea ce, la Început, l-a ajutat să lupte cu depresia, dar apoi nu a făcut decât să o adâncească, atunci când ele au murit iar. În 1908, distinsul actor și director de trupă Johnston Forbes-Robertson s-a oferit să monteze o versiune mai lungă a piesei Într-un act pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
jucat doar de cinci ori, la matineu. Alte două piese comandate cam În aceeași perioadă nu au ajuns nici măcar până În acest stadiu. Povara cumulată a tuturor acestor dezamăgiri s-a dovedit a fi prea mare pentru el. În starea de depresie neagră menționată deja, a făcut primul foc de tabără În grădina de la Lamb House, alimentându-l cu scrisori, sub ochii slujitorilor Îngroziți și stupefiați. Era, În esență, un act de răzbunare față de lumea literară nepăsătoare și rece, care Îi batjocorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
interesante“, care supraviețuiesc În biografii, În colecții de scrisori și note de subsol la operele autorilor mai importanți. Gestul acesta drastic i-a redat liniștea un timp, dar nu a trecut mult și s-a văzut iar aruncat Într-o depresie acută. Cu vremea, și-a revenit, În mare parte datorită Îngrijirilor acordate de fratele și cumnata lui, și a scris alte cărți, cu deosebire volumele autobiografice Un băiețel și altele și Note despre un fiu și frate, primite cu căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
articole ale altor autori pe aceeași temă, Între care și William Dean Howells, articole culese Într-un volum publicat de Harper’s și intitulat În zilele de apoi. Dat fiind că, În februarie 1910, Henry era prins În ghearele unei depresii paralizante, suntem siliți să presupunem că a scris eseul Într-o perioadă de relativ calm din 1909, o spărtură În norii tot mai groși ai deprimării, căci este un text elocvent și optimist. Leon Edel, care a ajuns autoritatea supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poate pierde nimic pe cînd, pierzînd Cosmosul, n-ai decît să plonjezi în spațiul prietenos al morții. Tulburat, V, tînăr caut să-mi fac din sinucidere un exil, o asceză care să mă purifice și să mă înalțe. Să uit depresia. Căci depresia e suficientă. Cînd nu mai are nimic de dat și de primit, avidul de vecinătate urlă. Și mă surprind-bolnavul V. tresare speriat-că , totuși, o caut. Avînd probabil un izvor comun, bucuria și tristețea, durerea și plăcerea se identifică
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nimic pe cînd, pierzînd Cosmosul, n-ai decît să plonjezi în spațiul prietenos al morții. Tulburat, V, tînăr caut să-mi fac din sinucidere un exil, o asceză care să mă purifice și să mă înalțe. Să uit depresia. Căci depresia e suficientă. Cînd nu mai are nimic de dat și de primit, avidul de vecinătate urlă. Și mă surprind-bolnavul V. tresare speriat-că , totuși, o caut. Avînd probabil un izvor comun, bucuria și tristețea, durerea și plăcerea se identifică în final
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai strălucită partidă dacă luam în considerare faptul că eram o soție părăsită, cu un bebeluș de două zile, cu respectul de sine al unei amibe (așa de mult?), eram obeză, urma, fără nici un dubiu, să fiu lovită de o depresie postnatală și aveam un vagin de zece ori mai larg decât unul normal. Avionul a decolat, iar casele, clădirile și străzile Londrei au început să se rotească sub mine. Am privit în jos în timp ce șoselele și străzile Londrei se micșorau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
loc. Dintr-un motiv necunoscut, era foarte dificil să te superi pe Helen. După care Helen și-a focalizat atenția asupra mea. —Și tu de ce plângi? a vrut ea să afle. Doamne, știu! Pun pariu că suferi de chestia aia: depresie postnatală. Am citit în ziar despre o femeie care a avut așa ceva și și-a aruncat copilul pe fereastră de la etajul douăzeci, iar când a venit poliția, n-a vrut să deschidă și-au trebuit să spargă ușa, iar femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ficații din cauza mizeriei. Dar chestia asta nu avea să se întâmple. Deși, în situația în care Kate nu se oprea în curând din plâns, aș fi fost nevoită să-mi reconsider poziția. Nu, Helen, i-am explicat. Nu sufăr de depresie postnatală. Ei, adică nu cred. Oricum, nu încă. Dumnezeule! Numai asta mi-ar mai fi lipsit! Dar înainte să apuc să-i spun că James mă părăsise, în dormitor a intrat tata. Dacă vizitatorii continuau să sosească în același ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
locurile unde nu trebuiau puse și, voil, eram liber ca pasărea cerului moțăind În personal. După ce FUCK a dispărut din raza mea vizuală, dincolo și dincoace de geam au continuat să treacă oribilele meleaguri dîmbovițene ce mi-au Împodobit cu depresii globulare cinci ani din viață, săltînd leneș În maroniu pătat cu verde de Paris pe sub liniile de Înaltă tensiune. Un obez cu basca găurită și-a revărsat burta În stînga, pe rezemătoarea de care-mi sprijinisem eu cotul de medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fără nume după rîme iar puțin mai tîrziu, pe vremea bibliotecii din Alexandria inutile deoarece a ars, fura indicatoarele rutiere puse de romani, care, nemaigăsind drumul spre coloanele bojdeucilor de celibatari decorate-n ton cu moda autohtonă, au făcut celebrele depresii antice și s-au lăsat asimilați cu sărmăluțe, blănuri de oaie, vin vărsat pe rogojini, mămăliguță și codri verzi de brad de Crăciun Împodobit cu capete de lup, amestecați, triturați În procesul de făcut geneza chiseliță pînă la totala lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al revistei bulgare Eu și Tu, publicată, În sfîrșit, și În limba română. Din paginile ei ar afla că, mai intens decît șpagatul, o viață sexuală adecvată Înviorează „hormonii care dau bună dispoziție de fericire și fruptuozitate și apără de depresii”. Fruptuozități de fericire bulgărești găsim și-n Mărturii, un supliment ce se ocupă de starea credinței În țara noastră. La problema obligativității introducerii religiei În școli, răspunde mereu uluitorul Gh. Dumitrașcu. „Nu avem la ora aceasta oameni care să predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aș adăuga: lipsa de dragoste față de oamenii de la țară, față de țară. Furia. N-ar fi trebuit niciodată să devin medic. SÎnt prea milos, nu Înțeleg de ce-i necesar să fim sănătoși fizic, cînd sîntem atît de ridicoli. I.M. Desele tale depresii s-au potrivit mai bine cu literatura? R.P. Iartă-mă că te mitraliez cu citate, Însă simt nevoia, e imperioasă, să arăt că sînt mai cult decît În realitate. Așadar, Faulkner: „The past is never dead. It’s not even
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]