4,974 matches
-
care să împiedice să se facă voia lui Dumnezeu, să devenim sfinți și să ne mântuim. Rugându-ne astfel, ne dorim ca Tatăl nostru cel ceresc să ne facă să înțelegem sfânta Sa Voie, adică „ceea ce este bun și plăcut și desăvârșit” și să ne dea puterea să facem acestea toate, „câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun”, pentru ca să ne arătăm tot atât de desăvârșiți pe pământ, pe cât
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Suportarea acestora atrage după sine, inevitabil, necesitatea de a-ți încredința soarta și toate ale tale voinței lui Dumnezeu. îndeplinirea poruncilor, însoțită de predarea către voința lui Dumnezeu, te întărește și te înalță prin însăși această predare. Această totală și desăvârșită predare este culmea perfectibilității morale creștine. A patra cerere este „Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi”. Prin această cerere, rugăm pe Dumnezeu să ne dea tot ceea ce este necesar și de folos pentru viața de fiecare
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ne poruncește să îndeplinim poruncile lui Dumnezeu așa cum le îndeplinesc îngerii, arată totuși înțelegere neputinței omenești celei după fire, ca și când ar zice: „Vă cer o viață aspră, pe măsura celei îngerești, dar, în același timp, nu vă impun o despătimire desăvârșită, fiindcă nu puteți să o aveți din pricina naturii voastre, care are neapărat nevoie de hrană”. Vezi câtă înțelepciune duhovnicească se cuprinde într-o cerință a trupului? Mântuitorul ne-a poruncit să nu ne rugăm nici pentru bogăție, nici pentru satisfacții
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de copiii lor. „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” este urmarea unei educații creștine, în credință și rugăciune. Domnul nostru Iisus Hristos s-a rugat adesea Tatălui ceresc și ne-a dat în Rugăciunea domnească, „Tatăl nostru”, pildă de desăvârșită rugăciune. Mântuitorul, cât a fost pe pământ, a fost în contact permanent cu Tatăl ceresc prin rugăciune. După botez, s-a suit în munte, ca să se roage singur” „Și a doua zi, foarte de dimineață, sculându-se, a ieșit și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și s-au vindecat de lepră. Ființa noastră este închinată Sfintei Treimi, credința noastră în Sfânta Treime a fost puterea mântuirii noastre. în numele Sfintei Treimi noi săvârșim Taina Sf. Botez, în numele ei primim „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”. în numele ei creștem duhovnicește, ne sfințim prin har și moștenim viața veșnică. Prin rugăciunea Sfintei Treimi mărturisim întreaga noastră credință. Rostind Rugăciunea lui Iisus „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul!”, îl recunoaștem pe Dumnezeu Tatăl, și ne supunem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
îi mulțumesc Lui pentru darul și pentru cuvântul pe care mi le adresează prin aproapele meu. Dialogul meu cu aproapele este în același timp dialogul meu și dialogul său cu Dumnezeu. Dar acest dialog nu se realizează într-un mod desăvârșit, atât între noi oamenii, cât și între fiecare din noi și Dumnezeu, decât sub forma rugăciunii, adică atunci când ascult chemarea celuilalt și îi răspund în duhul rugăciunii și mă rog în ambianța acestui dialog și mă rog pentru capacitatea de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
am păcătuit, din aducere aminte și din obiceiul cel rău și cumplit; iartă-ne nouă și lasă toate, întru tot îndurate, Preabunule și Mult-milostive. Și ne dăruiește, Bunule, deșteptare și putere, ca să facem voia Ta cu bună plăcere, în chip desăvârșit. Ca, din răutatea cea din noapte și întunecată, cu vederea luminii, prin pocăință, să ne schimbăm și în lumină, cu bună- cuviință, să umblăm și, curați față de iubirea Ta de oameni arătându-ne noi, nevrednicii, să Te lăudăm și să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noastră particulară, propriile noastre reflexii, sunt irelevante pentru filosofie dar pentru noi sunt cel mai fertil sol care dezvoltă gândirea pe cont propriu. Nu poți trăi ignorând individualele, deși niște individuale care nu se relaționează între ele într-o ordine desăvârșită subordonându-se regulilor generale, sunt predispuse dizolvării. Tipul de lectură pe care îl oferă Gabriel Liiceanu cititorului său atunci când nu scrie filosofie, compensează dezinteresul societății moderne pentru viața privată. Jurnalele, confesiunile, memoriile sunt conserve de viață trăită sau manuale de cum
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe care-l asimilează mistic, apoi leninismul i se pare filosofia izbăvitoare. Cum fusese la Moscova, unde îl întâlnise pe Panait Istrati dar și pe Maxim Gorki, are povești entuziaste despre idealurile lui Lenin pe care-l venerează. Are o desăvârșită devălmășie în ierarhizarea valorilor: Hristos, Budha, Francisc D’Assissi, Nietzsche, Lenin. Kazantzakis poate fi un caz care să ilustreze teza lui Popper că intelectualii sunt cei responsabili pentru antrenarea maselor în idealisme care apoi aduc nenorociri. Scriitorul cretan este inițiat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
atenție, putem să ne comportăm oricum. Să stabilim deci orice fel de relații, să ne supărăm pe ea sau să ne împăcăm. Să-i întoarcem spatele sau chiar să-i întindem mâna. Totul devine posibil și disponibil, într-o indiferență desăvârșită. Și, mai mult decât atât, perfect scuzabil. Fiindcă nimic nu contează. Ne mișcăm într-o lume a aparențelor, nu a esențelor, în care nimic nu are vreo valoare. Disponibilitate deci totală, dublată de un amoralism ingenuu și foarte caracteristic. Dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de Engels). De fapt relația fundamentală politică literatură este ambiguă și chiar paradoxală. Ea constituie o adevărată coincidență de contrarii. Totul se petrece la nivelul angajamentului și al consecințelor sale. Iată cazul tipic, exemplar, al scriitorului care adoptă cu o desăvârșită bună credință o anume orientare politică. Situații frecvente, atât la dreapta, cât și la stânga. Doar că necesitățile luptei politice, ale încadrării într-un partid și într-o acțiune organizată reprezintă de multe ori tot atâtea obstacole și chiar atentate la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și organică? O concluzie ar fi că o limbă trebuie cultivată, în continuare, în mod natural, fără nici o preocupare imediată de receptare internațională. Ea vine sau nu vine. Traduceri? Cât mai multe posibil. Dar, mai întâi, să dăm cea mai desăvârșită expresie instrumentului lingvistic de care dispunem în mod originar. Dacă este inferior sau superior, aceste calificative reflectă doar ecoul, adeziunea ori respingerea publicului exterior. în actul creației și al conștiinței sale, care se actualizează în creație, astfel de considerente ar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adecvat pentru a reuși aceasta, dar și de deschide posibilități noi în studiile despre proza lui Eliade. De a deschide o nouă dimensiune. Radu VANCU Mențiuni preliminare Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârșit și egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui nu are nici un sens. (Mircea Eliade, Nuntă în Cer) Într-un univers intens sacralizat, așa cum este universul ficțional eliadesc, în care realitatea este "funcție de imitare a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
am să găsesc undeva printre amintirile acestea, dezlegarea întâmplărilor care au urmat. Poate mi s-a făcut cândva vreun semn, poate că mi s-a indicat ceva...Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârșit și egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui nu are nici un sens"6. Camuflarea sub detalii (vestimentație, conformația mâinii: "Nici mână n-avea pentru o femeie pe care o cheamă Ileana"7) potrivite altor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cel ce a trimis acest crater pe pământ, tu care știi pentru ce te-ai născut. Toți care au luat aminte la aceste cuvinte și s-au botezat în botezul înțelegerii, aceia au câștigat cunoașterea (gnosa) și au devenit oameni desăvârșiți, pentru că au primit înțelegerea"735. Propovăduirea înțelepciunii imemoriale și universale, a păcii universale, a împăcării universale poate salva omenirea de o catastrofă - acesta este conținutul mesajelor religioase din Pelerina. Zevedei este crainicul cu nume expresiv și evocator, care atrage atenția
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
energetice în care cele două forțe se resping și se actualizează în mod egal, creând, în consecință, o stare de conflict maxim, ce rezultă din echilibrul lor reciproc. Această a treia stare, departe de a fi un fel de plenitudine desăvârșită, nu este decât o complexitate dinamică, care cedează din nou trecerea la un dezechilibru al forțelor. "Mijlocul" acestui sistem dinamic este așadar, simultan, starea cea mai conflictuală și cea mai paradoxală" (Ibidem, p. 185). 888 Ibidem, p. 228. 889 Ibidem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o poate circumscrie afirmativ, ci înaintând prin negații și interogații. Forma luminoasă pe care o îmbracă semnificabilul nu este forma poemului creat, rezultat al unei lucrări. De aceea, nu avem în vedere "opera" ca atare, corpul poetic realizat ca lucru desăvârșit al artei, ci lucrarea creatoare prin care - pentru poet ca și pentru cititor, doar că pentru acesta din urmă în alt mod -, în suspensia ființei unui poem, începe să se închege ceva cu sens. Din lumea poemului pornim, fără a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
începutului și în lumina înaltului, o îmbracă în cuvântul nemuririi: "Când Cuvântul în noi se arată/ așa luminând, așa clar/ și fața Lui strălucește ca soarele/ atunci hainele lui se fac albe/ și hainele sunt cuvântul/ bunei vestiri a biruinței/ desăvârșite/ asupra morții"60. "Acum, din nou, ca la-nceputul Cărții"61, Înălțimea Feței ne întoarce la Prefața nevăzutului care se pune ca început. Început al luminii care, deși se revarsă peste toate câte sunt făcându-le să strălucească în transparență
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fără văl, în natura lor transfigurată, reformată. "Căci lui i-a fost dat să ajungă în acea culme adoratorie, să treacă pragul obișnuit al vederii și să i se smulgă vălul ultim de pe lucruri și să poată adora chipul etern desăvârșit al iubirii lui". Lucrurile dezvăluite nu mai arată decât trecerea pură spre prototipul care le subîntinde imaginea. Ochiul se deschide pe culmea golului de vedere, cel umplut de "icoana iubită, chipul etern ce-l adorase față către față". Iar pentru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Dar când își îndreptă către meșter mâna-i goală cu palma deschisă-n sus, în gestul sacerdotal de consacrat ofrandele, Pasife străluci într-atât încât splendoarea ei făcu bărbatul să se încovoaie pe dinăuntru a supunere adâncă, precum un arc desăvârșit numai de încordare. Se vede treaba că, în fața majestății adevărate, două picioare nu sunt de-ajuns pentru sprijin... Emana din ea o feminitate căreia lucrul dorit i se oferea înainte de a fi cerut, un val puternic, ce sustrăgea fățiș și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
naturalețea nevoii celei mai sordide ar avea motive să se învăluie în draconice exigențe de stil spre a dobândi împlinire. În săptămânile ce urmară, trupul reginei încercă, noapte de noapte, să-l obișnuiască pe cât posibil cu răul de înălțime pe desăvârșitul tehnician strecurat cu brio în așternutu-i. Căci elanul suveranei era un turn despietrit, deschizător de perspective din ce în ce mai largi artei lui. Acolo a cunoscut arhitectul pe viu beția spațiului și arsura nevindecabilă a unui soare negru efemer, scăpătat adânc în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se întoarce. Agregarea galopantă e la ordinea zilei, așa că modelul de locuire ar fi mai mult roiul decât caravana. − Prea vag. Roiul de albine, de fluturi, sau de lăcuste? ceru Luc lămuriri. Nu-i totuna. Albinele cel puțin sunt arhitecți desăvârșiți; fluturii - și ei, decoratori fără egal. Cât despre lăcuste, se pare că roiesc din canibalism, după principiul: încearcă să o devorezi pe cea din fața ta înainte de a fi devorat de cea din urmă. Așa se face că, sub imboldurile conjugate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în transmiterea darului din dar? efuziune colectivă de recunoștință capabilă să înece aleatul individual al datului? principialitate de comunism carnal eclipsând diferențe de clasă capitaliste? zonă de ecuatorială acalmie metafizică în vastitatea intimidantă a luptei? Remarcabilă era în special absența desăvârșită a oricaror constrângeri, sau măcar presiuni, în ciuda ebulientelor pasiuni ce traversau în toate sensurile adunarea; în ea avea loc împărțirea unei versiuni libidinale a carității, pe care, în marea lor majoritate, nevoiașii o apreciau așa cum se cuvine, spre deosebire de alte forme
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
oarecum "din piatră seacă". Înjurătura conjură spectrele dintr-o aparentă absență. Cine mai are încă puterea să înjure, să se indigneze agresiv la nivelul limbajului, își dovedește astfel că nu e încă intrat în starea de depresie, echivalentă cu absența desăvârșită a oricărui interes pentru lume. Omul nu e tocmai învins atâta vreme cât nu crede încă în propria-i înfrângere, iar înjurătura exprimă, chiar dacă într-o formă diminutivă, continuarea simbolică a luptei. Pentru că, pe de-o parte, tăcerea e de aur, pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
1612 de Carlo Maderna, bazilica Sfîntul Petru servește drept ilustrare acestei evoluții. Caracteristicile stilului baroc sînt realizate în modul cel mai expresiv în decorația in.erioară, de către arhitectul, pictorul și sculptorul Bernini. Dar el știe, de asemenea, folosind o artă desăvîrșită a punerii în s;enă, să facă din această bazilică un loc cu un simbol profund, spre care mulțimea se îndreaptă și unde se adună: Biserica pare că îmbrățișează oamenii care intră în ea. Nefericit rival al lui Bernini, Borromini
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]