4,208 matches
-
literatură-politică, înțelegând prin aceasta din urmă situarea față de putere și de organele sale, de ordinea de stat și societate. Calitățile de analist ale lui Matei Călinescu, un foarte bun critic de idei, se dezvăluie acum din plin. El formulează și dezleagă în puține pagini toate nodurile problemei. Cel dintâi este de ordinul relației permanente politico-literare. Politic sau apolitic? Politica neutralismului și a apolitismului este și ea o formă de politică. A nu avea și a declara că nu ai nimic comun
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a Europei tradiționale, cinismul manipulărilor financiare tot mai vizibile, sau nenumăratele amenințări ce pîndesc pe după colțul globalizării, toate pălesc la Paris, spre sfîrșitul fiecărui an, cînd librăriile, redacțiile, depozitele de carte se umplu de noua recoltă literară și limbile se dezleagă în aprige clevetiri mai mult sau mai puțin livrești. O primă constatare, care nu mai e nedumerire, ci trăsătură definitorie a timpurilor noastre, e că atunci cînd vorbim de toamna literară pariziană (la rentrée), toată lumea se apucă să numere romanele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
progresul științific este hotărît de judecata în cunoștință de cauză a comunității științifice. Ea nu este nici în mod abstract raționalistă, pentru că raționalitatea convingerilor depinde ea însăși de factori sociali: Singura îndoială a lui Kuhn este dacă progresul în a dezlega enigme, sau mai degrabă în a rezolva probleme, înseamnă "progres spre adevăr" [...] Astfel Kuhn distinge atent succesul empiric al unei teorii de verosimilitatea sau veracitatea ontologiei sale." (Musgrave 1980: 49) În sfîrșit, disputa paradigmelor a folosit conceptul de paradigmă al
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
domină același element euforic. Gonit din scaun, într-o poiană, măria-sa Vasilie-vodă bea o cupă de vin pe care i-o întinde nelipsitul paharnic. Iașul a fost pârjolit, dar ieșenii taie imperturbabili de Sfântul Ignat râmătorii. Mijlocul de a dezlega limba iscoadelor este vinul roș fiert într-o oală nouă, "adaos cu miere, cu scorțișoară și cuișoare". Un cerșetor povestește că i s-au dat de către cazaci să mănânce "pană de somn cu usturoi și mămăligă de hrișcă îngrășată cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care se sacrifică pentru prieteni, intrând la închisoare, și peregrinează prin lume, jucând la ruletă și făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întîlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități, este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. CAROL ARDELEANU Romanele lui Dem. Theodorescu (În cetatea idealului, Sub flamura roșie, Robul) sunt niște cronici jurnalistice. Un roman interesant, cu toate platitudinile, este Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița de Carol Ardeleanu. E vorba de un diplomat căzut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în ton popular ale lui Eminescu sunt tablourile de viață pastorală, pline de senzația învălmășirii animale și a plăcerilor aspre: S-au ivit pe rând în soare El se pleacă din cărare Jos, la capătul potecii, Și tot leagă și dezleagă, Turma albă de mioare, Cumpănește pe samare Noatinele și berbecii. O gospodărie-ntreagă: Sunet de tălăngi se-ngînă Subt poiana din Fruntarii, Zăbovește-n deal la stână Baciul Toma cu măgarii. Maldăr de tărhaturi grele Cu dăsagi, căldări și pături, Că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și aplică toate subterfugiile numai să nu se privească în față, „se joacă cu adevărul”, întunecă comoara sa și o acoperă cu măști pentru a fi „acceptat din punct de vedere social”. Nici chiar vigoarea profeției iertării nu îi mai dezleagă inima, ferecată în satisfacere și autosuficiență. În definitiv, nu are speranță și nu așteaptă iertarea deoarece nu se simte în păcat. Capitolul IX Mai mult decât iertată trebuie vindecată Ar fi o distorsiune să conchidem că pentru cel corupt există
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
a responsabilității personale și colective față de corupție. Capitolul X Mai întâi convertirea În acest caz, cum se vindecă de corupție? Nucleul răspunsului ar putea fi formulat în acești termeni sintetici: de la un creștinism al interzicerii care în cele din urmă „dezleagă” de păcat, e nevoie să ne întoarcem la paradigma originală a creștinismului bazat pe convertire, în care iertarea reprezintă darul unei vieți noi. Trebuie subliniat că acesta din urmă este mai exigent decât perechea „păcat-dezlegare”, deoarece implică „schimbarea vieții”. Cu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Iași, urmărește cu interes operațiunile armatei române pe front. Susținător fără rezerve al proclamării independenței, jurnalistul este conștient și de responsabilitatea pe care o implică această libertate: "Cu multă greutate, cu destul chin, poate și este speranță că se va dezlega cestiunea evreilor, și independența, deja destul de scump plătită, ne va fi recunoscută; va rămâne însă de dezlegat o cestiune cu mult mai gravă și mai grăbitoare, cestiunea vieții noastre publice, cestiunea dacă trebuie să urmăm calea pe care rătăcim de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
conștient și de responsabilitatea pe care o implică această libertate: "Cu multă greutate, cu destul chin, poate și este speranță că se va dezlega cestiunea evreilor, și independența, deja destul de scump plătită, ne va fi recunoscută; va rămâne însă de dezlegat o cestiune cu mult mai gravă și mai grăbitoare, cestiunea vieții noastre publice, cestiunea dacă trebuie să urmăm calea pe care rătăcim de atâta vreme sau daca trebuie să mai putem apuca pe calea cea adevărată. Vom fi un stat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe care n-am avut nici timpul, nici mijloace îndeajuns spre a ne-o apropria, și azi, cu mult mai săraci în puteri decât acuma douăzeci de ani, noi ne vedem puși înaintea unor întrebări, pe care trebuie să le dezlegăm, deși viața ușoară de până acuma nu ne-a înțelepțit decât prea puțin"449. Reactivarea memoriei scripturilor generează în publicistica eminesciană structuri compozite care amalgamează "prelucrările iconografice și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
obiectele sale au dispărut. Substanța sa nu trebuie să lase urme. Este ca o crimă perfectă. Oricare ar fi obiectul său, scriitura trebuie să permită iluziei să radieze și să se transforme într-o enigmă care să nu poată fi dezlegată de specialiștii și politicienii realiști ai conceptului. Obiectivul scriiturii este acela de a-și denatura obiectele, de a le seduce și a le face să dispară"556. În acest context, subliniază Baudrillard, ceea ce dă intensitate scriiturii, fie ea ficțiune sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acesta este visul pe care l-am avut deja». Și a adăugat: Voi veni chiar eu să-l înmormântez». Într-adevăr, văzuse în vis un mort îmbrăcat în haine albe și a auzit cum i se spunea: «Du-te și dezleagă-l!». Trupul neînsuflețit a fost transportat în orașul nou, în biserica fraților, pe care chiar fratele Iacob o construise și ceruse să fie consacrată, și a fost înmormântat în ea cu toate onorurile. Însă în anul 1238, moaștele sale și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vremea când trăia Fericitul Francisc, când divina îndurare așeza primele temelii ale Ordinului nostru, unul dintre frați era ispitit să se reîntoarcă în lume. În cele din urmă s-a dus la Fericitul Francisc și l-a rugat să-l dezlege de voturile religioase, din moment ce nu mai reușea în niciun chip să mai rămână în Ordin. Deoarece fericitul părinte i-a răspuns că nu voia acest lucru, și nici nu putea, a făcut apel la domnul Ostiense [probabil este vorba despre
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
papă a reluat: «Cum vrei să ai suflete?». Fericitul Francisc a afirmat: «Sfinte părinte, aș dori, dacă este pe placul sanctității voastre, ca cei care vor veni în această biserică, spovediți și cu părere de rău, și, așa cum se cade, dezlegați de păcate de către preot, să fie eliberați de chinuri și de vină în cer și pe pământ, din ziua botezului până în ziua și ceasul intrării lor în biserica amintită». Domnul papă a adăugat: «Francisc, ceea ce ceri este mult, și nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
propriile drepturi și limite, presupun că pot primi după bunul lor plac credincioșii din alte parohii la celebrarea misterelor divine, contrar sancțiunilor canonice. Chiar dacă ei nu sunt judecătorii enoriașilor respectivi și nu au primit facultatea de a-i lega și dezlega (cf. Mt 16,19), totuși, erijându-se în judecătorii lor, își asumă riscul de a-i dezlega sau lega în forul pocăinței după cum cred de cuviință, fără să se teamă că astfel îi pun în pericol pe acei enoriași, care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
celebrarea misterelor divine, contrar sancțiunilor canonice. Chiar dacă ei nu sunt judecătorii enoriașilor respectivi și nu au primit facultatea de a-i lega și dezlega (cf. Mt 16,19), totuși, erijându-se în judecătorii lor, își asumă riscul de a-i dezlega sau lega în forul pocăinței după cum cred de cuviință, fără să se teamă că astfel îi pun în pericol pe acei enoriași, care nu sunt deloc iertați [de păcate], ce îi disprețuiesc pe propriii preoți, primesc fără discernământ, împotriva mântuirii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adâncurile ființei sale și scrie versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
va atinge se va simți turbat: Nici viermii În mormîntu-ți nu vor afla mîncare, Că vor muri d-otravă din trupu-ți veninat” El vestește descărcările apocaliptice din blestemele argheziene. Poezia este, aici, mai convingătoare pentru că imaginația este mai inventivă, mai dezlegată de clișee. În negație, imaginarul heliadesc este mai bine legat de viața materiei. Partea „infernală”, „fatală” a existenței este stimulatoare pentru poezia lui. Peisajele adorației sînt mai uscate. Nu-i fără interes să vedem cum se succed aceste accente În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
am putea explica erezia lingvistică a lui Heliade. Întoarcerea la izvoarele latine este o Întoarcere la starea de plenitudine și puritate a spiritului din preajma Omnipotenței. În Sfînta cetate, care după unii comentatori ar fi o Încheiere a poemului Anatolidei, Heliade dezleagă din nou fantezia lui aeriană. Cetatea ideală, rezidență a Mirelui-popol, este o „tindă cerească” ce unește tot ceea ce are mai pur materia și tot ceea ce fabrică mai curat și mai Înalt spiritul uman. Orgia de pietre prețioase, de arbori fructidori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
paloare, cald și rece, o senzație de greutate și o ’Senzație de eliberare corporală: „În brațe n-am nimica și parcă am ceva, ................................................... Că uite, mă vezi mamă, așa se-ncrucișă...” Imaginile sugerează nașterea unei forțe necunoscute ce tinde să dezlege trupul de legăturile lui terestre: „Ah! inima-mi zvîcnește! Și zboară de la mine! ......................................................... Și tremur de nesațiu și ochii-mi văpăiază”, aducînd o stare de voluptate și de durere („un dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng”). Poate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
foc sînt imagini ale intensității. O intensitate provocată de o energie imaterială și desfășurată Într-un regim de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare. Energia lor este ascensională, aeriană, prefigurînd trecerea În alt regim psihic. Dezlegat de alte obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele ulterioare. La o mireasă (1844) preamărește, Încă o dată, „virtutea matronală”, noțiune ce va reveni și În alte poeme. În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a spiritului creator. Gr. Alexandrescu lucrează, ca mai toți contemporanii săi, În mai multe registre. Cu o condiție: registrul (tema, imaginea, tonul, stilul) să aibă un anumit prestigiu literar. Luăm cazul spațiului imaginar: spațiul ocrotitor, acela ce eliberează fantezia și dezleagă limba. Fabulistul nu se oprește, nici el, la un singur peisaj, după cum nu are preferință pentru o categorie anumită de elemente din lumea materială. În mentalitatea estetică a epocii obiectele În starea lor primar materială n-au valoare poetică. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de răutatea lumii. Dintre poeții de la 1840, Grigore Alexandrescu este cel mai consecvent cîntăreț al acestei teme. Tristețea, În vecinătatea zidurilor Înnegrite de vreme, este reconfortantă („Al meu suflat se-nalță pe aripi d-un foc sfînt” - Miezul nopții). Durerea dezleagă energiile sufletului, tăcerea, jalea fac să vibreze coarda cea mai fină a lirei: „Tot e tăcut și jalnic, Însă așa cum ești Singură porți povara mărirei românești, TÎrgoviște căzută! poetul Întristat Coloare variate În sînu-ți a aflat...” Tot aici se află
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aromele de pe țărmuri participă la realizarea acestui leac pentru melancolie. Un leac care este, totodată, un excitant pentru fantezie, un narcotic care produce acea stare de beție a ființei, regimul favorabil al sublimului. Agentul ei principal este privirea. Ca să se dezlege farmecul lucrurilor, ca dulceața lor magică să vină și să cuprindă ființa poetului, În fine, pentru ca acest proces de drogare („răpire”) să se producă, trebuie ca vederea să pătrundă obiectele și să se uimească. A se-ncînta, a se uimi, a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]