4,692 matches
-
legitimării actelor politice. Pentru eficientizarea actelor de discurs, se recurge la rețete discursive prefabricate, al căror efect este deja demonstrat. Politicianul nu își permite riscul unor performări discursive originale, fiind constrâns la parcurgerea unor trasee cunoscute, verificate, validate de practica discursivă. Acordând o importanță deosebită opiniei publice, agora mediatică a epocii contemporane crește presiunea asupra actorilor politici de a asigura acoperire discursivă actelor pe care le desfășoară. În acest context, raporturile dintre emițător și receptor înregistrează mutații semnificative: rolul pasiv al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu își permite riscul unor performări discursive originale, fiind constrâns la parcurgerea unor trasee cunoscute, verificate, validate de practica discursivă. Acordând o importanță deosebită opiniei publice, agora mediatică a epocii contemporane crește presiunea asupra actorilor politici de a asigura acoperire discursivă actelor pe care le desfășoară. În acest context, raporturile dintre emițător și receptor înregistrează mutații semnificative: rolul pasiv al receptorului este anihilat, acesta punându-și amprenta asupra practicii discursive și obligând la adaptarea mijloacelor de expresie la orizontul de așteptare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epocii contemporane crește presiunea asupra actorilor politici de a asigura acoperire discursivă actelor pe care le desfășoară. În acest context, raporturile dintre emițător și receptor înregistrează mutații semnificative: rolul pasiv al receptorului este anihilat, acesta punându-și amprenta asupra practicii discursive și obligând la adaptarea mijloacelor de expresie la orizontul de așteptare al publicului receptor. De asemenea, dinamica raporturilor dintre subiecții comunicării politice se modifică în permanență, sub impactul noilor realități politice ale vremii și al ponderii din ce în ce mai mari pe care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mecanism: al cooperării și al competiției 132. Principiul competiției are ca premisă acceptarea și recunoașterea reciprocă a unei mize care declanșează actul comunicării, intenția de a impune propria lume, respectiv propriul sens. Factorul intenționalitate se dovedește decisiv în construirea manifestărilor discursive din spațiul politic. În comunicarea politică, nici un cuvânt nu este gratuit, nici o frază nu este formulată la voia întâmplării, totul este rezultatul unui comportament deliberat. Din această perspectivă, fiecare contract de comunicare se dezvoltă pe baza unui principiu al influenței
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și atitudinile acestora față de subiectele dezbătute și să-și adapteze discursul la orizontul lor de așteptare. În același timp, el trebuie să cunoască și să analizeze discursurile adversarilor, evaluând impactul acestora asupra publicului; c) media obligă oamenii politici la acoperire discursivă, asigurând o vizibilitate sporită evenimentelor și actelor politice. În același timp, ea rămâne tributară politicii editoriale și considerentelor de ordin economic; d) comunicarea este un contract în măsura în care este purtătoarea unei mize, este guvernată de principiul influențării și se supune unor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care are un anumit sens) planul locutoriu; face ceva spunând ceea ce spune planul ilocutoriu; și induce, făcând ceea ce face, o anumită conduită interlocutorului său planul perlocutoriu. În cazul comunicării politice, dimensiunea perlocutorie este determinantă, în condițiile în care fiecare manifestare discursivă urmărește inocularea unor idei, suscitarea unor atitudini particulare interlocutorilor. Plecând de la premisa că limbajul este înainte de toate acțiune, în măsura în care vorbitorul dorește prin fiecare enunț pe care îl rostește să provoace o schimbare în lume și/ sau în conștiința interlocutorului său
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de reguli instituționale care conferă intenției de comunicare valoare colectivă (sau publică). Încălcarea acestor reguli generează eșecul actului de comunicare, iar în cazul limbajului politic, conduce la pierderea legitimității locutorului și a actelor sale politice. O trăsătură definitorie a manifestărilor discursive din domeniul politicii este caracterul polifonic, limbajul politic fiind palimpsestul enunțurilor anterioare ale aceluiași emițător, dar și al enunțurilor adversarilor. Una dintre formele prototipice de manifestare a limbajului politic, dezbaterea, pune în evidență calitatea de inter-discurs a acestuia: limbajul politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale altor jurnaliști, constituindu-se în metalimbaj care are ca obiect discursurile altora. Bucurându-se de un loc prioritar în cadrul comunicării politice și constituindu-se în spațiu de mediere între scena politică și electori, media favorizează circulația și contaminarea manifestărilor discursive din câmpul politic, manifestând un impact major asupra publicului receptor. Odată cu dezvoltarea și difuzarea mijloacelor moderne de comunicare în masă, se înregistrează o deplasare progresivă a centrului de greutate a spațiului politic spre spațiul mediatic. Astăzi, mai mult decât oricând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
enunțuri anterioare), în măsura în care contextul imediat se dovedește insuficient; * unui context și mai amplu, cuprinzând cunoștințele generale sau mediul înconjurător. Contextualizarea limbajului politic, raportarea lui la parametrii situaționali ai comunicării politice, ferește analiza de excese sau denaturări ale semnificatului. Fiecare manifestare discursivă necesită investigarea din prisma orizontului cultural, istoric și social care o generează. Trecerea de la intenția comunicativă a locutorului politic la intenția informativă a acestuia se produce printr-un proces interpretativ, bazat pe mecanisme inferențiale de construire și confirmare a ipotezelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
afectează receptarea. Analiza limbajului politic evidențiază încălcări flagrante ale maximelor conversaționale, motivate, pe de o parte, de înregimentarea ideologică a locutorului, iar pe de altă parte, de finalitățile comunicării politice. Maxima cantității și maxima calității sunt eludate constant, în măsura în care manifestările discursive din domeniul politicii nu vizează prioritar prezentarea adevărului și nici transmiterea de informații privind realitatea politică. Corespunzând în limbajul curent sugestiei sau insinuării, implicaturile descrise de H.P. Grice pot fi conversaționale sau discursive și convenționale sau lexicale 141. Implicaturile conversaționale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
maxima calității sunt eludate constant, în măsura în care manifestările discursive din domeniul politicii nu vizează prioritar prezentarea adevărului și nici transmiterea de informații privind realitatea politică. Corespunzând în limbajul curent sugestiei sau insinuării, implicaturile descrise de H.P. Grice pot fi conversaționale sau discursive și convenționale sau lexicale 141. Implicaturile conversaționale sau discursive funcționează în context și depind în mod direct de contextul referențial, factual, având o finalitate informațională certă, iar implicaturile convenționale sau lexicale au ca suport lexicul, semnificațiile convențional atașate cuvintelor (ele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
domeniul politicii nu vizează prioritar prezentarea adevărului și nici transmiterea de informații privind realitatea politică. Corespunzând în limbajul curent sugestiei sau insinuării, implicaturile descrise de H.P. Grice pot fi conversaționale sau discursive și convenționale sau lexicale 141. Implicaturile conversaționale sau discursive funcționează în context și depind în mod direct de contextul referențial, factual, având o finalitate informațională certă, iar implicaturile convenționale sau lexicale au ca suport lexicul, semnificațiile convențional atașate cuvintelor (ele se deosebesc de presupozițiile semantice prin faptul că nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
descalifica interlocutorul sau un terț, dat fiind că locutorul face rareori insinuări la adresa propriei persoane. Caracteristic limbajului conotativ, subînțelesul recurge la o gamă variată de tropi, dintre care se disting metonimia, sinecdoca, metafora, litota, ironia și hiperbola. În general, actele discursive nu permit delimitări nete între denotativ și conotativ, dar în cazul informațiilor conotative, acestea sunt "mai degrabă sugerate, decât asertate"145. Valorificând intens conținuturile implicite, limbajul politic recurge constant la forme ale comunicării indirecte, atât pentru a evita subiecte tabu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
modul de construcție a legitimității politice, maniera de raportare a actorilor politici la referențialul politic, la gruparea politică din care fac parte și la publicul căruia i se adresează. Gestionarea impresiilor, expresivitatea actoricească a politicianului, mecanismele regizorale, asumarea unor roluri discursive, simbolistica spațiului sunt tot atâtea elemente care justifică apropierea comunicării politice de spectacolul de teatru. Spectacolul politic este unul interactiv, întrucât actorul-politician urmărește să promoveze imagini de sine particulare și, în acest sens, își gestionează manifestările discursive, prin prisma efectelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
asumarea unor roluri discursive, simbolistica spațiului sunt tot atâtea elemente care justifică apropierea comunicării politice de spectacolul de teatru. Spectacolul politic este unul interactiv, întrucât actorul-politician urmărește să promoveze imagini de sine particulare și, în acest sens, își gestionează manifestările discursive, prin prisma efectelor pe care le dorește la receptare. Emitentul politic tinde să ascundă sau să minimalizeze activitățile, faptele și motivele incompatibile cu imaginea de sine pe care o promovează. Pe această linie de interpretare, limbajul politic are rolul de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
între structuri care prezintă asemănări sintactice și semantice parțiale. Conectorul argumentativ reprezintă "un morfem (conjuncție, adverb, locuțiune adverbială) care articulează două enunțuri ce intervin într-o strategie argumentativă unică"155. Conectorii se clasifică în funcție de mai multe criterii: 1. în funcție de inserția discursivă, conectorii sunt de două tipuri: introductori de argumente (de altfel, chiar, dar) și introductori de concluzie (deci, totuși); 2. din punct de vedere al orientării: conectori coorientați (de altfel, chiar) și conectori anti-orientați (dar, totuși); 3. după funcțiile pe care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
adeziune (bine spus, ai dreptate, exact, foarte bine, natural, adevărat, normal, perfect etc.); rectificare sau reformulare: adică, anume; respingere: dimpotrivă, din contra. Eufemism și comunicare oblică în limbajul politic Un element cheie în analiza pragmatică a limbajului îl constituie competențele discursive ale interlocutorilor. Din punct de vedere al competenței generale de comunicare, aceasta include trei dimensiuni: dimensiunea referențială (a domeniului abordat), dimensiunea situațională (a normelor și tipologiei discursive) și dimensiunea textuală (micro și macrotextuală). Competența de comunicare este rezultatul interacțiunii competenței
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajul politic Un element cheie în analiza pragmatică a limbajului îl constituie competențele discursive ale interlocutorilor. Din punct de vedere al competenței generale de comunicare, aceasta include trei dimensiuni: dimensiunea referențială (a domeniului abordat), dimensiunea situațională (a normelor și tipologiei discursive) și dimensiunea textuală (micro și macrotextuală). Competența de comunicare este rezultatul interacțiunii competenței lingvistice, a competenței socio-culturale, a competenței enciclopedice și a competenței generice 157. Competența lingvistică se referă la capacitatea vorbitorilor unei limbi de a construi, recunoaște și înțelege
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în atenuarea expresiei unei idei prin substituire sau perifrază, eufemismul are rațiuni variate: evitarea unor expresii triviale; eludarea unor expresii insultătoare sau care ar putea fi interpretate astfel de către receptori; rezolvarea unor tabuuri religioase, deseori cu valoare onomastică. Ca procedeu discursiv, eufemismul are la bază o interdicție verbală menită să protejeze sensibilitatea auditoriului. În limbajul politic, apetența pentru eufemism se explică, pe de o parte, prin tendința de cosmetizare a actelor politice și a liniștirii publicului larg, iar pe de altă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este apreciată și chiar încurajată, în cazul eufemismului politic, acesta este interpretat în mod curent ca o formă de ipocrizie, de mistificare a referențialului politic, care ar putea afecta legitimitatea situării politice a emitentului. În perspectiva finalităților urmărite de manifestările discursive, locutorul este obligat la selecția riguroasă a expresiilor lingvistice astfel încât acestea să nu suscite atitudini negative din partea publicului receptor. Caracterul histrionic al eufemismului în limbajul politic este subliniat și de Rodica Zafiu care susține că, "de cele mai multe ori, eufemismele nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a schimburilor simbolice de pe scena politică. Abordarea semiotică a limbajului politic, ca mijloc de comunicare specific cunoașterii și comunicării politice, își dovedește utilitatea prin conceperea acestuia ca macro-semn al relațiilor din câmpul politic și prin efortul de explicitare a mecanismelor discursive care oferă sens și motivație acțiunilor politice. Cu riscul de a demistifica, de a spulbera magia cuvântului politic, analiza semiotică vizează elaborarea unui metadiscurs care să dea seama asupra interdependenței dintre dimensiunile sintactică, semantică și pragmatică, ale manifestărilor discursive din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mecanismelor discursive care oferă sens și motivație acțiunilor politice. Cu riscul de a demistifica, de a spulbera magia cuvântului politic, analiza semiotică vizează elaborarea unui metadiscurs care să dea seama asupra interdependenței dintre dimensiunile sintactică, semantică și pragmatică, ale manifestărilor discursive din spațiul politic, și asupra articulărilor lor specifice. Demersul semiotic pleacă de la premisa că, în calitate de sistem de semne specific exprimării raporturilor de forță de pe scena politică, limbajul politic are ca scop legitimarea actelor desfășurate de emitentul politic. Prin analiza și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
contextuali, cu numeroasele și variatele lor dimensiuni (obiectul supus analizei nu mai este eminamente verbal, ci eterogen, iar informațiile privind subiectul și cadrul enunțiativ adaugă fațete noi, care îmbogățesc/ clarifică semnificația), abordarea semiotică favorizează formarea unei viziuni complexe asupra fenomenelor discursive din spațiul politic. Capitolul 3 Publicistica eminesciană în orizontul receptării Suntem, cu toate străduințele și pretențiile, abia la începutul înțelegerii fenomenului Eminescu. (Nicolae Iorga) 3.1. Destinul editorial al publicisticii eminesciene Insuficient cunoscută publicului larg și parțial cercetată de exegeză
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vremii drept unul dintre cei mai vehemenți adversari ai clasei politice românești, evidențiindu-se prin ușurința cu care tratează teme dintre cele mai variate și prin soliditatea discursului ergumentativ. Paradigma publicisticii eminesciene marchează aptitudinea gazetarului de a impune un model discursiv în presa vremii, contribuind decisiv la modernizarea și diversificarea mijloacelor de expresie specifice scrisului jurnalistic. Distanțarea jurnalistului de stilul gazetăresc cultivat până atunci se face simțită atât la nivelul problematicii abordate, care vizează chestiuni esențiale pentru politica țării, cât și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acesteia, gazetarul își însoțește excursul jurnalistic cu numeroase comentarii metatextuale. În acest sens, articolele eminesciene sunt presărate de glosări numeroase, de explicitări ale unor termeni neologici sau ale unor cuvinte mai vechi, al căror sens original se demonetizează în practica discursivă curentă. Eminescu susține de la tribuna paginii de ziar adevărate "prelecțiuni populare", menite să faciliteze accesul cititorilor la subiectele dezbătute. Concluzii Dacă în ceea ce privește creația literară eminesciană, exegeza se dovedește extrem de generoasă, în cazul publicisticii, literatura critică este net inferioară ca volum
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]