4,600 matches
-
Săpăturile efectuate recent au adus la lumină rămășițe ale unor așezări civile din epoca bronzului (cultura Suciu de Sus), din prima vârstă a epocii fierului (Hallstatt - sec. VII î.Hr.) și din sec. II-III și sec. VII-VIII d.Hr. Datele istorice documentate asupra istoriei localității din evul mediu sunt relativ rare.Actele notariale ale cancelariei regale de la începutul secolului al XV-lea menționează localitatea în mai multe rânduri.În 1405 numele Lăpușelului este menționat prin toponimicul "Magyarlapus", în 1470 prin "Magyarlaapos", iar
Lăpușel, Maramureș () [Corola-website/Science/301581_a_302910]
-
după 1945. Informații istorico-geografice și/sau socio-economice generale despre masivul cristalin Codru și despre Țara Codrului sunt sintetizate în lucrări de specialitate. Tradițiile codrenești din zona etnografică Țara Codrului, sau, simplu spus, Codru, - aplicabile și satului Chilia -, sunt de asemenea, documentate în diferite lucrări; spre exemplu, figurile „steagul” sau „rotirea” din dansul codrenesc sunt unele din cele mai dificile figuri/mișcări din dansurile românești. Revenind specific la localitatea Chilia, primul sigiliu al satului este documentat din anul 1785. Acesta era rotund
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
și satului Chilia -, sunt de asemenea, documentate în diferite lucrări; spre exemplu, figurile „steagul” sau „rotirea” din dansul codrenesc sunt unele din cele mai dificile figuri/mișcări din dansurile românești. Revenind specific la localitatea Chilia, primul sigiliu al satului este documentat din anul 1785. Acesta era rotund, de 25 milimetri, fiind confecționat din bronz și conținea un pom fructifer înconjurat de motive vegetale; simbolurile utilizate sunt strâns legate de activitățile principale ale locuitorilor satului (ex. pomicultură, viticultură și creșterea animalelor, complementate
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
reflectă o gospodărie tradițională din zona etnografică Codru. Există o mânăstire ortodoxă cu Hramul Sfântul Apostol Andrei, construită recent, în amintirea vechii tradiții mânăstirești a satului (vezi mai jos și legenda locală). Prima ctitorie a bisericii ortodoxe din localitate este documentată din 1706, în forma actuală, biserica ordodoxă fiind construită (probabil ca biserică greco-catolică) în 1858/1861. Pe lângă biserica ortodoxă satul mai are două biserici: penticostală și baptistă. Începând acum aproximativ 50 de ani (în 1957), s-a hotărât organizarea anuală
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
Codrului" (unde este localizat și astăzi). Legenda are un sâmbure de adevăr istoric, fiind confirmată de anumite izvoare orale și scrise. Legătura cu biserica, exprimată și în numele localității, derivă probabil din faptul că în sat (probabil în "Chilia Bătrână") este documentată o biserică ortodoxă din lemn încă din 1706, iar mânăstirea dominicană care poseda Chilia (sub numele de Pacfalu) ca proprietate ecleziastă este atestată documentar din 1370; în plus, năvălirile tătare în zonă, precum și mutarea vetrei satului din "Chilia Bătrână" în
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
încadrându-se ca un sat de mărime medie a județului Sălaj. De pe raza localității s-au strâns în urma cercetărilor arheologice fragmente ceramice din secolele VIII-IX. În hotarele satului, în locurile "Nove" și "Pietriș", au fost descoperite vestigii arheologice. Prima atestare documentară o găsim la anul 1323, atunci amintindu-se de satul „Baldun”, denumirea localității derivând de la numele fostului moșier, Balduni Guch, proprietar a 1.000 iugăre de teren. Pomenirea satului la această dată se face cu ocazia unui ""jurământ al magistratului
Badon, Sălaj () [Corola-website/Science/301772_a_303101]
-
Luxemburg)”. Moșia Râușor și satul Șerel au fost dăruite „împreună cu toate folosințele acelui cnezat și cu toate ce țin de ele, anume pământurile de arătură lucrate și nelucrate, pădurile, dumbrăvile, mărăcinișurile, luncile, fânețele, apele și râurile curgătoare, dealurile și munții...” Documenta Romaniae Historica, D. Relații între Țările Române (1222-1456), București, 1977 În decursul timpului, satul a cunoscut diverse forme documentare: 1453 possessio Syerel, 1472, 1478, 1508, 1518 Serel 1502 Poss. Syrel 1518, 1519 Serel 1523 Serelye 1733 Seret 1760-1762 Serél 1800
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
descris acest proiect ca o dovadă a eficienței Gulagului. Condițiile de muncă la BBK erau cumplite, fiind concepute pentru "reeducarea criminalilor prin muncă corecțională". S-a făcut o vizită oficială pregătită cu grijă, în cursul căreia artiștii ruși s-au documentat pentru a da la iveală lucrări de proslăvire a proiectului. Printre cei care au făcut vizita au fost Maxim Gorki, Alexei Tolstoi, Victor Șklovski și Mihail Zoșcenko. Canalul a fost sărbătorit prin scoaterea unei mărci de țigarete numită Belomorkanal. Canalul
Canalul Marea Albă-Marea Baltică () [Corola-website/Science/300760_a_302089]
-
așa numitul Dealul Mare, având ca vecini la Nord - satul Vânători, la Sud - satul Ionășeni, la Est - comuna Albești și la Vest - satul Talpa. Este atestat documentar în anul 1628, prin zapisul din data de 5 aprilie, document păstrat în Documenta Romaniae Historica, vol. XIX (1626 - 1628), pag. 461 : „Eu Titea, fata lui Șoldan din Șoldănești, însă - mi mărturisesc cu acest zapis al mieu cum am dat lui Toader Gânscă și feciorilor lui, nepoților mei, partea mea din Șoldănești, ce -a
Șoldănești, Botoșani () [Corola-website/Science/300926_a_302255]
-
de suflete, și în 1930 - 525 de suflete. În anul 2006 s-au sărbătorit 800 de ani de la înființarea localității Felmer. În anul 2007, în localitate mai erau 5 sași. Cea mai veche școală din Felmer, înființată de sași, este documentată în anul 1488. În secolul al XVI-lea, în matricola gimnaziului "Honterus" din Brașov apare înregistrat și un anume "Melchior Felmerius", originar din Felmer. În 1909 a fost construită o nouă școală, din materialul rezultat din demolarea zidurilor și turnurilor
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
din comitatul Cluj și, după informațiile lui Leontin Ghergariu, a fost probabil ridicată în anul 1630. Biserica de lemn a funcționat ca biserică parohială până în anul 1930, când a fost înlocuită de o nouă biserică de zid. Gábor Szinte a documentat fotografic și măsurat biserica veche de lemn în anul 1912. Biserica mai apare și într-o fotografie a lui Tzigara Samurcaș publicată în 1925.
Fildu de Jos, Sălaj () [Corola-website/Science/301794_a_303123]
-
vechi, în care se distinge o casă de lemn din secolul 18, monument de arhitectură. Folclorul și obiceiurile strămoșești ale românilor de pe aceste meleaguri fac din Cizer un areal de convergență turistică de necontestat. Trecutul îndepărtat al satului Cizer este documentat de câțiva istorici sălăjeni și localnici. Petri Mór a făcut în Monografia județului Sălaj din 1901 o primă trecere în revistă a datelor istorice cunoscute despre sat. Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr au publicat o nouă Schița monografică a
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
români din Sălaj. În Cizer se mai puteau vedea inainte de 1990 câteva colibe din bârne aduse în sat, din Susani. Tot în Susani există tumuli funerari, necercetați arheologic, în locul "la Holumburi". Portul popular din Cizer a fost studiat și documentat în anul 1941 de etnograful Gönyey Sándor. Etnografa Palotay Gertrud a făcut în 1947 o analiză a portului din zona Călatei cuprinzând și portul din Cizer. Un al treilea etnograf, Nagy Jenő, s-a ocupat de analiza portului din Sălaj
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
de oraș în decembrie 2003. Primele însemnări scrise despre Murgeni ca fiind o comunitate de oameni liberi (răzeși) apar în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și se adaugă în timpul lui Ștefan cel Mare (1457-1504), timp în care satul se documentează și arheologic. În teritoriul Murgeni sunt atestate următoarele sate: Ne vom referi în special la Murgeni, vechiul sat Murgeni, deoarece acesta avea să fie desființat de boierul Alecu Sturza a cărui moșie era. Viața satului se continuă din vechime - arheologic
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
declarată monument istoric și are . Însemnările marelui domnitor, aflate în biblioteca mănăstirii, arată că "„într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie și am început a zidi mănăstire“". Interesul domnului "Constantin Brâncoveanu" pentru ridicarea acestui sfânt lăcaș este documentat și în crezul său, așa cum apare el pe pisania care se află deasupra ușii de intrare în biserica mare a mănăstirii: "„Nu voi intra în sălașul case mele, nu voi sui pe așternutul patului de odihnă, nu voi da somn
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
plan rectangular și circular, unele fiind construite din piatră de calcar, iar altele din andezit. Așezarea civilă formată din cartierele de est și de vest, se întindea pe câteva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacică documentat până în prezent. Aici se aflau grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare, instalații de captare și distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ștampila "DECEBALUS PER SCORILO". Fortificația acesteia constă dintr-
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
să studieze medicina la renumita Universitate din Padova. În anul 1503 i se acordă în Ferrara titlul de Doctor în Drept canonic, după care se întoarce în Polonia. În Italia, Copernic vine în contact cu scrierile vechilor greci și se documentează asupra ipotezei heliocentrice, pe care au susținut-o unii filozofi ai antichității: Philolaos, Aristarh din Samos, Platon și convinge tot mai mult de falsitatea geocentrismului lui Ptolemeu. După 1497 a plecat la Viena, unde a studiat astronomia cu Regiomontanus. În
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
membru a forțelor armate, poliției sau agențiilor de spionaj, care sunt specializate în strângerea, fuziunea și analizarea informațiilor, pentru a se sfătui cu guvernul său cu alte organizații. ul poate fi de mai multe feluri: Incidentele cu privire la spionaj sunt bine documentate de-a lungul istoriei. Egiptenii antici au avut un sistem bine dezvoltat pentru obținerea informațiilor, iar evreii au folosit și ei spioni. Mai recent spionii au jucat un rol important în Anglia elizabetană. Japonia feudala a folosit deseori ninja pentru
Spionaj () [Corola-website/Science/298651_a_299980]
-
simbolică a tragediei geniului neînțeles. A exercitat o deosebită influență asupra creației lui Lord Byron, Goldoni, Goethe. Goethe a scris o dramă cu titlul ""Torquato Tasso"" (1790), pe tema vieții artistului. În România, Alexandru Balaci a publicat un studiu foarte documentat asupra poetului italian.
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
NKVD-ul a aplicat o epurare pe criterii de „clase sociale” (subliniază, bazat pe documente, cercetătorul Zaslavsky). Ordinul de execuție, a fost emis de NKVD la 5 martie 1940 și a fost semnat și de Nikita Hrușciov, potrivit unei mărturii documentate din partea șefului NKVD-ului, Lavrenti Beria. Descoperirea de către naziști în 1943 a uneia dintre gropile comune, după ce armata germană ocupase în 1941 zona respectivă a precipitat ruperea relațiilor diplomatice dintre Uniunea Sovietică și guvernul polonez în exil de la Londra. Deși
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
de graniță "(marchia)" erau conduși de "jupâni-grănicieri (marchio)". Pădurile au fost controlate de jupânatele silvice, organizate în jurul anilor 1200. Cu slăbirea puterii regale, din secolul al XIII-lea rolul comitatelor regale a fost preluat de comitatele nobiliare. Procesul a fost documentat și de "Bula de Aur" (Bulla aurea). Ignaz Lenk von Treuenfeld a consemnat în monografia Transilvaniei publicată la Viena, în anul 1839, denumirile folosite de români pentru diferitele comitate, astfel: În trecut, în perioada când a aparținut regatului medieval maghiar
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
Secuiesc. Înaintarea unităților ungare s-a produs în condiții pașnice, neexistând decât câteva incidente răzlețe cu ostașii români aflați în retragere spre sudul Transilvaniei. Armata ungară a fost întâmpinată cu entuziasm de majoritatea populației de etnie maghiară, ceea ce a fost documentat amănunțit pe peliculă, în cadrul filmelor de tip jurnal cinematografic din 1940, cu defilarea unităților militare, precum și a lui Horthy calare pe cal sur, defilând prin principalele orașe ale Ardealului de Nord. La numai trei zile de la intrarea armatei ungare de
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
Călinescu între anii 1919 și 1931". Sub semnătura sa au apărut numeroase cărți care tratează viața și opera unor scriitori români renumiți cum au fost Nicolae Labiș, Cezar Petrescu, Marin Preda sau Ion Creangă. A scris un volum biografic extrem de documentat despre viața lui George Călinescu și o "Viață a lui Lucian Blaga", în patru volume. În colaborare cu fiica poetului și filozofului Lucian Blaga, Dorli Blaga, a publicat un volum de non fiction sau istorie literară, pornind de la dosarul de
Ion Bălu () [Corola-website/Science/299082_a_300411]
-
prima dată între 20 ianuarie 1527 și 18 septembrie 1538, iar a doua oară între 19 februarie 1541 și 3 septembrie 1546. A fost fiul natural al lui Ștefan cel Mare cu o anume Răreșoaia, a cărei existență nu e documentată istoric. A urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia - ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic - dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
milioane de ani, calul devine animalul erbivor, cu forma și mărimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă. Evoluția calului s-a putut urmări în mod deosebit în America de Nord. Această evoluție are loc treptat, fiind documentată de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evoluție a calului începe din perioada eocenă, cu aproximativ 555 de milioane de ani în urmă. Strămoșul calului din aceea perioadă era "Hyracotherium" numit de unii și "Eohippus", care se hrănea cu frunze și
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]