6,536 matches
-
dominația exercitată de "omul de stat" modern și de toți acei exponenți ai puterii care i se aseamănă". Problematicile ce și le-a propus sociologul spre prezentare erau vocația și profesia politică, în contextul celui de-al doilea tip de dominație, cel charismatic, unde dominația se execută în temeiul devotamentului supușilor față de "carisma" strict personală a "conducătorului", aici își află rădăcinile ideea de "vocație" politică, în forma cea mai pregnantă. Credința în persoana înzestrată cu "chemarea" de a conduce este temeiul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de stat" modern și de toți acei exponenți ai puterii care i se aseamănă". Problematicile ce și le-a propus sociologul spre prezentare erau vocația și profesia politică, în contextul celui de-al doilea tip de dominație, cel charismatic, unde dominația se execută în temeiul devotamentului supușilor față de "carisma" strict personală a "conducătorului", aici își află rădăcinile ideea de "vocație" politică, în forma cea mai pregnantă. Credința în persoana înzestrată cu "chemarea" de a conduce este temeiul devotamentului oamenilor arătat profetului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
regulamentelor, asigurînd drepturile și libertățile individului - o structură și o construcție care se dorește și în mare parte reușește să îmbrace matricial și construcția politică a statului românesc de astăzi. În mecanismul luptelor politice pentru putere, indiferent de tipurile de dominație, fie tradițională, de drept sau carismatică, de mare importanță sînt instrumentele necesare exercitării constrîngerii fizice: un corp administrativ și mijloace efective de administrare. Corpul administrativ lucrează după formele de funcționare a oricărei întreprinderi - el fiind interfața mecanismului de dominație și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de dominație, fie tradițională, de drept sau carismatică, de mare importanță sînt instrumentele necesare exercitării constrîngerii fizice: un corp administrativ și mijloace efective de administrare. Corpul administrativ lucrează după formele de funcționare a oricărei întreprinderi - el fiind interfața mecanismului de dominație și lucrează nu doar în temeiul legitimității puterii deținute de factorii politici, ci, totodată, intervine și interesul personal cu cele două pîrghii: răsplata materială și statutul social. Între corpul administrativ și puterea politică raporturile sînt reglementate în raport cu felul proprietății asupra
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este realizată pe deplin - și acest lucru este esențial - "separarea" personalului administrativ, a funcționarilor și lucrătorilor din administrație, de mijloacele efective de administrare" (M.W.). Și sociologul face în continuare cîteva observații strict conceptuale: Statul modern este o grupare de dominație instituționalizată, care, în cadrul unui anumit teritoriu, încearcă - cu succes - să monopolizeze constrîngerea fizică legitimă ca instrument de dominație și concentrează în acest scop mijloacele materiale ale administrației în mîinile unui conducător, expropriindu-i în consecință pe toți funcționarii care, potrivit
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de mijloacele efective de administrare" (M.W.). Și sociologul face în continuare cîteva observații strict conceptuale: Statul modern este o grupare de dominație instituționalizată, care, în cadrul unui anumit teritoriu, încearcă - cu succes - să monopolizeze constrîngerea fizică legitimă ca instrument de dominație și concentrează în acest scop mijloacele materiale ale administrației în mîinile unui conducător, expropriindu-i în consecință pe toți funcționarii care, potrivit "stărilor ierarhice", dețineau anterior de drept aceste mijloace și așezîndu-1 în locul lor, în fruntea ierarhiei, pe acest conducător
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
această împărțire are loc la libera alegere a fiecăruia, ea nu poate fi înlăturată prin nici un fel de reglementări, precum votul obligatoriu sau reprezentarea "breslelor" sau alte propuneri asemănătoare, îndreptate - pe față sau nu - împotriva situației date, și deci împotriva dominației politicienilor profesioniști. Conducerea și aderenții săi, ca elemente active voluntare, precum și alegătorii pasivi care, ca urmare a activității celor dintîi, îl votează pe conducător sînt componente vitale necesare oricărui partid" (M.W.). Remarcabilă este observarea cu mare acuratețe, a stării
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prin care s-a instaurat teroarea. Nu astfel de funcționari de partid sînt de interes pentru analistul politic, ci cei impuși de necesitățile democratice din marile partide. "Formele moderne de organizare a partidelor contrastează puternic cu această stare idilică a dominației notabilităților și în special a parlamentarilor. Ele sînt produse ale democrației, ale sufragiului universal, ale necesității propagandei de masă și organizațiilor de masă, ale unității supreme a conducerii și disciplinei stricte. Dominația notabilităților și cîrmuirea parlamentarilor e pe cale să se
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
partidelor contrastează puternic cu această stare idilică a dominației notabilităților și în special a parlamentarilor. Ele sînt produse ale democrației, ale sufragiului universal, ale necesității propagandei de masă și organizațiilor de masă, ale unității supreme a conducerii și disciplinei stricte. Dominația notabilităților și cîrmuirea parlamentarilor e pe cale să se stingă. Politicieni de profesie neparlamentari preiau întreprinderea politică. Fie efectiv ca "întreprinzători" - cum a fost de fapt boss-ul american sau acel election agent englez -, fie ca funcționari salariați. Formal, are loc
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
îi renegă pe șefi, și atunci cade sub stăpînirea unor "politicieni profesioniști" fără vocație [Berufspolitiker ohne Beruf], fără calitățile carismatice ale unui adevărat șef. În acest ultim caz, avem de-a face cu ceea ce opoziția din interiorul unui partid numește dominația "facțiunilor"". Un astfel de șef plebiscitar este actualul președinte al Țării. Context în care șansele apariției unor noi și adevărați lideri charismatici tind către zero, viitorul profesiei de politician nu este foarte limpede, nu era nici acum un secol, cum
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Semi-control Primul model polar de democrație care provine din combinația diferitelor dimensiuni se definește ca modelul Westminster și se caracterizează prin: concentrarea puterii executive în guverne formate dintr-un singur partid și majorități riscante; fuziunea puterilor (executivă și legislativă) și dominația guvernului; unicameralism sau bicameralism asimetric (o cameră deține puteri mai mari și o bază de reprezentare distinctă de cealaltă); sistem bipartid cu o singură dimensiune conflictuală relevantă, cea care divide dreapta de stânga; sistem electoral majoritar (plurality); pluralismul grupurilor de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
propriile obiective). Este așadar, înainte de toate, dominantă în momentul instaurării regimului. Adică nu se elimină posibilitatea ca alte resurse de același tip să existe, dar nu sunt angajate în momentele cruciale. Trebuie adăugat, apoi, pentru a evita neînțelegerile, faptul că dominația (în termeni de resurse) presupune și delimitarea domeniului posibililor sau adevăraților oponenți ai regimului și ai coaliției care îl susțin. Ca atare, resursele angajate în arena politică sunt o noțiune relativă. Odată instaurat regimul, coaliția se poate modifica treptat: actorii
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
noul regim se realizează prin: a) completarea sau distrugerea anumitor structuri ale vechiului regim, prin transformarea lor structuri conform programelor și ideologiilor promovate de noii lideri la putere, sau prin crearea unor structuri și norme noi; b) extinderea și perfecționarea dominației guvernului în funcție de mijloacele coercitive; c) asigurarea autonomiei și a eficienței noilor structuri; d) extinderea gradului de legitimitate internă și internațională a noului regim. Într-o anumită privință, consolidarea marchează reversibilitatea procesului realizat prin trecerea de la criză la colaps, la tranziție
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se poate ajunge la dezmembrare tocmai pentru salvarea acestor "valori" care, fiind afectate grav, limitează implicarea lor în politică. Al doilea factor se referă la diviziunile dintre forțele armate și actorii civili din coaliție, deoarece primii vor să-și afirme dominația în cadrul coaliției. Se poate întâlni și situația în care politicile impuse de civili devin inacceptabile pentru forțele militare, ca atunci când, de exemplu, ele nu reușesc să-și atingă anumite scopuri precum menținerea ordinii și a stabilității (dorite de forțele armate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care ia act de absența oricărei alte alternative viabile. Nu este o chestiune de alegere, ci de acceptare a ceea ce există deja, în ciuda percepțiilor negative. După cum sugerează Przeworski (1986: 51-52), ceea ce contează cu adevărat nu este legitimitatea "acestui sistem de dominație, ci prezența sau absența unor alternative preferabile". Cu alte cuvinte, consensul se naște din percepția, larg răspândită, printre mase, că "nu există alternativă". Atitudinile și convingerile de acest gen nu generează neapărat anumite comportamente politice. Cu alte cuvinte, poate fi
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu a fost atât de amplu încât să contribuie la o consolidare substanțială a regimului, diverse "ancore" indicate mai sus devenind indispensabile pentru atingerea acelui obiectiv. Este cazul Italiei, unde s-a atins doar o legitimitate limitată sau exclusivă, în timp ce dominația de partid a caracterizat raportul cu grupurile de interese, organizate și neorganizate. Procesul de consolidare italian este, așadar, o consolidare prin intermediul partidelor politice. Într-un efort de a acapara puterea, partidele caută să obțină sprijinul diverselor sectoare ale societății civile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cu societatea civilă. Acest lucru se aplică și în cazul unei ancorări mai slabe, cum ar fi cazul Spaniei. Combinația dintre un sistem electoral care reduce reprezentarea, o disciplină puternică în interiorul partidelor, regulamente parlamentare favorabile partidelor, norme constituționale care susțin dominația executivului față de parlament, un rol central atribuit partidelor (în democrație) organizare de alegeri și un leadership "puternic" (socialist) - toate acestea explică poziția crucială a elitelor partidului în procesul de consolidare spaniol. Partidelor politice și organizațiilor de partid li se adaugă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
carentele menționate (ale cercetărilor empirice în anumite teritorii), trebuie ținut cont de faptul că trecutul autoritar a lăsat în urmă o societate civilă dezarticulată, nu foarte diferențiată. Neo-corporatismul și gatekeeping-ul partidelor (deși înțeles doar în sensul de control sau de dominație a partidelor asupra grupurilor), nu s-au constituit ca forme de ancorare atât timp cât ele presupun o tradiție și o realitate sindicală și asociativă în cadrul societății civile, iar aceste condiții lipsesc cu desăvârșire în țările analizate. Poate doar în Polonia, cu
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
spectru larg de instituții politice, economice și sociale; de multe ori acestea se manifestă în funcționarea și comportamentul aparatului de securitate [Aguero, 2003; Pereira și Ungar, 2003]. Ele pot fi sprijinite de către actori, interese și identități specifice. Incluzând modele de dominație socială și de inegalitate de acces la instituțiile juridice și politice, ele pot lua forma unor "amintiri" ale trecutului represiv, care rămân în stare latentă, dar care, în anumite perioade, pot fi activate și manipulate de actorii politici și sociali
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
posibilitate reală de alternanță până la începutul anilor nouăzeci, atunci când partidul cu majoritate relativă (creștin-democrat), a fost divizat în cinci părți. Absența alternanței nu poate exista într-un regim democratic (v. capitolul 5). În Spania, a existat o perioadă lungă de dominație "socialistă", în parte datorată prezenței unei drepte compromise de trecutul regim al lui Franco, și, prin urmare, alternanța nu mai are loc de mulți ani. În Portugalia, perioada lipsei de alternanță a durat chiar mai mult, până la mijlocul anilor nouăzeci
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a libertăților, astfel încât cei care ocupă poziții mai avantajoase să nu definească rolurile și pozițiile mereu în avantajul lor. În viziunea egalitarismului liberal, dreptatea socială este legată de o serie de măsuri care anulează efectele sociale nefaste ale puterii și dominației asociate inevitabil cu jocul neîngrădit al pieței. Este nevoie nu numai de a redistribui veniturile dinspre profesiile "tari" (masculine) către cele "slabe" (feminine), sau dinspre deținătorii de capital către muncitori, ci de a găsi modalități de a limita definirea rolurilor
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
unui echilibru social în materie de oportunități constituie un obiectiv legitim numai cu privire la definirea condițiilor inițiale ale cooperării. În schimb, statul providență capitalist admite inițial inegalități sociale majore și consecințele lor în planul determinării oportunităților (prin exercitarea puterii, influenței și dominației) și caută să reducă pe urmă inegalitățile grave rezultate din utilizarea diferențiată (în termeni de performanță) a mecanismelor pieței. În acest scop, statul providențial se folosește de mijloace precum fiscalitatea redistributivă și transferurile sociale către cei defavorizați. Viziunea asupra egalității
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a mecanismelor pieței. În acest scop, statul providențial se folosește de mijloace precum fiscalitatea redistributivă și transferurile sociale către cei defavorizați. Viziunea asupra egalității adoptată de Rawls permite evitarea definirii condițiilor concrete ale cooperării sociale în termeni de putere și dominație: "nimeni nu va fi constrâns să facă parte dintr-o relație de dependență servilă și să execute sarcini monotone care înăbușe rațiunea și sensibilitatea umană"14. Bazându-se pe această diferență dintre egalitarismul liberal și statul bunăstării generale, anumiți critici
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
crește în intensitate odată cu structura psihică și organizarea societății"20. Organizarea în subtipuri a oligarhiei financiare și trecerea timpului devin factori declanșatori ai luptei pentru putere chiar în interiorul oligarhiei financiare: "evoluția istorică a finanței noastre [...] a avut de urmare că dominația politică a fost însușită de o singură fracțiune a marii finanțe, anume cea național-liberală. Aceasta produce în sânul celorlalte fracțiuni financiare o vie îndârjire. Frământările vieții noastre sociale și politice de azi nu provin din lupta dusă împotriva oligarhiei financiare
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și al reflexelor condiționate. Or starea normală a societăților umane nu este un status quo, spune Lapierre 25. Chiar dacă unele forme concrete de putere politică și-ar epuiza resursele și ar dispărea, aceasta nu înseamnă că vor dispărea relațiile de dominație și distincția dintre guvernanți și guvernați. Singura problema ar fi aceea de a orienta mersul societății în sensul bun, înțelegând aici posibilitatea de a realiza laolaltă și sensul și binele. Dacă schimbarea este cuvântul de ordine în societățile moderne, și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]