5,717 matches
-
s-a impusă ca limbă de cult, limba slavonă, care din biserică a trecut și în cancelaria domnească. Începânăd cu secolul al XVII-lea, limba slavonă a început a fi înlocuită în slujba religioasă, în scrierea cărților bisericești, în cancelaria domnească și în cultura istorică cu limba română, scrisă cu alfabetul cririlic, folosit pânăă la domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Nu va fi deci de mirare dacă în toate bisericile românilor, inclusiv în biserica mănăstirii lui Coste Călugărul de pe Runc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și posesie. De la mijlocul secolului al XVII-lea, din timpul domnitorului Vasile Lupu, documentele și cărțile se scriu în limba română, deși nu s-a renunțat dintr-o dată la limba slavonă. Un document din 18 aprilie 1648, elaborat în cancelaria domnească a lui Vasile Lupu, de fapt o carte de stăpânăire amintește pe popa Andronică din Fruntești, i, pe același popă, îl găsim ca martor într-un zapisă de vânzare din 1649. Deoarece am afirmat că s-ar fi putut ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se încearcă abordarea învățământului și a școlii din spațiul etnică românesc, văzută ca parte a culturii românești medievale, se pornește de la realitatea incontestabilă că spațiul românescă a fost subsumat limbii și culturii religioase slavone și de la înlocuirea târzie din cancelaria domnească, din biserică și din scrierile cu caracter istorică a limbii slavone cu limba vorbită de toți locuitorii, limba română. Înlocuirea limbii slavone, limbă de cultură, cunoscută de mult prea puțini inițiați, s-a făcut prin secolul al XVII-lea, când
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Academia lui Vasile Lupu, nu puteau fi frecventate decât de anumiți fii de boieri, cu plecare spre învățătură și științe. Antioch Cantemir, în timpul cât a fost domn al Moldovei, s-a îngrijit de organizarea și funcționarea școlilor, printr-un act domnescă care obliga toate mănăstirile să verse la mâna mitropolitului țării câte 120 ughi (moned de aur) pentru trebuința școlilor. Progresul a fost lent și nesemnificativ: erau domni care nu șștiau boabă de carte, nu mai vorbim de majoritatea boierilor, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu erau de etnie român ), iar pentru coală, pentru răzeși și țăranii de rând, nici nu s-a pomenit până târziu, în secolul al XIX-lea. Un domn luminat, fanariot, Grigore al II-lea Ghica, dă în 1766 un hrisov domnescă prin care se prevedea înființarea a 26 de școli. 3 la episcopii și 23 în capitalele de județ și îndeamnă pe mitropolit și episcopia să se ocupe de școală, atât sub aspectul financiar, cât și asupra conținutului învățământului prin „inspecția
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scrie în acea limbă și poate va fi învățat și pe alții din puținul lui. În rândul oamenilor instruiți din secolul al XV-lea care are legătură cu zona văilor Berheciului, Dunavățului și Dunaviciorului, trebuie amintit, în primul rând, pisarul domnescă Mihail Oțel, dar, cu siguranță, el nu a rezidat în aceste locuri, așa cum au făcut urmașii săi. Pentru satul Fruntești, cel mai vechi locuitor care a știut scrisul, cititul, tipicul slujbei bisericești, a fost popa Onica care, împreună cu rudele sale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a rezidat în aceste locuri, așa cum au făcut urmașii săi. Pentru satul Fruntești, cel mai vechi locuitor care a știut scrisul, cititul, tipicul slujbei bisericești, a fost popa Onica care, împreună cu rudele sale din Obârșia, pârăște la scaunul de judecată domnesc, la 1565, pe Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni. Pentru secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, atât în Filipeni, cât și în Fruntești întâlnim mai mulți localnici care știau scrisul și cititul, fiind prezenți în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de numele cărora se leagă primul local de școal din satul Lunca, localul Primăriei și aducerea telefonului în Lunca. în orașul și județul Bacău (i se spunea Orașa!), în prima jumătate a secolului al XIXlea, s-a deschisă o școală domnească în 1839, chiar în oraș, condusă de profesorul C. Platon. Mai funcționa o școală primară la Târgu Ocna, în localul cumpărat de domnitorul Grigore Ghica și câte una în satele Nănești (comuna Parincea, la 10 km de Filipeni), Pusștiana, Luncani
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din târgurile țării, nu s-a știut de existența medicilor, cărora poporul le-a spusă doctori, adică învățați, doxați, care își puneau știința acumulat prin școli în slujba oamenilor, să-i facă sănătoși și să le lungească viața. La Curtea Domnească a Moldovei, veneau din proprie inițiativă sau chemați, când era nevoie, niște „doctori” care știau să ia sânge, să-ți dea apă caldă, să ardă o mână cu fierul roșu și să folosească niște otrăvuri ca să combată bolile. De regulă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-urilor producătoare de boli. S-a mâncat natural și sănătos, și chiar băutura, care n-a lipsit de la majoritatea gospodăriilor țărănești, era naturală, fără chimicale, iar alcoolul era obținut în urma fermentării fructelor. Știm, din mărturiile călătorilor străini cum arătau mesele domnești și boierești, cum se proceda cu închinatul vinului, cum se aduceau mâncărurile, bazate pe carne friptă, pe mâncăruri orientale. Unii călători au luat în discuție și mesele și petrecerile țărănești: la români, a căuta un motiv pentru petrecere era un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să admiri mai întâi: îmbinarea culorilor, motivele „impregnate” cu acul, dispunerea în câmpuri și râuri, sobrietatea, finețea execuției sau capacitatea de exprimare a „artistei” sau „artistului”. Dacă nu ni s-ar fi păstrat prin mănăstiri țesături în fir pentru „obraze” domnești, cusături în fir reprezentând figuri de sfinți, dar și de domnitori și domnițe, am crede, că și ce au cusut și crestat țăranii români sunt imitații de la alții. Numai că, atunci când vine vorba de manifestări artistice, nu e nevoie de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la Frumușica), la fel și Călușul (Călușarii) este un dansă inițiatică și care, în diverse variante, denumite altfel, se mai păstrează în multe zone ale țării. Călătorii străini prin șările Române au remarcat, printre multe altele, și dansul de la curțile domnești, boierești, din satele ieșite în calea lor, fiind impresionați de această dispoziție a românilor spre petrecere cu muzică și dans. După însemnările acestor călători străini, făcute în fuga condeiului, Dimitrie Cantemir, prințul-filosof, lasă primele descrieri mai ample despre dansul la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
greu de spus, dar, probabil, se considera că acest număr de colaci acoperă efortul făcut de nași, sau pur și simplu numărul nouă face parte dintre numerele „fatidice” care punctează basmele populare, fiind numere cu noroc. Despre căsătoriile și nunțile domnești și boierești din țara Românească Moldova aven mărturiile cronicarilor și ale lui Dimitrie Cantemir de la care aflăm că așa cum jocurile și dansurile nu erau diferite de la boieri la țărani, tot așa logodna și nunțile, precum și preparativele pentru căsătorie și nuntă nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de omor (nu avem relatări despre astfel de cazuri în Filipeni și Fruntești), cel care comisese asemenea faptă putea să-și răscumpere vina față de familie, plătind cu averea, dar împăcarea între părți nu scutea făptașul de judecata și de pedeapsa domnească, decât în cazuri de excepție. ranii dependenți de pe moșiile mănăstirești și boierești erau judecați de stăpânăii lor, egumenii mănăstirilor și boierii, prin slugile boierești. În mod frecvent se aplica bătaia, punerea în butuci și ținerea în fum, în apă înghețată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
funcționau oameni de încredere ai boierului: vechilul (ținea locul titularului), era și administrator, fecior boieresc, scotea oamenii la muncă, trebuie să fi fost și un vornică al satului, mai mult cu numele. Dacă veneau porunci de la isprăvnicia ținutului, de la cancelaria domnească, de la episcopia de Roman și protoieria din târgul Bacăului, aceste porunci veneau la curtea boierească, unde era și sediul administrativ pentru satele dependente (Slobozia - Filipeni, Lunca și Valea Boțului). Într-o hotărâre din 31 decembrie 1831 a Logofeției cea Mare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1682, în urma înfrângerii cazacilor, Sublima Poartă a acordat demnitatea de “Domn al întregii Ucraini, de la Nistru la Bug” domnului Moldovei, Gheorghe Duca și, mai târziu, urmașului său, Dimitrie Cantacuzino, care au domnit efectiv în Podolia, unde fuseseră construite pentru ei palate domnești la Cecinovska, pe Nistru, și la Nemirova, pe Bug, și unde judecata se făcea în limba română, în numele Domnului Moldovei. Dominația moldovenească n-a durat mult, dar, către mijlocul secolului al XVIII-lea, în orașe precum Moghilev existau încă, printre
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevii și Cernăuților, au făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat de stat; considerând că în cuprinsul hotarelor acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei; considerând că fiii ai acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de-a lungul veacurilor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
statului și din Muzeul Kalinderu, juvaerurile Coroanei în valoare de 7 milioane lei aur, variatele gajuri ale Muntelui de Pietate, odoarele mânăstirești din Moldova și Muntenia, prețioasele colecții ale Academiei Române, compuse din numeroase documente originale, 300 de pergamente cu peceți domnești, 25 de volume-manuscripte române și slavone, câteva tablouri în ulei, de mare valoare - printre ele și portretul lui Avram Iancu, făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mănăstirilor și ale Academiei Române Țin să completez — spune d. Pătrășcanu — lista arătând că au plecat în Rusia mai toate odoarele mânăstirești din Moldova și Muntenia, cele mai prețioase colecții ale Academiei Române, compuse din numeroase originale: 300 de pergamente cu peceți domnești, 25 volume manuscripte române și slavone, câteva tablouri în ulei, de mare valoare - printre ele și portretul lui Avram Iancu făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Ioan din Kronstadt, Liturghia, cerul pe pământ, Sibiu, 1996; Sfântul Ignatie Brianceaninov, Plângerile unui monah, București, 1997, O ofrandă monahilor contemporani sau Binecuvântare pentru ospățul mirelui, București, 2002; Ioan Kovalevsky, Fericiți nebuni, pentru Hristos, București, 1997; Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea Domnească tâlcuită de Sfinții Părinți, București, 1997; Evgheni N. Trubețkoi, Trei eseuri despre icoană, București, 1999; Serghei Bulgakov, Rugul care nu se mistuie, București, 2001. Repere bibliografice: Traian Filip, Boris Buzilă, „Mărturii în amurg”, CRC, 1974, 16; Adriana Iliescu, „Mărturii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
Eminescu. Pentru ca labirintica ei poveste să poată fi istorisită, este necesară o incursiune care să releve date și fapte, în directă legătură cu ceea ce îndeobște se consideră că a fost casa copilăriei poetului. Așadar, la 12 mai 1841, prin decret domnesc, purtând iscălitura lui Mihail Gr. Sturza, i s-a dat dumisale slugerului Gheorghe Eminovici rangul de căminar 1. Având în vedere că succesiunea rangurilor, în ordine crescândă, era: sătrar, pitar, sluger, clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic, sărdar, pahanic, căminar, comis, ban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în intervalul 1848-1851, tânăra familie a căminarului, precum și (o vreme) stolnicul Vasile Iurașcu, socrul lui Eminovici. Imobilele era situate într-o grădină destul de mare, în plin centrul târgului, lângă biserica Uspenia 6. Aceste case erau ale Sultanei Cheșcu, pe loc domnesc, nu cu bezman; de aceea, prevăzând că în timp valoarea le va crește, stolnicul Vasile Iurașcu, asesor la Judecătoria botoșăneană, a înlesnit cumpărarea lor, în 1842, pe numele fiicei sale, Ralu (Raluca) de la Epitropia casei răposatei Sultana Cheșcu 7 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a căminarului. Om impulsiv și cu dreptatea de partea lui, acesta a atacarisit-o cu feluri de cuvinte badgiocoritoare și pline de nesuferință apoi samavolnic executorisindu-mă, numaidecât să le deșert casele 14. Cum să se fi stăpânit însă Eminovici când Divanul Domnesc hotăra, la 3 iunie 1851, ca peste șase luni, după regula timpului, să-i vândă la licitație publică Ipoteștii pentru cei 2500 de galbeni pe care-i mai datora Eufrosinei Petrino, și când, la expirarea contractului de închiriere (26 octombrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de arendare a moșiei pe șase ani (23 aprilie 1851-23 aprilie 1857) Mariei Mavrodin, sora Ralucăi. Evident că arendarea era formală și avea drept scop împiedicarea creditorilor la vânzarea moșiei. În "Foaia sătească" nr. 22 din 3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărârea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vânzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestularea Eufrosinei Petrino, cu suma de 2.500 de galbeni 20. În situația dată, Raluca va da în judecată Epitropia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
abonat, mai scriu - deși În publicarea lucrărilor Întâmpin numai obstacole - recomandări, trimitere etc., etc. Doream și aștept o precizare În legătură cu locul unde s-a desfășurat bătălia din 12 aprilie 1457, În urma căreia Ștefan cel Mare s-a urcat pe scaunul domnesc (al) Moldovei: Dolhești sau Doljești. Autorii articolului Ștefan cel Mare În conștiința europeană, publicat În nr. 9/1987 „Magazin istoric” p. 4-6 afirmau „lângă satul Dolhești de la vărsarea Șomuzului Mocirlos”. Ori, realitatea e alta: Satul Dolhești e În amonte de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]