9,274 matches
-
I.U. Soricu, G. Rotică, Teodor Murășanu, Elena Farago, D. Nanu, Victor Eftimiu. Prozatorul lansat de L. a fost Ion Agârbiceanu, cu schița Badea Niculae, în numărul 10-11/1902, prezent apoi cu numeroase proze scurte (Mătușa Stana, Mistrețul, Costea Pădurarul, Domnișoara Linuța, Ghiuțu, Copilul Chivei, Melentea, Din Luncșoara, Două iubiri ș.a.), dar și cu romanele Povestea unei vieți (în 1912) și Arhanghelii (în 1913). Au mai colaborat I. L. Caragiale, I. Slavici, Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu (schița Codrea), Emil Gârleanu
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
volumul optim de informație, care nuanțează înțelesul mesajului și nu este atât de mare pentru a împiedica comunicarea; la aceeași întrebare, persoana chestionată poate răspunde: „Da, pentru că aceste conferințe sunt interesante” sau: „Da, pentru că doar aici o pot întâlni pe domnișoara Popescu” - observăm că avem același răspuns bazal „Da”, cu nuanțări care fac cele două răspunsuri să însemne lucruri total diferite); (3) redundanța superfluă (când volumul de informație este atât de mare, încât comunicarea este împiedicată). Măsurarea informației prin redundanță devine
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
întruchipând ceva de care știe că aveți neapărată nevoie. Pentru a înțelege mai bine vă vom cere să faceți o analogie cu filmul Ce-și doresc femeile în care actorul principal ajunge în urma unui accident să audă gândurile doamnelor și domnișoarelor care-l înconjoară; este evident că, acționând pe baza acestor informații, el poate să reușească orice. Să luăm cazul unui manager care a avut în trecut probleme deoarece a crezut lingușirile care i s-au adus. Așadar, în acest moment
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în ceea ce are el savuros, pitoresc. Notația realistă face loc adesea unor „inserții poematice” (Mircea Zaciu), dar se remarcă mai ales deschiderea către fantastic (Întâlnire în casa veche) sau apetența pentru surprinderea contururilor grotești ale unor siluete, precum mătușile Nebunei, domnișoara Vinga ș.a. Farmecul retro al acestor amintiri înrămate provine nu neapărat din povestea de tip bildungsroman, deși autoarea dovedește talent de povestitor, ci din recompunerea „impresionistă” a unei atmosfere: broderiile sale narative prind în ochiurile lor tocmai inefabilul unui timp
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
sora grecului care ține cârciuma astfel botezată, o fetișcană prostuță, „greșește” și rămâne însărcinată. Alungată, reprimită după un timp, împreună cu seducătorul devenit soț și cu odrasla lor, biata Evridichi, ori de câte ori apare singură, e întâmpinată de copii cu strigăte în cor: „Domnișoara Ridiche a făcut un Ridic”. O experiență bizară e cea parcursă de o pictoriță, Olga, protagonista din Table d’hôte, fascinată, ca toate femeile tinere din pensiunea berlineză în care locuiește, de un colocatar enigmatic. Acesta îi propune, într-o
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
și Zăpada din anul o mie (1981), ultimele două distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov, aduc o diversificare a orizontului poetic. Acum uimirea copilărească, „neseriozitatea” programatică, „revolta cuceritoare împotriva simbolurilor” (Florin Manolescu) configurează portretul unui sceptic: „Ce să facem, domnișoară? Zarurile au fost aruncate, / nu e Gérard Philipe, nu e Al Capone, ci eu sunt” ( Nu mai plânge...). Refuzul civilizației robotizate, teama de alienare, de ordinea dezumanizată are ca revers un idilism bucolic, uneori cu tente argheziene: „Fă-mă, Doamne
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
tăiase cu un cuțit bont atâta pâine, cât nu tăiase niciodată în viața ei. Bineînțeles că făcuse bășici la mână. După masă, urma programul „de meditație”. Pentru că internatul nu avea sală „de meditație” pentru cele aproximativ o sută de fete, domnișoara Geta, pedagoga, le încolona două câte două și, cu gențile în mână, se reîntorceau la școală, unde în trei săli de clasă, începea programul de meditație. Măriuca avu de la început o inapetență pentru acest program de învățat obligatoriu, pentru încolonarea
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
din ele. Fetele se prăpădeau de râs și când dansa Leana cântându-și singură „Obbladi, obblada”, dând din brațele lungi de parcă voia să-și ia zborul. Avea ceva din Olive a lui Popeye , caraghios și înduioșător totodată. -Fetelor, le anunță domnișoara Geta, intrând într-o zi, pe la sfârșitul lui octombrie, în sala de mese, vom organiza o seară literară aici, la noi, urmată de dans, sâmbăta viitoare. Puteți să vă invitați colegii le spuse ea privind spre fetele de a unsprezecea
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
de dans, sâmbăta viitoare. Puteți să vă invitați colegii le spuse ea privind spre fetele de a unsprezecea și a douăsprezecea și zâmbind cu subânțeles. Măriuca se bucură: o seară literară ,dans, în sfârșit ceva ce rupea monotonia programului cotidian. Domnișoara Geta o chemă, alături de fetele din clasele mari și îi dădu să învețe o poezie de Minulescu (lui îi era dedicată seara literară) Măriuca recitase mult și în școala generală, jucase și teatru, așa că învăță rapid poezia. Veni și sâmbăta
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
unul din„frumoșii” liceului. Au dansat împreună toată seara, au vorbit și au râs. Doru era un băiat simpatic vesel, spunea glume bune, iar Măriuca râdea și-i răspundea prompt. Când oare dispăruse fetița din ea și apăruse în loc o domnișoară sigură pe ea și pe puterea ei de seducție? Nu-i păsa ei de privirile admirative sau invidioase din jur. Ea era în seara aceasta Cenușăreasa la balul prințului.La sfârșit, l-a condus pe Doru până la poartă. Acesta a
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
binevoitoare” că Doru avea o prietenă oficială,din clasa lui, Doinița Grigoriu, ai cărei părinți erau medici, iar „ei erau împreună de la grădiniță”. Artilerie grea, ce mai, contra căreia Măriuca era total dezarmată. Acum pătrunse ea înțelesul cântecului pe care domnișoara (bătrână!) Gâță, profesoara de franceză, li-l pusese la oră, traducându-le cu nostalgie în glas, acolo unde nu înțelegeau: „Plaisir d'amour ne dure qu'un moment / Chagrin d'amour dure toute une vie...” Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Chagrin
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
1982; Lucian Blaga, Nepodozirani stapala [Nebănuitele trepte], Sofia, 1983; Zaharia Stancu, Kolko mnogo te obiciah [Ce mult te-am iubit], Sofia, 1983; Mircea Eliade, V dvora na Dionis [În curte la Dionis. Pe strada Mântuleasa], Sofia, 1985, Gadateliat. Gospojița Kristina [Domnișoara Cristina. La țigănci și alte nuvele], Sofia, 2003; Titus Popovici, Smarta na Ipu [Moartea lui Ipu], Sofia, 1986; Stihove za maikata [Versuri pentru mama], Sofia, 1989; Grigore Vieru, Sini metafori [Metafore albastre], Sofia, 1989; Mircea Dinescu, Demokrația na prirodata [Democrația
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
revistă poligrafiată, „Aurora”, redactată aproape în întregime de el. Scrie și sute de versuri, menționabil fiind poemul eroicomic Tragediile Galatei, pentru că i-a atras o eliminare temporară din liceu. După ce în 1897, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, publicase o schiță, Domnișoara M. *** Fălticeni, dar și versuri sau niște istorii hazlii într-o foaie obscură, „Dracu”, debutează efectiv în 1898, la „Vieața nouă”, unde îi apar schițele Dușman, Binecrescută, poeziile Oriental, Cântăreții, Amurg, semnate cu numele real. Nu îi place însă linia
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
doamna Dospina de a să bunăvoie și le-au dat moșiile ce s-au mai zis mai sus și țiganii...”. Și Alexandru Vodă Iliaș evoca o fostă soție de Voievod, pe Doamna Marinca (Marica, Mirica - un hrisov îi zice și „domnișoara”, soră cu Nastasia Ciolpâneasa, cu Grozava visterniceasa, și cu Anghelina Bărboaia - toate fiicele lui Lupe Huru, pârcălab de Hotin, mătușă a lui Dionisie, fost episcop de Roman), soție a lui Ion Vodă cel cumplit și mamă a lui Ștefan Surdul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Liviu Opriș, Victor Negoescu, N. Iliescu ș.a. În urma primirii unei donații din partea soției lui Al. G. Florescu, s-a putut acorda câțiva ani un premiu substanțial, de 25 000 de lei, purtând numele donatorului. Printre lucrările distinse s-au numărat Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu (1929), Oameni feluriți de Anton Holban (1930), Molima de Ion Marin Sadoveanu (1932), Căprița de Petre Drăgoescu (1933), Dridri de Ion Cantacuzino (1935). Editura societății a tipărit (în „Colecțiunea de teatru românesc SADR”), până în 1938
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
Holban (1930), Molima de Ion Marin Sadoveanu (1932), Căprița de Petre Drăgoescu (1933), Dridri de Ion Cantacuzino (1935). Editura societății a tipărit (în „Colecțiunea de teatru românesc SADR”), până în 1938, circa douăzeci de piese, printre care Păcală de Horia Furtună, Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu, Papagalii de Const. Rîuleț, Jucării sfărâmate de Caton Theodorian, Molima de Ion Marin Sadoveanu, Frați de cruce de Paul I. Prodan, Sosesc deseară de Tudor Mușatescu, Dracul
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
ce poate, și scenă, și spectatori, dispărând în cele din urmă „în mâneca dramaturgului” (Figuranta). Într-o manieră ironică ce tinde spre grotesc și absurd, Picasso e imaginat a-și alege modelele asemenea unui zeu atotputernic și rău: „Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
ofițer de poliție) cu Întemnițarea, a doua zi dimineață mi-a fost adus unul dintre băieți, de la care am recoltat o cantitate suficientă de mumiai pentru a-mi permite să vaccinez mai mulți copii, printre care se număra, desigur, și domnișoara Victorine, pe care o găsii la haremul tatălui său. Convingându-se astfel de nechibzuința lor, oamenii veniră la mine În număr mare, ba chiar și din satele Învecinate, bătrâni și tineri laolaltă, dorind cu toții să fie vaccinați. Iată că aici
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu Își găsește o confirmare decât tocmai În nuvela din 1940, când posibilitatea de a exploata narativ un „secret” al lui Honigberger trebuie legată de mediul românesc - conform cu un proiect al fantasticului Început cu Șarpele, dar și mai clar cu Domnișoara Christina. Ascendenții lui Honigberger devin acum niște „vechi brașoveni”, deși nici Eliade, nici naratorul, nici altcineva nu s-a preocupat de genealogia sa. Dacă s-ar fi Întâmplat altminteri, Eliade ar fi știut În primul rând că Honigberger este un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
revine la Folclorul ca instrument de cunoaștere, Își amintește de telegrama lui Dasgupta, autorul a trei cărți despre yoga pe care le menționa În 1936 În prefață, la Patañjali sau la Rishikesh, la felul În care izbutise fantasticul românesc În Domnișoara Christina și la ceea ce, cu siguranță, ar fi Înțeles, În iarna anului 1940, Nae Ionescu și prietenii cu care urma să se reîntâlnească, vorbind numai despre metafizică... Tot acum, profilarea mizei nuvelei, deloc alta - În Înfățișarea ei teoretică - decât pledoaria
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Bolintineanu pune punct relatării egiptene de la 1854 cu evocarea unei despărțiri: „Miss Lia și părintele ei plecaseră pentru Indii”5. Venind din Transilvania, Iosif Vulcan Întâlnea În 1892, la Predeal, „două femei: una mai În etate, alta tânără, amândouă Încă domnișoare. Cea mai În etate era engleză și mergea să facă pe dama de companie În o familie din România. Cealaltă se-ntorcea de la Bombay, unde se dusese ca să-nvețe perfect limba engleză. Așa mi-a spus”1. Biografia lui Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din găoace iese un nepui. Altă schiță, Coada de mătură, este construită pe convenția poveștilor populare, în care interdicțiile și sancțiunile sunt frecvente. Îndrăgostit de o vrăjitoare, naratorul o regăsește seară de seară în apartamentul lui, preschimbată într-o serafică domnișoară. Condiția ca să nu redevină bătrâna zgripțuroaică este stranie: autorul nu trebuie să se atingă de o coadă de mătură (ținută în balcon), „vehicul” cu care vrăjitoarea pleca în zbor în timpul zilei. Poanta este însă nerelevantă: rațiunea interdicției vine din faptul
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
Arta moralității și moralitatea în artă), Stelian Tecucianu (Emil Cioran și perspectiva României), Mircea Eliade (Un înțeles al semnelor), Traian Herseni ( Câteva considerații de antropologie filosofică), G. M. Vlădescu (Revistele de provincie). În numărul 2/1937 Stelian Tecucianu recenzează romanul Domnișoara Christina de Mircea Eliade. Alți colaboratori: Teodor Scarlat, Ion Aurel Manolescu, Mircea Vian, Pavel Georgescu. I.R.-N.
SEMNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289618_a_290947]
-
Cioculescu, Mihail Sebastian - criticul, RL, 1972, 44; Rotaru, O ist., II, 727-732; Vlad, Convergențe, 256-261; George, Sfârșitul, I, 181-187; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 204-209; Săndulescu, Citind, 174-178; Ștefănescu, Momente, 129-137, 232-235, passim; Dana Dumitriu, Mihail Sebastian și domnișoara de Stermaria, RL, 1975, 20; Dana Dumitriu, Inteligența modernă și sentimentalismul provincial, CL, 1975, 6; Crohmălniceanu, Literatura, III, 91-113; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 63-70; Anghelescu, Creație, 247-268; Protopopescu, Romanul, 282-284; Brădățeanu, Istoria, II, 352-363; Carandino, De la o zi
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Liviu Deleanu, V. Spiridonică, Vasile Dobrian, Emilian Bâcov, Elefterie Beoca, P. Florențiu, Jean Pascal, Cicerone Theodorescu, Ion Zaharia, Emil Vora, Emil Băicoianu, Constantin Andone. Cu proza sunt prezenți Tudor Teodorescu-Braniște (fragment din românul Băiatul popii), Virgiliu Monda (fragment din Testamentul domnișoarei Brebu), I. St. Ioachimescu, Eugen Relgis (Prieteniile lui Miron), Ion Pas (fragment din Tablouri în cărbune), M. Tomescu, în timp ce N. Deleanu publică reportajul Robii cărbunelui, despre minerii din Valea Jiului. Paul B. Marian inserează câteva episoade memorialistice sub titlul America și
SANTIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289472_a_290801]