4,261 matches
-
Jonathan Hopkin Hill, Baron Hill of Oareford (n. 24 iulie 1960, Londra) este un politician britanic. Este membru al Partidului Conservator. Între 2013 și 2014 a fost în funcția de șef al camerei Lorzilor, cancelar al ducatului Lancaster și în consiliul privat al Reginei. În 2014 Lord Hill a fost numit Comisar european pentru "Servicii Financiare, Stabilitate Financiară si Piețe de Capital". A demisionat în 2016 după anunțarea rezultatelor Referendumului privind menținerea Regatului Unit în Uniunea Europeană. era
Jonathan Hill () [Corola-website/Science/332886_a_334215]
-
Carlos Hugo, Duce de Parma și Piacenza (8 aprilie 1930 - 18 august 2010) a fost Șeful Casei de Bourbon-Parma (o ramură a Casei de Bourbon) din 1977 până la moartea sa. Carlos Hugo a fost pretendent la tronul ducatului de Parma și pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de "Carlos Hugo I". S-a născut la Paris din descendenți direcți ai regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a fost botezat "Hugues Mărie Sixte Robert Louis Jean
Carlos Hugo de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/332940_a_334269]
-
Monsoreau" (1846);, de fapt, puținele surse existente în legătură cu primele generații care să reconstruiască un arbore genealogic pentru strămoșii Casei de Alsacia implică multe presupuneri. Ceea ce este sigur demonstrat este că în 1048 împăratul german Henric al III-lea a acordat ducatul Lorenei superioare lui Adalbert de Metz și, după ce acesta a murit fără moștenitori, a acordat ducatul fratelui acestuia, Gérard de Alsacia, ai cărui urmași au păstrat ducatul până la moartea lui Carol al II-lea, Duce de Lorena în 1431. După
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
pentru strămoșii Casei de Alsacia implică multe presupuneri. Ceea ce este sigur demonstrat este că în 1048 împăratul german Henric al III-lea a acordat ducatul Lorenei superioare lui Adalbert de Metz și, după ce acesta a murit fără moștenitori, a acordat ducatul fratelui acestuia, Gérard de Alsacia, ai cărui urmași au păstrat ducatul până la moartea lui Carol al II-lea, Duce de Lorena în 1431. După un scurt interludiu în perioada 1453-1473, atunci când ducatul a trecut de la fiica lui Carol al II
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
demonstrat este că în 1048 împăratul german Henric al III-lea a acordat ducatul Lorenei superioare lui Adalbert de Metz și, după ce acesta a murit fără moștenitori, a acordat ducatul fratelui acestuia, Gérard de Alsacia, ai cărui urmași au păstrat ducatul până la moartea lui Carol al II-lea, Duce de Lorena în 1431. După un scurt interludiu în perioada 1453-1473, atunci când ducatul a trecut de la fiica lui Carol al II-lea la soțul ei Jean de Calabria, un Capețian, Lorena a
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
după ce acesta a murit fără moștenitori, a acordat ducatul fratelui acestuia, Gérard de Alsacia, ai cărui urmași au păstrat ducatul până la moartea lui Carol al II-lea, Duce de Lorena în 1431. După un scurt interludiu în perioada 1453-1473, atunci când ducatul a trecut de la fiica lui Carol al II-lea la soțul ei Jean de Calabria, un Capețian, Lorena a revenit la Casa de Vaudemont, o ramură junior a Casei de Lorena, în persoana lui René al II-lea care a
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
de Guise, mama Mariei Stuart, provenea din această familie. Sub monarhia de Bourbon ramura Casei de Guise deținută de ducele d'Elbeuf a rămas parte a vârfului aristocrației franceze, în timp ce ramura senior a Casei de Vaudemont a continuat să conducă ducatele de Lorena și de Bar. Ambițiile imperialiste ale lui Ludovic al XIV-lea (care a implicat ocuparea Lorenei în 1669-97) au forțat ducii la o permanentă alianță cu dușmanii lor, împărații Sfântului Imperiu Roman din Casa de Habsburg. Ducele François
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
de Lorena s-a căsătorit în 1736 cu Maria Tereza de Habsbourg, fiica cea mare a împăratului Carol al VI-lea și moștenitoarea acestuia. François al III-lea a trebuit să abandoneze, pentru sine și moștenitorii săi, drepturile sale asupra ducatelor de Lorena și Bar, deși nu a abandonat aceste titluri. În compensație a primit Marele Ducat de Toscana. El a devenit împărat al Sfântului Imperiu German în 1745. Membrii Casei de Lorena au primit numele de Habsbourg-Lorena. a devenit Casa
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
împăratului Carol al VI-lea și moștenitoarea acestuia. François al III-lea a trebuit să abandoneze, pentru sine și moștenitorii săi, drepturile sale asupra ducatelor de Lorena și Bar, deși nu a abandonat aceste titluri. În compensație a primit Marele Ducat de Toscana. El a devenit împărat al Sfântului Imperiu German în 1745. Membrii Casei de Lorena au primit numele de Habsbourg-Lorena. a devenit Casa de Habsbourg-Lorena. François al III-lea a fost tatăl reginei Franței, Maria Antoaneta. Descendenții lui sunt
Casa de Lorena () [Corola-website/Science/333620_a_334949]
-
I, i-au sprijinit pretențiile la tron. Marina a trăit cu el și i-a dăruit un fiu moștenitor. În 1608 Faslul Dmitri II și-a stabilit reședința lângă Moscova, de unde și-a exercitat autoritatea asupra unei mari părți a ducatului Moscovei. Incapabil să-l răstoarne pe Falsul Dmitri II, Vasili Șuiski i-a chemat în ajutor pe suedezi în 1609. Prețul plătit a fost scump. Vasili a trebuit să renunțe la pretențile Rusiei asupra Livoniei, a cedat porțiuni de teritoriu
Vasili al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333662_a_334991]
-
Tübingen din 1666 și mai târziu și-a continuat studiile la Geneva. A mers într-un tur al țărilor cu fratele său Heinrich vizitând Danemarca, Suedia și Olanda. Când tatăl său a murit în 1675, Albrecht a devenit conducător al ducatului de Saxa-Gotha-Altenburg împreună cu toții frații săi, și și-a stabilit reședința la Saalfeld. În 1680, după încheierea unui tratat de partiție cu frații săi, el a primit Coburg, unde și-a mutat reședința. A murit fără să lase moștenitori în
Albrecht, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/333706_a_335035]
-
arhiducelui Heinrich Ferdinand de Habsburg-Lorena-Toscana și agent de contrainformații al Austro-Ungariei. După anul 1918, a devenit ofițer în Armata Română. Alexandru a fost nepotul baronului Iordachi (1795-1861) și al treilea fiu al baronului Alexandru Wassilko de Serecki (1827-1893) - mareșal al Ducatului Bucovinei (pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) și de asemenea membru pe viață al Camerei Superioare de la Viena. Amam sa a fost Ecaterina de Flondor (1843-1920). După ce a parcurs primii ani de școală învățând în privat, a absolvit studiile secundare
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
27 aprilie 1706) a fost Duce de Saxa-Meiningen. El a fost al șaselea fiu însă al treilea care a supraviețuit copilăriei al lui Ernst I, Duce de Saxa-Coburg-Altenburg și a Elisabeth Sophie de Saxa-Altenburg. După decesul tatălui său în 1675, ducatul a fost împărțit între cei șapte fii în viață ai ducelui. Bernhard a primit Meiningen, Wasungen, Salzungen, Untermassfeld, Frauenbreitungen și Ichtershausen și a devenit fondatorul liniei de Saxa-Meiningen.<br> Construcția reședinței oficiale din Meiningen a început imediat. Palatul a fost
Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/333057_a_334386]
-
Saxa-Meiningen.<br> Construcția reședinței oficiale din Meiningen a început imediat. Palatul a fost finalizat în 1692 și denumit Elisabethenburg, în onoarea celei de-a doua soții a lui Bernhard. La fel ca în cazul fratelui său Ernst, stabilitatea financiară a ducatului a fost remaarcabilă. Prin testament Bernhard a ordonat indivizibilitatea ducatului. Acest lucru a permis fiiilor săi să guverneze ducatul de comun acord, după moartea sa. La 20 noiembrie 1671 el s-a căsătorit la castelul Friedenstein din Gotha cu Marie
Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/333057_a_334386]
-
Palatul a fost finalizat în 1692 și denumit Elisabethenburg, în onoarea celei de-a doua soții a lui Bernhard. La fel ca în cazul fratelui său Ernst, stabilitatea financiară a ducatului a fost remaarcabilă. Prin testament Bernhard a ordonat indivizibilitatea ducatului. Acest lucru a permis fiiilor săi să guverneze ducatul de comun acord, după moartea sa. La 20 noiembrie 1671 el s-a căsătorit la castelul Friedenstein din Gotha cu Marie Hedwig de Hesse-Darmstadt. Cuplul a avut șapte copii: S-a
Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/333057_a_334386]
-
în onoarea celei de-a doua soții a lui Bernhard. La fel ca în cazul fratelui său Ernst, stabilitatea financiară a ducatului a fost remaarcabilă. Prin testament Bernhard a ordonat indivizibilitatea ducatului. Acest lucru a permis fiiilor săi să guverneze ducatul de comun acord, după moartea sa. La 20 noiembrie 1671 el s-a căsătorit la castelul Friedenstein din Gotha cu Marie Hedwig de Hesse-Darmstadt. Cuplul a avut șapte copii: S-a căsătorit a doua oară la 25 ianuarie 1681 la
Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/333057_a_334386]
-
a patra și ultima fiică a Ducesei Dorothea de Courland, care era atunci separată de soțul ei, Ducele Peter de Courland. Paternitatea Dorotheei este disputată însă în general se consideră că este vorba de contele Aleksander Batowski, reprezentatul polonez în ducatul de Courland. Tatăl ei biologic a fost un asociat apropiat a lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord în timpul perioadei napolenice. Cele trei surori ale ei, toate fiice legitime ale Ducelui de Courland au fost: Prințesa Wilhelmine, Ducesă de Sagan, Prințesa Pauline, Ducesă
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
Congresul de la Viena și chiar s-a pretins că a devenit amanta lui cândva după 1815. La 31 august 1817 Talleyrand a fost făcut duce de către Ludovic al XVIII-lea al Franței și la 2 decembrie i s-a acordat ducatul de Dino de către regele Siciliei ca recunoaștere a serviciilor sale de la Viena. Ducatul de Dino a fost imediat transmis nepotului și soției sale, așa că Dorothea a devenit și ducesă de Dino. La 24 martie 1818, ea și soțul ei s-
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
cândva după 1815. La 31 august 1817 Talleyrand a fost făcut duce de către Ludovic al XVIII-lea al Franței și la 2 decembrie i s-a acordat ducatul de Dino de către regele Siciliei ca recunoaștere a serviciilor sale de la Viena. Ducatul de Dino a fost imediat transmis nepotului și soției sale, așa că Dorothea a devenit și ducesă de Dino. La 24 martie 1818, ea și soțul ei s-au separat, deși acest lucru a fost pronunțat în mod oficial la 6
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
și Antonine Piscatory, s-au născut în 1826 și 1827). A devenit ducesă de Talleyrand la 28 aprilie 1838. La 6 (sau 8) ianuarie 1845, regele Prusiei a investit-o pe Dorothea ca ducesă de Sagan (cu privilegiul special ca ducatul să fie moștenit atât pe linie masculină cât și pe linie feminină), fiul ei Louis-Napoléon, fin al lui Napoleon, luând imediat titlul de prinț de Sagan. Când Talleyrand a devenit ambasadorul Franței la Londra în 1830, ea l-a însoțit
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
1843 să trăiască la castelul ei de la Sagan în Silezia (format din 130 de clădiri pe o proprietate de 1.200 de hectare, cumparat de către tatăl ei și apoi de sora ei Pauline de Hohenzollern). Ea a domnit peste acest ducat imens și bogat în pace, până când a avut un accident în iunie 1861 și a murit la 19 septembrie 1862 la Sagan, la vârsta de 69 de ani.
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
aproape la fel de nepopular în Courland ca și în Rusia, însă voia împărătesei a fost lege în Courland iar sumele mari de bani introduse în Courland sub formă de facturi plătibile în Amsterdam la purtător i-a convins rapid pe alegători. Ducatul a fost apoi în dispută între Polonia și Rusia. Armatele rusești au fost folosite pentru a-l plasa pe Augustus al III-lea, Elector de Saxonia, pe tronul polonez. Electorul a promis învestitura de Courland pentru Biron. Investitura a avut
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
din locurile înalte ale istoriei. El a reapărut pentru un scurt moment în anul 1762, când germanofilul Petru al III-lea al Rusiei l-a chemat la curte. În 1763 Ecaterina a II-a a Rusiei l-a restabilit în ducatul său, pe care l-a lăsat moștenire fiului său Peter. a murit palatul din Mitava, capitala sa, la 29 decembrie 1772, la vârsta de 82 de ani.
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
a născut la Jelgava () ca fiu al lui Ernst Johann von Biron și al soției acestuia, Benigna von Trotha. La vârsta de 16 el a fost obligat să-și urmeze familia în exil, în Siberia. În 1769 Peter a primit ducatul de Courland și Semigallia de la tatăl său. El a fost ales membru al Societății Regale în 1771. În 1775 el a fondat Academia Petrina în Jelgava aperând ca școală să devină universitate. El a cedat guvernarea ducatului care a intrat
Peter von Biron () [Corola-website/Science/333114_a_334443]
-
Peter a primit ducatul de Courland și Semigallia de la tatăl său. El a fost ales membru al Societății Regale în 1771. În 1775 el a fondat Academia Petrina în Jelgava aperând ca școală să devină universitate. El a cedat guvernarea ducatului care a intrat în componența Imperiului rus în 1795 și a primit în schimb un mare apanaj. Acest lucru l-a ajutat să cumpere în 1782 și să renoveze Palatul Kurland din Berlin. În 1785 el a cumpărat parcul și
Peter von Biron () [Corola-website/Science/333114_a_334443]