5,695 matches
-
de spune: Duhul dumnezeiesc este cel care m-a făcut pe mine (Iov 33, 4); și Și l-a umplut Dumnezeu pe Veseleil de Duhul Dumnezeiesc al înțelepciunii și al priceperii (Ieș. 35, 31). Cui, deci, vei vrea să apropii dumnezeiescul? Făpturii sau Dumnezeirii? Dacă îl vei alătura făpturii, atunci vei spune că Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos este o făptură, idee cu totul absurdă, că este scris despre Tatăl: Veșnica Lui putere și Dumnezeire; iar dacă îl vei alătura Dumnezeirii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
apoi apar Persoanele cu ceea ce reprezintă fiecare în mod deosebit. Sunt date deodată din veci atât unitatea ființei, cât și deosebirile celor trei Persoane. (n. s. 1862, p. 992) 80 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Duhul nu Se împărtășește numai de ființa dumnezeiască, ca noi, nici nu este numai într-o simplă relație cu Fiul, cum vedea Nestorie legătura între Dumnezeu și om în Hristos, nici nu este de altă ființă decât Fiul. (n. s. 1863, p. 992) 90 este absolut necesar să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a V-a, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 590-591) „Dar eu, fiindcă socotesc cu totul de nesuportat cele pe care le-au îndrăznit acești netrebnici, încerc să arăt, urmând iarăși dumnezeieștii Scripturi, că, deoarece neagă pe Fiul, vor nega și pe Tatăl și sunt până la urmă oameni fără Dumnezeu și nu au nici o nădejde în lumea aceasta, după cum s-a scris (Efes. 2, 12). Și că vorbim drept, va da mărturie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
soarelui nu e necesară la nimic bârfesc 91 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: A necinsti pe Fiul înseamnă a necinsti pe Tatăl, Care L-a născut și Care-L iubește ca Tată al Lui, înseamnă a nu considera că ține de firea dumnezeiască să fie născătoare și să aibă un Născut, să fie în trei Persoane, înseamnă a o priva de iubire și de viața plină de bogății și de bucurii, înseamnă a o reduce la o realitate simplistă, uscată, monotonă. Firea dumnezeiască
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dumnezeiască să fie născătoare și să aibă un Născut, să fie în trei Persoane, înseamnă a o priva de iubire și de viața plină de bogății și de bucurii, înseamnă a o reduce la o realitate simplistă, uscată, monotonă. Firea dumnezeiască nu e lipsită de bogăție, de viață, de posibilități variate de existență, așa cum e, până la un grad, cea omenească. Ea e unitară în bogăția ei. Are o bogăție care totuși nu o scoate dintr-o anumită unitate. E o mare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
limpede că lor trebuie să le dăm crezare, sau mai degrabă Duhului Sfânt”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a IV-a, cap. XXI, în PSB, vol. 9, p. 246) „Deducem, așadar, din spusele Sfintelor Scripturi, că fiind luminați de Duhul dumnezeiesc, în măsura în care era nevoie, proorocii evreilor au fost cei dinții care se bucurau de venirea în ei a Duhului Celui de sus, în așa fel încât întâlnirea, ca să zic așa, dintre sufletul lor, pe de o parte, și ceea ce numim Duh
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și ceea ce numim Duh Sfânt, pe de altă parte, le făcea mintea mai pătrunzătoare, iar sufletul mai curat, trupul nemaifăcându-le nici o piedică spre strădaniile virtuoase, întrucât ajunsese, așa-zicând, să fie mort păcatului, căci, potrivit credinței noastre, Duhul cel dumnezeiesc nimicește dorințele cărnii, întrucât dorința cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VII-a, cap. IV, în PSB, vol. 9, p. 444) 100 „... proorocii, pe care tocmai curățenia vieții a fost aceea care i-a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Origen, Contra lui Celsus, cartea a VII-a, cap. XVIII, în PSB, vol. 9, p. 457) „Dintre proorocii iudeilor unii erau înțelepți chiar înainte de a fi primit darul proorociei și inspirația divină, ca unii care au fost aleși de Providența dumnezeiască spre a primi Duh dumnezeiesc și a mijloci descoperirile și proorociile ce li se împărtășiseră pe temeiul unei viețuiri pilduitor de statornice și de neîntrecute, precum și a unei libertăți și stăruințe neclintite în fața primejdiilor și chiar a morții 93. De
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a VII-a, cap. XVIII, în PSB, vol. 9, p. 457) „Dintre proorocii iudeilor unii erau înțelepți chiar înainte de a fi primit darul proorociei și inspirația divină, ca unii care au fost aleși de Providența dumnezeiască spre a primi Duh dumnezeiesc și a mijloci descoperirile și proorociile ce li se împărtășiseră pe temeiul unei viețuiri pilduitor de statornice și de neîntrecute, precum și a unei libertăți și stăruințe neclintite în fața primejdiilor și chiar a morții 93. De altfel și cugetul ne-o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru ca, citindu-le, urmașii să le admire ca învățături ale lui Dumnezeu, și scoțând folos nu numai din îndemnuri și din mustrări, ci și din vestirea proorociilor, încât fiind convinși din aceste întâmplări prin Lege și prooroci, că Duhul cel dumnezeiesc este Cel ce le-a vestit, să poată stărui mai departe în credință așa cum o vrea Cuvântul. Potrivit voii lui Dumnezeu, proorocii au spus, fără nici un înțeles ascuns, tot ce putea fi înțeles, necesar și de folos pentru îndrumarea năravurilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au disprețuit?” (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VIII-a, cap. XLVI, în PSB, vol. 9, p. 541) „Și toți proorocii, împrumutând organele lor vocale Duhului ce răsuna în ei, se făceau dulceață, făcând să izvorască prin gâtlejul lor mierea dumnezeiască, pe care o folosesc și împărații și oamenii simpli spre sănătate, și a cărei gustare nu taie pofta prin săturare, ci sporește mai degrabă dorința spre împărtășirea de cele dorite”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
81, p. 148) „... să ținem binecredincioasa mărturisire a Părinților”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a Doua, Scrieri, 6, în PSB, vol. 81, p. 223) „Mai întâi și mai presus de toate însă să-și îngrădească sufletul cu dreapta credință, potrivit cu dumnezeieștile dogme ale Bisericii sobornicești, primite de la propovăduitorii de Dumnezeu apostoli și de la Sfinții Părinți. Căci cei ce viețuiesc așa, multă răsplată vor avea, viață fără de sfârșit și casă nesurpată la Tatăl, la Fiul și la Duhul Sfânt, dumnezeirea cea de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
păcatul lepădării sale de Stăpânul, ci mare și cumplit; totuși lacrimile au șters păcatul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăință, omilia a treia, p. 59) 110 „Ai îmbrăcat pe Hristos prin Botezul mântuitor, ai lepădat întinăciunea prin baia dumnezeiască, ți-ai câștigat strălucirea harului duhovnicesc și noblețea de făptură”. (Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei, Cuvânt despre ostenelile vieții călugărești, în Filocalia..., vol. VII, p. 46) „... s-a scris în Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, bărbat sfânt și având putere asupra duhurilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și-n cursul acestui veac de ce aveau nevoie tătarii și de ce moldovenii. Tătarilor le trebuia pășune pentru cai, moldovenilor, poporului statornicit de veacuri și creștin, le trebuia biserici, cărți, mitropolit."114 Și poetul conchide: "Să mulțumim bisericii noastre care, prin dumnezeiasca liniște și statornicie pe care a avut-o în vremile cele turburate, ne-a păstrat prin însemnările ei acest argument zdrobitor față cu orice subtilitate diplomatică."115 Argumentele pentru veacul al XVIII-lea sunt și mai puternice. Eminescu aduce la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aceasta spațio-temporală, în care am venit curioși să cunoaștem binele și răul, pe cînd numai binele nu ne ajungea. Căci Dumnezeu, în îndurarea sa, zăvorîse oamenilor cunoașterea aceasta. Vedeți cît de periculoasă poate fi cunoașterea ! PseudoDionysius spunea că "cea mai dumnezeiască cunoaștere a lui Dumnezeu este non-cunoașterea, într-o unire mai presus de minte". Am căzut brusc în dualitate și de atunci tot căutăm binele pentru a redobîndi unitatea, întregul. În adevăr, nu există nici sămînța nici copacul, există doar Ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
astfel de multe păcate, de un întreg bagaj karmic și, eliberați de vechile pattern-uri, să vă reluați evoluția printr-un salt în materie de conștiință, să zburați vital spre lumină, să dobîndiți, cum spunea Sfîntul Dionisie Areopagitul "cea mai dumnezeiască cunoaștere a lui Dumnezeu, cunoscută prin necunoaștere, într-o unire mai sus de minte". 2.11. ANTICHRISTUL Filosofia este un martiriu aparte, cum spunea cuviosul Iustin Popovici. Ea sfărîmă gîndirea în abisurile Ființei, unde viața umană se află într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
elementul majoritar al trupului nostru vizibil. Picătura de apă e vie, e roua cerului pe pămînt, conține în sine nemărginirea, infinitul chimic și alchimic, cuantic. M-am deprins să văd veșnicia și în lucrurile aparent trecătoare, precum și vizibilul în invizibil, dumnezeiescul în omenesc. Suntem niște pelerini ai nemuririi, călătorind în eternitate, cu unele abrupte căderi în timp și în formă. Tot ce este fizic este, în esență, metafizic. Infinitatea ca un ocean e ancorată, cum spuneam, și-ntr-o picătură de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
gnostic. Doctrina lui Luria este extrem de complexă 85. Se cunosc, În general, unele din elementele ei, cum ar fi retragerea lui Dumnezeu (tsimtsum, „contragere”) În sine, pentru a face loc creației (tehiru), sau „spargerea vaselor” (shevirat ha-kelim) -, adică Întreruperea continuității dumnezeiești și invadarea „canalelor” spirituale de către materie, care duce la apariția Răului: qelipot, așchii sau „coji” ale canalelor spirituale căzute În vidul spațial. Din acest tablou inițial se dezvoltă o Întreagă doctrină pe care gnosticii nu și-au imaginat-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lor de viață, mai sfînt și mai bun decît al auditorilor”122. Semănat cu posturi frecvente 123, regimul alimentar al aleșilor (parte importantă a „Peceții Gurii”) are ca scop să elibereze Lumina conținută În plantele cele mai bogate În substanță dumnezeiască, cum ar fi pepenele 124. În vreme ce catehumenii trebuie să postească În fiecare duminică, cincizeci de săptămîni pe an, aleșii țin post și lunea 125. Prin post sînt pedepsiți Arhonții care locuiesc În trupul oamenilor, sufletul este curățit de Întuneric, se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În pace cu Întreaga natură. El știe că În natură totul duce la triumful binelui. Prin urmare, se va feri să-i tulbure acesteia armonia. Nu va ara pămîntul, căci n-ar putea s-o facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să-l imite pe Dumnezeu-Tatăl, nu este autorul lumii inferioare, ci numai Meșteșugarul (demiourgos), artizanul care o modelează din elemente preexistente. Mai mult, Tatăl Însuși intervine În această acțiune. Într-una din variante, universul diabolic este o copie a celui dumnezeiesc, Însă elementele din care se compune au fost create de Dumnezeu. În altă variantă, există șapte etaje superioare ale universului și șapte inferioare, unde nu sînt Îngeri. Însă și cele inferioare au fost create tot de Dumnezeu, la fel, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ândemnul și-n ritmul unei eterne și cosmice doine, de care i se pare că ascultă orice mers (Blaga, 1936/1985, pp. 196-198). Ovidiu Papadima îl numește „acceptare lucidă a legilor firii”. Românul vede universul dominat de lege, „de armoniile dumnezeiești ale firii, care au fost stabilite tot pentru frumusețea vieții omului” (Papadima, 1936/1985, p. 121). Acestea au, pe de o parte, praguri de taină („Dacă vrea Dumnezeu”, „Voia Domnului”, „Dumnezeu știe ce face”, „puterea lui Dumnezeu mintea omului nu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Ceea ce pare fatalism nu sunt decât rigorile lucid acceptate ale unei severe concepții despre ordine, adică rânduială (Ibidem, p. 117). Omul știe că poate abate prin înșelăciune sorții dați de Ursitoare, poate iscodi prin încăpățânare, prin viclenie, prin impertinență rânduielile dumnezeiești, dar e păcat. În moarte nu vede un despot crunt al lumii, ci o biată bătrână, care duce la împlinire rânduielile lumii; încearcă s-o înșele, și moartea trebuie să-l prindă, la rândul ei, prin vicleșug (Papadima, 1936/1985
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
al lumii, ci o biată bătrână, care duce la împlinire rânduielile lumii; încearcă s-o înșele, și moartea trebuie să-l prindă, la rândul ei, prin vicleșug (Papadima, 1936/1985, pp. 112-116). Românul vede universul dominat de lege, de armoniile dumnezeiești ale firii, care au fost stabilite tot pentru frumusețea vieții omului (Ibidem, p. 121). Călinescu îl numește fatalism energetic. Rasa noastră a căpătat prin marea ei vârstă, ca una ce a văzut mărirea și decadența împăraților (celți, romani, barbari, turci
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lumea. [...] Perfecționarea lumii s-a rotunjit încet, prin grijă și trudă. [...] Prin semnul crucii, munca se integrează în armonia creștină a lumii (Ibidem, pp. 74-75). Munca e deci chin numai atunci când stă sub poruncile lăcomiei omenești și nu ale ordinii dumnezeiești. Deosebirea dintre lumea modernă și lumea veche - care stă încă încremenită măcar în gândul satelor noastre - aceasta e; pentru economia patriarhală, munca este o necesitate firească de viață și nu un izvor de câștig, ca în lumea industrială de azi
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]