6,312 matches
-
Durand, Aventurile imaginii 136). "Doctrina" franciscană a impulsionat rapid și decisiv numeroasele scheme compoziționale de Imitatio Christi, precum și răspândirea cultului sfinților călugări, aflați într-o adevărată competiție a "legendelor aurite", precum și estetica iconografică a creștinismului occidental, dezvoltată în paralel cu estetica și cu exaltarea icoanei în biserica orientului ortodox. În pictura murală de la Assisi - curând și în Roma pontificală - este reprezentat preferențial și un alt model religios, dar "uman", cel marianic, Giotto oferind un adevărat prototip iconografic pentru viața Fecioarei (preluat
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rămâne cifrat. Tăcerile aici trebuie să se facă auzite. Dragostea vorbește pe un ton mai ridicat și însăși nemișcarea devine spectaculoasă. Trupul e rege. Nu oricine poate fi "teatral" și, sub acest cuvânt, pe nedrept disprețuit, se ascunde o întreagă estetică și o întreagă morală. Jumătate din viața sa omul subînțelege, întoarce capul ca să nu vadă și tace. Actorul este, din acest punct de vedere, un intrus, el spulberă vraja ce înlănțuie sufletul și pasiunile năvălesc, în sfârșit, pe scenă. Vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
prejudecăți. Căci și opera de artă este o construcție și fiecare știe cât de monotoni pot fi marii creatori. Artistul, ca și gânditorul, se angajează și devine el însuși în opera sa. Această osmoză pune cea mai importantă problemă de estetică. Mai mult, nimic nu-i mai zadarnic decât asemenea distincții în funcție de metodă și de obiect pentru cine s-a convins de unitatea de scop a spiritului. Nu există granițe între disciplinele pe care omul și le propune pentru a înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
consolarea unei vieți. A crea sau a nu crea e totuna. Creatorul absurd nu ține la opera sa. El ar putea să renunțe la ea și, uneori, cniar renunță în schimbul unei Abisinii. Putem totodată vedea în asta o regulă de estetică. Adevărata operă de artă este totdeauna pe măsura omului. Ea este prin esență cea care spune "mai puțin". Există un anume raport între experiența globală a unui artist și opera care o reflectă, între Wilhelm Meister și maturitatea lui Goethe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
decât prin încercarea la care îl supune pe om și prin ocazia pe care i-o dă de a-și depăși propriile năluci și de a se mai apropia cu încă puțin de realitatea sa nudă. Să nu se confunde esteticile. Nu invoc aici documentarea răbdătoare, ilustrarea neîncetată și sterilă a unei teze, ci dimpotrivă, dacă m-am exprimat limpede. Romanul cu teză, opera care vrea să confirme, cea mai vrednică de dispreț din toate, este cea care cel mai adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
absurd gândul de a o pierde. Poate aici trebuie căutat secretul acelei aridități orgolioase pe care o întâlnim în opera lui Nietzsche. În această ordine de idei, Nietzsche pare a fi singurul artist care a tras consecințele extreme ale unei estetici a absurdului, de vreme ce mesajul său ultim constă într-o luciditate sterilă și cuceritoare și în negarea încăpățânată a oricărei consolări supranaturale. Cele de mai sus arată totuși îndeajuns importanța capitală a operei lui Kafka în cadrul acestui eseu. Ea reduce până la
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
2016 Conține bibliografie ISBN 978-606-24-0119-1 111 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/ 1996. Printed in ROMANIA BOGDAN NITA Ontologia operei de artă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: ontologie, estetică, opera de artă, arhitectonică, tropi ontologici "La philosophie trouvera aide dans poésie, art, etc, dans un rapport beaucoup plus étroit avec elles, elle renaïtra et réinterprétera ainsi son propre passée de métaphysique - qui n'est pas passé" (NC: 39). Maurice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin intermediul materiei ei și ca o formă spirituală prin puterea și imaginea sa. Pornind de la tipul dublu de existență a operei putem propune o arhitectonică ontologică a operei de artă. O posibilă stratificare ontologică nu poate ignora istoricitatea operei. În Estetica, pentru Hartmann primul strat (stratum) este cel perceptibil ce produce stratul de fond. Cele două tipuri de straturi se află într-o relație eterogenă și duce la identitatea operei. Colaborarea dintre straturi este dependentă de imaginație și, împreună, formează o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o anumită categorie ontologică prin însăși ideea de perseverență. Ideea de perseverență prezintă un proces complex de existență. Multiplicitatea operei de artă vine tocmai din afirmarea unei duble ipostaze a operei ca obiect material și ca experiență estetică. Deci, experiența estetica este bazată sau dedusă prin contemplarea unui obiect de artă care are la bază o prezență fizică. În acest sens, Santayana dezvoltă ideea de esență, potrivit căreia "esența estetică este percepută ca o compoziție clară de qualia ce poate oferi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la un sistem de stratificare al operei, în cadrul căruia anumite strate au o semnificație mai profundă. Rolul esențial al straturilor constă în relația lor modală. Întrucât concretizarea operei depinde de ideea de contemplație va trebui să apelăm la experiența estetică. Estetica are nevoie de emergența subiectului care unește artele în termeni de recepție. Nu putem vorbi de un obiect de artă în mod complet dacă este izolat de conștiință. Astfel, experiența estetică are o implicație vitală în cadrul construcției interne a operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este înțeles ca obiectiv și exterior: această dualitate a dus la mai multe interpretări sau înțelegeri a diferitelor opere de artă modernă. Mai mult, această distincție a dus la un nou sens al sensibilului și a dat o capacitate nouă esteticii pentru a reconfigura subiectivitatea. Lessing pleacă de la această idee pentru a evidenția diferența dintre poezie și artele vizuale, implicând un tip de ierarhizare valorică a artelor. Chiar dacă nu ne propunem nici un fel de ierarhizarea a artei, ontologia diferențială a lui
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o experiență exterioară a operei. În acest sens, pentru Heidegger arta nu se ocupă cu opere de artă ca obiecte aisthesis (αἴσθησις - obiecte de artă ce sunt descoperite prin experiența estetică), deoarece orice experiență de acest fel este a forteriori esteticii. Pentru Heidegger arta este o gândire a memorării și răspunsurilor (ein andenkendes Denken)6. Arta este considerată, în esența sa, poezie deoarece numai prin poezie adevărul poate să se întâmple așa cum este. Limbajul devine singura modalitate prin care ceva poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fie ca o creație estetică 8. Condițiile originare pe care le presupune obiectul de artă sunt în strânsă legătură cu posibilitatea reproducerii sale, dar și cu evaluarea sa. De aceea, orice formă de introspecție a operei de artă necesită știința esteticii ca metodă de cercetare. Însă, fie ca vorbim de opera de artă ca obiect sau ca acțiune, fie că vorbim în termenii unei cauze artistice sau estetice, nu putem avea o înțelegere deplină a sa fără să apelăm la istoricitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sa potrivit căreia opera de artă are ca scop satisfacerea unui gust rafinat al criticilor și al esteților. Din acest motiv Heidegger respinge viziunea kantiană conform căreia contemplația dezinteresată a artei servește la elevarea morală a minții 14. Pentru Heidegger, estetica vrea să stabilească relația noastră cu frumosul. De aceea pentru el estetica este o metodă de meditație asupra artei, prin care sunt arătate reprezentațiile frumosului din artă prin intermediul sentimentului - experiența estetică. Astfel, istoricitatea și contemplarea artei dezvăluie relația subiect-obiect ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
rafinat al criticilor și al esteților. Din acest motiv Heidegger respinge viziunea kantiană conform căreia contemplația dezinteresată a artei servește la elevarea morală a minții 14. Pentru Heidegger, estetica vrea să stabilească relația noastră cu frumosul. De aceea pentru el estetica este o metodă de meditație asupra artei, prin care sunt arătate reprezentațiile frumosului din artă prin intermediul sentimentului - experiența estetică. Astfel, istoricitatea și contemplarea artei dezvăluie relația subiect-obiect ca fiind una specifică esteticii, unde opera de artă se relevă sub formă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
relația noastră cu frumosul. De aceea pentru el estetica este o metodă de meditație asupra artei, prin care sunt arătate reprezentațiile frumosului din artă prin intermediul sentimentului - experiența estetică. Astfel, istoricitatea și contemplarea artei dezvăluie relația subiect-obiect ca fiind una specifică esteticii, unde opera de artă se relevă sub formă de obiect cu anumite însușiri artistice și sau estetice. Arta analizată prin intermediul esteticii ne face să înțelegem opera de artă ca un obiect al unor experiențe trăite, ceea ce-l face pe Heidegger
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
frumosului din artă prin intermediul sentimentului - experiența estetică. Astfel, istoricitatea și contemplarea artei dezvăluie relația subiect-obiect ca fiind una specifică esteticii, unde opera de artă se relevă sub formă de obiect cu anumite însușiri artistice și sau estetice. Arta analizată prin intermediul esteticii ne face să înțelegem opera de artă ca un obiect al unor experiențe trăite, ceea ce-l face pe Heidegger să înțeleagă arta ca o expresie a vieții umane (Lebens). Pentru a avea experiența unui obiect, subiectul trebuie să iasă din
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
estetic între expresie și impresie. Opera de artă are puterea de a descoperi o nouă lume în care artele se află într-o relație trivială. Nu există un criteriu clar al modului în care arta trebuie să existe. Prin intermediul experienței esteticii, ceea ce este experimentat, poate dobândi calități artistice 15. O caracteristică importantă pentru a înțelege opera de artă ca obiect este prezentată de unicitatea artei. Pentru a putea vorbi de un obiect de artă autosuficient, el trebuie să prezinte anumite caracteristici
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Robert Rauschenberg 16, Factum I și Factum II - două pânze ce par a fi identice, subliniază unicitatea obiectului de artă pe care și-o însușește de la momentul lăsării sale în istoricitate. Astfel, pornind de la gândirea heideggeriană putem spune că apropierea esteticii de artă face doar ca subiectul să înțeleagă obiectele de artă, în mod implicit, ca expresii clare ale vieții artistului, fiind capabil să obțină experiențe particulare intense. Dar pentru a putea vorbi de implicațiile experienței estetetice și nu de modificările
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și judecățile estetice independente, sentimentul agreabilului sau al drăguțului. Prin urmare proprietățile estetice au o componentă evaluativă a căror percepție implică percepția unor anumite proprietăți formale de bază ca forma și culoarea. Funcția simbolică a obiectului artei este, astfel, una estetică. 2. Nivelul pre-ontologic al operei de artă Potrivit lui Ingarden (Streit II/1,80) există o diferență între lumea naturală și lumea spirituală, iar omul se află între cele două tipuri de lumi. Ceea ce conferă un statul special omului este abilitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
omul încearcă să-și explice existența, prin ludus descoperim necunoscutul și nevăzutul sub forma unor transformări fantastice prin care mitul îmbracă existentul. Mitul are ca substitut ontologic ideea de joc în timp ce termenul jocul are și capacitatea de a articula aspectele esteticii. Arta se definește prin starea sa spirituală prinsă în mișcările infinite ale omului, lucru care l-a făcut pe Gadamer să spună că jocul este o metaforă a artei 40. Jocul și mitul sunt codițiile ontologice pentru principalele activități spirituale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiectului de artă. Ceea ce înseamnă că obiectul de artă presupune un construct interior al cărui armonie poate duce la catharsis: prin această idee opera de artă iese din zona creativității spirituale și intră direct în sfera ființei însăși. Odată cu romantismul, estetica operei devine un concept tot mai vast și se lărgește prin acceptarea unor concepte antitetice, dar și prin acceptarea unor concepte originare ale operei de artă - geniul. Opera de artă sau capodopera sunt înțelese în raport cu atributele frumosului și ale sublimului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă Prin intermediul percepției opera de artă devine un obiect estetic. Numim un obiect frumos atunci când prin intermediul experienței sale se trezește o senzație de plăcere, această experiență nu poate fi posibilă decât prin intermediul perceției. Percepția joacă un rol esențial în delimitarea esteticii de alte discipline, dar și în înțelegerea experienței estetice. Obiectele estetice au natură fenomenală și se află mereu în raport cu perceția în virtutea actului estetic. Experiența estetică se produce prin intermediul sensibilului, în timp ce prin percepție ne este dată totalitatea operei de artă. Experiența
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
depăși realul doar plecând din el. Clasificarea straturilor ontice de Hartmann în straturi ontice superioare și straturi ontice inferioare este cauzată de relația lor cu simțurile deoarece numai prin intermediul simțului putem fi conștienți de opera de artă. În această situație, estetica ar trebui să ofere anumite explicații ale altor termeni, specifici obiectului estetic, ca frumosul, sublimul, contemplația sau geniul. În timp ce, în obiectul artistic, ontologia este preocupată doar cu structura epistemologică a sa. 7. Opera de artă ca produs finit Istoricitatea operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
acestor factori exteriori ori suspendă opera de artă într-o lume vidă ori o elimină. De aceea putem spune că operele de artă sunt perisabile. 8. Puterea creației și rolul contemplației Prin intermediul noțiunilor de creație și contemplație intrăm în sfera esteticii. Opera de artă se prezintă ca o uniune structurală ce se află în relație cu cei ce o contemplă. Relația este posibilă prin intermediul percepției. Obiectele de artă sunt posibile percepției datorită sensibilității care "asigură și procură intuiții"40. Percepția apare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]