5,886 matches
-
investit trei ani de zile de muncă susținută pentru a scrie o teză de doctorat în filozofie și a renunțat apoi să o prezinte deoarece ajunsese la concluzia că nu are nimic cât de cât important de spus, Wittgenstein a exclamat: „Numai datorită acestei comportări ar fi trebuit să-i confere titlul de doctor!“91 Aproape întotdeauna nemulțumit de sine, și totodată iritat de comportarea multora dintre cei din jurul său, Wittgenstein trăia într-o stare de continuă încordare. Era cunoscut drept
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
doamna Bewan - era pe deplin onest și nu spunea ceva ce nu ar fi gândit întocmai. Obișnuitele banalități convenționale ale conversației nu erau pentru el, astfel încât atunci când Edward i-a spus că el va putea trăi doar puține zile a exclamat Good!.“ Ea a stat lângă Wittgenstein în noaptea de 28 spre 29. I-a spus atunci că prietenii săi cei mai apropiați din Anglia vor sosi a doua zi: „Înainte de a-și pierde cunoștința, el a zis: «Spune-le lor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care au avut loc în lumea vestică în ultimele decenii. Remarcând cât de diferită era acea lume în care au trăit părinții lui la Viena, cu o jumătate de secol mai înainte, în raport cu cea de după cele două războaie, el a exclamat: „Ei ar fi recunoscut-o cu greu pe cea de azi ca fiind aceeași lume!“ (Vezi O. K. Bowsma, „Wittgenstein: Conversations 1949 1951“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 110.) 121 Vezi N. Malcolm, op. cit., p. 99. 122 Idem
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită. Și totuși, el a exclamat la sfârșit că ar fi fost «minunată». Mie acest cuvânt mi se pare misterios și în mod ciudat mișcător.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 126.) 140 În noiembrie 1944, Wittgenstein îi scria lui Malcolm, pe atunci în serviciul militar: „Aș dori
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
întâmpină cu afecțiune pe Ienăchiță Văcărescu, pe Cârlova și Bolintineau, iar lui Anton Pann îi rezervă o "temenea". Pe Eminescu îl știe pe de rost, iar Sadoveanu, "în unduitoarele sale naturi vii", e un poet remarcabil. Pe marginea volumului Plumb exclamă scurt: "Bacovia cel mare!" Prin 1965, în momentul publicării Elegiilor, în opțiunile stănesciene interveneau mutații, semnificativă în acest sens fiind o propoziție din Antimetafizica: Nu ne mai plăcea nici Blaga, nici Arghezi, ci doar întrucâtva, din răsfăț, Ion Barbu..." Anterior
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
legături cu tot ce-l înconjoară (...). Poezia e o realitate mai reală decât realitatea însăși. Cu ajutorul ei deprindem a visa, a spera, a scruta timpul până-n străfunduri; nu zadarnic autorul anonim își identifică viața cu cântecul și cântecul cu viața, exclamând în acel memorabil poem-într-un vers și cu o cascadă de rime interioare: Cu cât cânt, cu-atât mai sînt..." Mărturii de consecvență în spiritul acestui program aduc principalele volume ale poetului Ochiul al treilea (1975), Apă neîncepută (1980), Zugravul anonim
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Michael R. Smith, în calitate de ucigaș plătit, a împușcat un alt om de încredere al Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!). "Ciudat!" a exclamat sergentul B. A. și a dispus să se mai atașeze un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. A treia zi, în timp ce John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith, se afla în
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
lui Michael R. Smith, în calitate de ucigaș plătit, a împușcat un alt om de încredere al Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!). "Ciudat!" a exclamat plutonierul B. B. și a dispus să se mai atașeze un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Într-a patra zi nu s-a mai semnalat nimic deosebit, dar într-a cincea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama de greșeala făcută am exclamat: vai, am legat pe mai cu țanțoș! Sora mai mare, Hareta, care se afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu, cu foarfeca! Toți cei de față au râs, iar acest episod
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
este disprețuit fără ca Dumnezeu să-i vină în ajutorn. Ridică el însuși, la rândul său, problema repartizării suferinței, dar se agață strâns de convingerea sa că totul este sub controlul lui Dumnezeuo, în ciuda nebuniei și răutății oamenilor din jur5. Și exclamă: "De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, și totuși, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: Pentru ce calea necredincioșilor este cu izbândă și pentru ce toți călcătorii de lege sunt în fericire
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui Michael R. Smith, în calitate de ucigaș plătit, a împușcat un alt om de încredere al Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!). "Ciudat!" a exclamat sergentul B. A. și a dispus să se mai atașeze un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. A treia zi, în timp ce John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith, se afla în
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
lui Michael R. Smith, în calitate de ucigaș plătit, a împușcat un alt om de încredere al Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!). "Ciudat!" a exclamat plutonierul B. B. și a dispus să se mai atașeze un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Într-a patra zi nu s-a mai semnalat nimic deosebit, dar într-a cincia
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pe atît de surprinzător. După atîtea delectări asupra diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul său întîlnim urîtul din natură, urîtul uman, fizic și spiritual, o succesiune de ilustrări la capătul căreia poți exclama nedumerit: "Cît de frumos e urîtul!" IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE O vreme am fost optimist. Dar acum găsesc societatea românească într-un grad avansat de descompunere. Parcă un duh rău trece peste noi. Piramida socială a fost întoarsă cu vîrful
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai 186018, deci tocmai cînd la Ipotești natura era în plină floare. În toamna anului 1860, Mihai a fost pre zentat la Ober-Gymnasium din Cernăuți, pentru a urma cursurile clasei I. Ștefan Wolf, directorul liceului, cînd l-a văzut, a exclamat cu năduf: "Și acesta este tot un Eminovici!"19. Frații săi mai mari învățaseră rău. Fiecare din ei fuseseră repetenți și corigenți și de aceea directorul presimțea că și Mihai îi va face bocluc. La sfîrșitul anului școlar 1853-54, Șerban
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cere 10000 de dolari.” Este mult mai puțin decât sperai. Ai fi fost dispus să dai până la 15000 de dolari. Deci prima ta reacție ar fi să accepți imediat, dar ești destul de deștept încât să pari Surprins (vezi Capitolul 3). Exclami „10000 de dolari! În nici un caz n-aș putea accepta așa ceva. E mult prea mult. Să fiu sincer, 8000 ar fi un preț acceptabil. Dacă sunt de acord cu 8000 de dolari spune-mi și mai vorbim.” Ziua următoare revine
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
consemnate. Întoarcerea fantomei este aici intim legată de fatalitatea istoriei. Într-adevăr, prezența spectrului lui Banquo în urma șirului de regi care defilează prin fața lui Macbeth îi certifică acestuia autenticitatea închipuirilor sale. Căci, atunci când îl zărește, nu se poate reține să exclame: „Now I see’t is true...”. Iar viitorul ia pentru el chipul acelei imagini multiplicate a lui Banquo, cel ce încheie cortegiul regilor, dintre care ultimul, al optulea, poartă o oglindă reflectând alți nenumărați regi, ca și cum apele oglinzii ar fi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
despre revenirea unei „arătări” ce seamănă izbitor cu propria-i mamă. Reîntâlnirea cu Perdita sau scena dublei fantome: fantoma Perditei (crezută moartă) și, prin asemănarea perfectă cu răposata ei mamă, fantoma Hermionei însăși... „Ești maică-ta! Ești maică-ta!”, va exclama uluit Leontes. Se pare că acum totul este pregătit pentru dezvăluirea faimoasei statui. Despre statuia aceasta, care aparține Paulinei și e păzită de ea cu strășnicie, ni se spune mai întâi că a cerut mulți ani de lucru. Aflăm din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai mult incertitudinea, Shakespeare nu se mulțumește să asocieze falsa moarte cu asemănarea, ci le adaugă și travestirea. Astfel, în ultimul act din Cymbeline, când Belarius și cei doi tineri prinți, Guiderius și Arviragus, o revăd pe Imogena - Fidele -, Guiderius exclamă: „uite că mortul nostru este viu”, iar Belarius se întreabă: „nu cumva a înviat?”, neputându-se hotărî dacă e vorba despre o asemănare perfectă sau despre reîntoarcerea unui strigoi. O asemănare perfectă cu atât mai derutantă, cu cât tânărul crezut
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Gorgo - mai puțin vizibilă, e drept, dar la fel de dură. În sipețelul de aur ales de prințul Marocului se află un craniu, imagine tradițională a morții. Prințul ar avea prilejul să mediteze pe tema clasică a „deșertăciunii deșertăciunilor”, dar în loc de asta exclamă: „O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai înfricoșător decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort. Prințul de Aragon optează pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Bassanio, câștigătorul probei, cu Hercule, eroul care învinge monștrii, eroul prin excelență al confruntării cu Gorgo? Ca și cum privirea îndrăgostitului ar trebui, atunci când o întâlnește pe cea a iubitei, să suporte șocul, violența întâlnirii cu Gorgo. „Dar ce-mi văd ochii?”, exclamă Bassanio îndată ce deschide sipețelul de plumb. Într-adevăr, ceea ce vede pare a nu fi mai puțin terifiant decât viziunea iadului care îl cutremurase pe prințul Marocului 1. Această uneori insuportabilă intensitate a privirii „celuilalt” le oferă îndrăgostiților experiența unică a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Însă Shakespeare se grăbește să ne anunțe că Sly nu va vedea nimic din spectacol, căci încă de la sfârșitul primei scene doarme dus, iar când e trezit crede că piesa s-a terminat. Avertizat că ea de-abia începe, Sly exclamă: „De s-ar isprăvi mai repede!”. E limpede că reprezentația nu i-a fost destinată lui și că tâlcul prologului trebuie căutat în altă parte. În modul în care el adună și înnoadă toate firele tematice: beția, somnul, visul - în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
saltele lângă una din uși și a adormit. Dimineața s-a trezit devreme și s-a uitat din nou la întreaga problemă. O ușă era liberă, dar cealaltă era blocată de o mulțime de saltele! Așa că a suspinat și a exclamat că acum nu mai are alegere! Stresul Trăim la ora actuală într-o lume care, deși se presupune că este mai civilizată, crează un stres tot mai mare pentru individ. Societatea înalt comercială și orientată spre consum cere oamenilor să
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase și glas blând». O dată a îndrăznit să astfel grozăvească cu această obârșie în fața tatălui său. Ce râs a fost! Caragiale, bătându-și țeasta, a exclamat: «Ce tot spui, mă! străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!». Matei s-a făcut roșu de ciudă și a tăcut. Ce șoc resimte cel care se autoînchipuie și nu se poate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de succes directori”. Bărbații din lumea afacerilor au adoptat într-o măsură atât de mare „limbajul dur” drept mod de comunicare, încât îl utilizează chiar și atunci când își exprimă afecțiunea. Un director care își întâmpină un prieten la aeroport poate exclama: „Nemernicule, arăți ca dracu’ pentru a exprima ceva banal, de genul: „Salut, cum a fost călătoria?”. La ceremoniile de pensionare (ce, în cazul în care sărbătoritul are ceva de obiectat despre eveniment, se transformă de obicei în „săpuneli”), persoanelor dragi
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
atunci însă, ea nu avea să mai continue discuția întrucât nu poate accepta ca nimeni să se răstească la ea, inclusiv șeful ei. Desigur, este posibil ca, dacă Evelyn ar fi întreprins acest set de măsuri, șeful ei să fi exclamat: „Ești concediată!”. Însă, în acel caz, acesta ar fi fost pus în poziția stânjenitoare de a explica superiorilor săi din firmă de ce a concediat un angajat care se oferea să continue discuția cu el de îndată ce s-ar fi calmat. Scenariul
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]