14,680 matches
-
2. De multe ori, când suntem într-o situație de comunicare, ne aflăm într-o postură mai mult sau mai puțin inconfortabilă din cauza unor bariere care ne împiedică să comunicăm eficient. Pentru a depăși o astfel de senzație, faceți următorul experiment: scrieți pe o foaie de hârtie toate nemulțumirile pe care le aveți legate de faptul că vă aflați atunci în acel loc și toate barierele pe care le întâmpinați în comunicarea respectivă. După ce reușiți să epuizați - măcar la o primă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
discutat; - oboseala fizică sau psihică a ascultătorilor; - eficiența vorbitorului; - temperatura camerei și ventilația; - experiența în a asculta materiale dificile; - curiozitatea față de subiectele discutate; - admirația pentru vorbitor; de altfel, prestigiul este un factor deosebit de important în ceea ce privește eficiența comunicării, dacă amintim numai experimentele lui Muzafer Sherif referitoare la conformarea la norma de grup (în Influența socială - texte alese, 1996, p. 79). Acești factori (și numărul lor poate fi sporit cu cei identificați de cadrul didactic) pot alcătui o listă pe care elevii să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Studiile din literatura de specialitate au mai arătat o perspectivă pe care ne permitem să o încadrăm la acest pas, și anume tendința ascultătorului de a ignora în timpul comunicării informațiile folositoare și de a utiliza informațiile adiacente, nefolositoare; extrapolând un experiment al lui Henry Zukier (apud Myers, 1990, p. 117), să luăm, spre exemplu, cazurile a doi studenți pe care trebuie să-i examinăm în timpul unei probe: despre unul dintre ei, studentul Ionescu, am aflat că a petrecut zece ore în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
percep oponenții ca fiind închiși la o atare formă de exprimare, și atunci încep ciclul escaladării și al competiției. Cea de-a doua etapă a celei de-a treia faze este caracterizată de frustrare și ostilitate fățișă. Forsyth prezintă un experiment din 1941 al lui John R.P. French, pe care-l considerăm cu incidență educațională semnificativă. În fapt, este vorba despre 16 grupe de studenți care erau instruiți să rezolve problemele care li se dădeau într-un interval temporal cât se
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fapt, este vorba despre 16 grupe de studenți care erau instruiți să rezolve problemele care li se dădeau într-un interval temporal cât se poate de mic, pe când sarcina primită era în fapt nerezolvabilă. În grupurile în care participanții la experiment nu se cunoșteau dinainte, a apărut preponderent nevoia de a se retrage/separa; în grupurile unde subiecții se cunoșteau, a apărut cu preponderență ostilitatea interpersonală (French vorbește despre peste 600 de comentarii agresive pe perioada de 45 de minute de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
facă, la rândul său, același tip de gest. Mai precis, dacă într-o negociere cineva face primul o concesie, cealaltă parte se va simți datoare să aibă o astfel de conduită de reciprocitate. În sprijinul acestei idei putem aduce și experimentul efectuat de către Milgram în 1963 (apud Hayes, Orrell, 2003) în metroul din New York, unde 50% dintre cei cărora li s-a cerut să cedeze locul altei persoane, fără a primi nici o explicație pentru această cerere, s-au supus. Concluzia care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nici o explicație pentru această cerere, s-au supus. Concluzia care s-a impus a fost aceea că pentru multe persoane este, oricum, dificil să refuze o cerere directă. Figura 24. Norma de reciprocitate în negociere Putem observa că, prin prisma experimentelor efectuate de către Cialdini, atunci când nu există această presiune a concesiilor reciproce, funcționează principiul conform căruia indivizii se arată consistenți în răspunsurile lor față de cererile adresate de ceilalți. Cu alte cuvinte, putem urmări modalitatea în care indivizii reușesc să-și depășească
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
grupului, Festinger spune că, „într-un grup, presiunile spre uniformitate pot să apară din cauză că o astfel de uniformitate este necesară sau de dorit pentru grup în mișcarea sa spre un scop” (în Influența socială - texte alese, 1996,p.87). Citând experimentul lui Schachter, el afirmă de asemenea că, într-un grup în care cele mai multe opinii ale membrilor erau asemănătoare, cu puține deosebiri între ele, în timp ce un singur membru menținea un punct de vedere divergent, „numărul comunicărilor către membrul ce avea o
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
consens simplu (bazat pe epuizarea temei). Iată de ce credem că discuția despre această problemă rămâne una deschisă spre posibilitățile extrem de variate de gestionare a vieții grupului didactic. Solomon E. Asch (apud Myers, 1990, pp. 205-208) a efectuat o serie de experimente care completează perspectiva lui Festinger despre presiunea grupului spre uniformitate. Astfel, el a verificat în condiții empirice gradul de independență al unora dintre membrii unui grup în cazul unor situații simulate (un singur membru, cel supus observației, acționa în necunoștință
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
emitea opinii corecte în momentul în care tot grupul emitea opinia eronată). Cel mai interesant de dezvoltat ni se pare situația în care acest al doilea subiect (numit subiect-„complice”) este mai întâi de acord cu grupul, dar spre sfârșitul experimentului dă răspunsurile exacte (deci efectuează „disidența”, intră în contradicție cu grupul). Asch numește această activitate „eliberare”, ceea ce nu îi conferă totuși subiectului naiv ce a acționat la început conformist cu grupul un grad de independență egal cu cel pe care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
circumscrie tot un efect de ancorare, numai că, dacă la început vorbeam de o ancorare cu dimensiuni predominant cognitive, în acest al doilea caz credem că putem face referire la un efort de ancorare condiționat socioafectiv. În manieră didactică, aceste experimente ne subliniază și mai puternic dubla deschidere (aparent contradictorie) între, pe de o parte, asigurarea pentru elevi/studenți a unui mod flexibil de gândire, a unei maniere dinamice de percepere și integrare internă a realității cu care intră în contact
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ei se simt degrevați de efortul respectiv, transferând responsabilitatea implicării celorlalți colegi, membri ai grupului. Cercetătorul care a evidențiat acest fenomen (motiv pentru care lenea socială mai poartă și denumirea de efectul Ringelmann) a ajuns la aceste concluzii în urma unui experiment prin care a pus un grup de persoane să tragă în comun de o funie sau să tragă separat, măsurând, de fiecare dată forța dezvoltată. Concluzia care s-a desprins a vizat faptul că indivizii trag mai tare de funie
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fiecare dată forța dezvoltată. Concluzia care s-a desprins a vizat faptul că indivizii trag mai tare de funie atunci când sunt singuri și că forța dezvoltată scade pe măsură ce persoanele cuprinse în sarcină sunt mai numeroase. La mulți ani după acest experiment, Latane et al. au adus noi evidențe ale fenomenului: ei au pus subiecții să strige cât pot de tare (având urechile acoperite de căști și deci neauzind nimic) în patru situații: singuri, împreună cu o altă persoană, în grupuri de patru
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
adus noi evidențe ale fenomenului: ei au pus subiecții să strige cât pot de tare (având urechile acoperite de căști și deci neauzind nimic) în patru situații: singuri, împreună cu o altă persoană, în grupuri de patru sau de șase. Concluzia experimentului vorbește de la sine: în comparație cu situația în care sarcina era efectuată individual, în cazul prezenței unei alte persoane strigătele erau mai reduse cu aproape 29%, în cazul a patru subiecți cu 49%, iar în cazul grupurilor în care sarcina era îndeplinită
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
accent direct asupra coeziunii echipei - cristalizarea fiind văzută ca un indicator puternic al acesteia); - ambiguitatea normei; - integrarea normei; - corespondența și congruența normei, văzute drept caracteristici definitorii în interacțiune directă cu procesul de învățământ. În aceeași ordine de idei, putem extrapola experimentele lui Muzafer Sherif și putem spune că, în lipsa unei norme existente în mod obiectiv, participanții la o activitate de grup au un punct de referință intern (subiectiv) ce este, după părerea noastră, un raport dintre normele pe care individul în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de-a face și cu un fenomen invers, un fenomen mai dificil de explicat: este vorba despre polarizarea grupului. În esență, polarizarea grupului înseamnă că grupul produce întărirea tendințelor de dezbatere pe care membrii acestuia le aveau inițial. Myers citează experimentul lui James Stoner, care a propus unor grupuri de studenți un exercițiu dilematic: trebuiau să sfătuiască un scriitor ce decizie să adopte într-un anumit caz, palierul deciziilor întinzându-se de la un risc minim acceptat la o valoare de risc
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
au răspuns la un chestionar care urmărea criterii ca: interesul, „sentimentul de grup”, cantitatea de cooperare în grup, productivitatea grupului, productivitatea individuală și alte probleme legate de acestea; au existat patru observatori. Concluziile didactice pe care le putem atribui acestui experiment ne oferă posibilitatea dezvoltării unor maniere de lucru aparent contradictorii, complementare în fapt. Astfel, în cazul tuturor metodelor de interacțiune educațională, cadrul didactic trebuie să integreze într-un sistem coerent și adaptat ambele fenomene: atât cooperarea în grup, cât și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
jucarea fiecărui rol pentru activitatea grupului?” etc.). 5. Rolurile pe care le jucăm în viața de zi cu zi sunt desemnate și de statusul fiecărei persoane interactante. Pentru a încerca depășirea unor roluri ce nu vă mai satisfac, încercați următorul experiment propus de către Milgram: alegeți o persoană pe care o cunoașteți și o respectați (liderul de grup, spre exemplu), o persoană căreia vă adresați folosind titlul sau numele de familie. Luați hotărârea ca în următoarea întâlnire să vă adresați în mod
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și cerem la rândul nostru ca persoanele din jur să joace anumite roluri. Câteodată, această expectație de rol poate să conducă la anumite extreme care influențează negativ relația de comunicare. Pentru acest exercițiu de reflecție aducem în atenția cititorului un experiment realizat de către Haney, Banks și Zimbardo în 1973 (apud Hayes, Orrell, 2003). În principiu, acesta presupunea ca 21 de bărbați tineri, stabili emoțional, să participe timp de două săptămâni la un joc ce presupunea o închisoare fictivă (spațiul folosit fiind
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cum să se poarte, lăsându-i-se fiecărui participant opțiunea definirii modului în care își conceptualizează rolul (au primit doar „uniforme” de gardieni și de prizonieri și a fost interzis orice act de violență fizică). Chiar dacă, inițial, experimentatorii proiectaseră durata experimentului pe intervalul a două săptămâni, acesta a trebuit întrerupt după doar șase zile. „Gardienii” își puneau rolul în practică într-o manieră extremă, care ar fi putut să prejudicieze psihic „prizonierii” în urma acestei experiențe (spre exemplu, „gardienii” instituiseră practici umilitoare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un „privilegiu”). Mai mult, după ce studiul a fost finalizat, mulți dintre cei ce jucaseră rolul de „gardian” au fost șocați de modul cum se comportaseră și de gradul în care jucarea rolului se denaturase. Gândindu-ne câteva clipe la acest experiment, să ne amintim că fiecare dintre noi am avut în experiența proprie persoane care s-au transformat la nivel de practică comportamentală în momentul performării unui rol ce era adus de un status social superior (un coleg ce a fost
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ilustrarea acestei metode, joc denumit „Dilema prizonierilor” (apud Forsyth, 1983, pp. 84-86). Principiul era formulat în genul următor: persoanele cuprinse în exercițiu trebuiau să coopereze în cadrul primelor acțiuni cerute, apoi fiecare să facă exact ceea ce va face jucătorul advers. Rezultatele experimentului au subliniat meritele colaborării într-o lume competitivă; acest joc subliniază nu numai că nu este neapărat necesar ca cei implicați să concureze între ei pentru a câștiga, ci, mai mult, e imposibil să câștige într-o atare formulă (dacă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Castle (apud Freedman, Sears, Carlsmith, 1981, p. 579) observă că deciziile subiecților sunt prevăzute ca simultane fără feedback-ul oferit de către acțiunea celeilalte persoane. În situații reale, oamenii învață gradual unii despre alții; de aceea, autorii citați au inițiat un experiment în care au oferit trei situații de luare a deciziilor de către participanți: decizii simultane, decizia persoanei „A” urmată de cea a lui „B” și decizia lui „B” urmată de cea a lui „A”, obținând o imagine mai clară asupra fenomenului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de altă parte, alte studii au arătat că înlocuirea sistemului de pedepse (ani de închisoare), care avea o încărcătură negativă de netăgăduit, cu un sistem de recompense pozitive (puncte, recompense financiare etc.) poate produce schimbări relativ importante la nivelul acestui experiment; unghiul de abordare a problemei este deci esențial (Myers, 1990, pp. 483-485). L.W. Porter și E.E. Lawer (apud Steers, 1988, p. 201) ne propun un interesant model al performanței, util de introdus într-o atare cercetare a metodei construcției
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
anumite metode suferă intersectări și conexiuni care sugerează mutații de rol, redefiniri și dezvoltări permanente. La polul activ al continuumului metodologic putem identifica metode ca: prelegerea, cursul magistral, conferința, în intervalele dintre activ și interactiv studiul de caz, problematizarea, dezbaterea, experimentul și alte metode care definesc un grad de interactivitate crescut cu întreaga clasă, pentru ca la polul interactiv să numim metode ca brainstorming, Phillips 66, metoda acvariului (fishbowl), seminarul socratic, focus grupul etc. De altfel, reamintim că putem consemna aceste metode
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]