KorAP: Find »[drukola/base=ezita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...165 166 167 ...237 >

5,918 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

curs de afaceri în viața lui și-l învățaseră să răspundă așa la telefon. Trist. —Bună, Mark, sunt Lisa. Mi-l dai și mie pe Kieran? Îmi apropie apoi telefonul de ureche ca să pot auzi și eu răspunsul. Fără să ezite, Mark minți. Îmi pare rău, Lisa, Kieran e plecat la o întâlnire cu un client. Să-i transmit un mesaj? Nu, e-n regulă, Mark. O să ne întâlnim mai târziu acasă. Pa. M-am îngrozit auzind cu câtă ușurință a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
eu. — Crezi că ne putem întâlni înainte de filmare? Vreau să trecem în revistă detaliile proiectului, să poți face sugestii și să-mi spui dacă ai nevoie de ceva materiale speciale. Sigur. Când ți-ar conveni? — Ce zici de miercurea viitoare? Ezită înainte de a adăuga timid: — Am putea lua cina. Aș fi spus „nu“ pe loc, aflându-mă, în acel moment, pe partea de coborâre a montagne russe-ului meu emoțional, lucru care-mi spunea că e o idee foarte proastă. Dar miercuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
aș putea oferi un aparat pentru exerciții abdominale sau alte glumițe ironice cu subînțeles. —Abilitățile mele conversaționale au fost epuizate aseară, așa că nu sunt capabilă de nici o replică inteligentă, m-am scuzat eu. Aș putea să vorbesc cu Mark? Kieran ezită. — Îmi pare rău, Jen, dar e la o întâlnire cu un client. —Nu te cred, m-am răstit eu. Deci unde e? Nu era numai faptul că-mi amintisem că Mark îi spusese același lucru Lisei când ea întrebase de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
eu însămi de curând. Uneori e mai ușor așa și mai puțin dăunător decât să spui adevărul. Înțelegeam acum de ce era Lynn atât de supărată pe el. Dar nu voiam să-l îndepărtez. Pot să vorbesc puțin cu Mark? Harry ezită. — Nu e aici pentru moment. M-am uitat la ceas. Era 7:45. Mark nu e o persoană matinală. Ăsta e un alt motiv pentru care nu-i plac întâlnirile matinale cu clienții. — Unde e? am întrebat eu. Nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
terminat, eram leșinată de foame. Mă grăbisem să ajung la Mark și nu mâncasem de mic dejun, iar acum era aproape ora 3 și stomacul meu îmi reamintea că nu mâncasem. — Ce zici de un prânz întârziat? întrebă Ed. Am ezitat, reevaluându-mi statutul în urma scenei îngrozitoare din Hammersmith. Era oficial. Eram celibatară. — Mi-ar face mare plăcere, am răspuns hotărâtă. Ed păru încântat. —Știu că o să-mi pară rău că am întrebat, dar unde ai vrea să mergem? McDonald’s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
licitație în toate sucursalele WH Smith din Marea Britanie. —Lisa nu va fi fericită. —Și ăsta nu e singurul motiv de nefericire. I-am explicat ce mi-a spus Mark despre Kieran. Crezi că ar trebui să-i spun? Maria nu ezită. —E cu dus-întors, dar nu uita cât de prost ți-a picat ție să afli că ea ținuse secretul. Și apoi, cât de rău i-a părut ei pentru tine? Te-a făcut să-i promiți că îi vei spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
putea înființa secția de origami. Aș fi putut să-l sun pe Phil, doar își exprimase recunoștința pentru că am pus capăt problemelor sale în căsnicie... definitiv. Dar nu mă puteam întâlni cu el. Îl jignisem cu atâta ușurință, fără să ezit și acum nu voiam să mi se amintească ce fel de om am devenit. Mătușa Lynn - nici nu se punea problema. Ea și Harry trebuiau lăsați în pace, legănați de iluzia că eu și Mark suntem din nou fericiți împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
uimită. Dar nu era atunci momentul să vorbim despre asta. Va trebui să mai aștepte această discuție. Mi-am făcut curaj și l-am întrebat pe Kieran dacă crede că aș putea să trec s-o văd pe Lisa. El ezită. Nu pot să-ți promit că va vorbi cu tine. Sau că te va asculta. Dar poți să încerci. O să te aștept aici. Am intrat în rezervă și am găsit-o stând în fund, scrutând cearșafurile în căutarea murdăriei. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ca să înțeleagă, și imediat după mi-aș fi transferat toată pasiunea spre Justin Timberlake. —Este niște supă în dulap și foarte multă pâine. Te rog nu încerca să faci prea multe lucruri în această primă zi. Îmi dădeam seama că ezita dacă să îndrăznească să mă sărute sau nu. Ne-a salvat de dilema asta soneria. La ora asta nu putea să fie decât poștașul. Mark a deschis ușa lăsând-o să intre pe Lisa, care avea privirea goală și ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
făcut o promisiune azi, în amintirea lui Alfie, că voi fi sinceră. Și din moment ce mi-am mai promis acum vreo două săptămâni că voi fi curajoasă, am hotărât să-i spun adevărul. Nu face asta, a spus Maria fără să ezite. Am fost luată complet pe nepregătite. —Poftim? Nu o face. A îndurat destule. Dacă îi spui adevărul, o faci pentru tine, nu pentru el. Și cu siguranță nici pentru Alfie, care nu și-a dorit altceva decât să te vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără să ezite, îmi strecură discret bancnota și la plecare îmi ținu respectuos pardesiul. Mă îndreptai spre furnicarul zgomotos din centru. Îmi făcu loc în grămadă, aspirând după o ființă care să mă recunoască, o femeie care să mă ducă sub acoperișul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

Înclinată spre celibat ca și a celui care o angajase. Familia din care provenea era bună, dar cu posibilități financiare limitate. Când i se oferise șansa de a alege Între o mică dotă și o educație universitară, optase fără să ezite În favoarea celei din urmă și a responsabilității de a-și câștiga singură traiul. Poate niciodată nu se potriviseră atât de bine un scriitor și secretara sa. Ea era calmă, liniștită și stăpânită, În timp ce el era volatil, locvace, agitat. Ea stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
paisprezece ani, domnișoară. Da’ am avut Întotdeauna note bune la citire. — Bine, dacă promiți că ai grijă de carte... — A, o să am, domnișoară! — Și că o aduci Înapoi imediat după aceea... atunci poți să o Împrumuți. — Vă mulțumesc, domnișoară. Theodora ezită o clipă Între The Better Sort, volumul de unsprezece povestiri În care a apărut pentru prima dată Fiara din junglă, În 1903, și Volmul XVII din ediția newyorkeză, În care a fost republicată În 1908. În cele din urmă, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
prima lectură. Cere mult de la cititori. Dar și răsplata e mare. — De asta sunt sigură, domnișoară. Dar pentru așa ceva e nevoie de școală. — Ce ți s-a părut cel mai greu de Înțeles? Theodora deschide cartea și o răsfoiește. Minnie ezită, tentată să spună: „Totul!“, dar răspunde: — Păi, am crezut c-o să fie vorba despre junglă... — A, fiara din junglă e doar o metaforă. Un simbol. — Aha. Pe chipul lui Minnie nu se citește nici o expresie. — Toată viața lui, Marcher a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Ah, mă tem că voi fi plecată. — Plecată? Aproape se răsucise În loc de mirare. — Da, mă Întorc la Florența. — Dar de ce? — Nu cred că e nevoie să te conving pe tine de frumusețile Florenței? spuse ea cu un zâmbet. Nu, dar... Ezită să dea o ripostă. — M-am săturat de peisajul rural englezesc și de distracțiile londoneze. Ce m-ar mai putea reține aici? Henry nu avea nici un răspuns. Dacă i-ar fi spus: „Eu“, nu se știa În ce direcție avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
de miel? propuse dna Smith. Cu fileu de plătică Înainte. Și o șarlotă cu mere la desert. — Admirabil. Îi semnă comenzile pentru cumpărături și i le Înapoie. — Mulțumesc, domnu’ James. Doamna Smith băgă carnețelul și creionul În buzunarul șorțului, dar ezită Înainte de a se Întoarce să iasă. — Și Îmi dați voie... ne dați voie să vă urăm noroc diseară? — Mulțumesc, doamnă Smith, spuse Henry, roșind fără să știe nici el de ce. Sunteți foarte amabili. Foarte amabili. Și n-am uitat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
de fapt se descotoroseau de băutură turnând-o În ghivecele cu flori, În vaze și alte recipiente aflate la Îndemână. Dat fiind că piesa, evident, nu se voia o farsă, publicul - sau cel puțin cel care ocupa locurile mai scumpe - ezită să râdă la vederea acestor mișcări improbabile. Dar pentru că amândouă personajele erau gentlemani cinstiți și onorabili, și câteva Întrebări și răspunsuri ar fi clarificat orice neînțelegere dintre ei, nu mai părea să existe nici o susținere dramatică pentru Încercările elaborate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
plesnea de idei pentru nuvele și romane care așteptau să fie scrise și el avea toate intențiile de a le scrie. Era sigur că acesta era singurul drum care Îl ducea Înainte. Trebuie să produci! se Îndemna singur. Dar tărăgăna, ezitând să Înceapă. Se așeză la birou și așternu În carnet: „Apuc din nou vechiul condei, condeiul tuturor eforturilor de neuitat și al bătăliilor sacre. Mie Însumi... astăzi... nu mai am nevoie să-mi spun nimic. Viitorul se deschide Încă vast

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
și Îi mulțumesc Domnului pentru ea. — Vezi cât de iubit a fost, spuse Henry arătând către mulțimea de oameni care se strânseseră În fața bisericii. — Da, a avut mulți prieteni. Dar tu ai ocupat un loc special În inima lui... Henry (ezită la numele mic și roși puțin rostindu-l). S-a considerat Întotdeauna privilegiat pentru că a putut spune că un scriitor atât de distins Îi e prieten. — Prostii, murmură el. — E adevărul. Gerald se numără printre primii cu care vorbi acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
noii metode de creație literară, după cum Îl considera. Acum, că Își golise masa de lucru, era liber să compună eseul despre George Du Maurier, cerut insistent de McIlvaine, căci În Harper’s apăruseră deja primele patru episoade din Marțianul. Dar ezita, tărăgăna, trăgea de timp. Făcu din angajamentul de a trimite lunara „Scrisoare de la Londra“ o scuză pentru a mai amâna articolul despre Du Maurier. Problema era că Marțianul fusese o mare dezamăgire - În realitate și mai de-a dreptul, Marțianul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

de naștere, ori de Ziua Mamei? În orice caz, încă înainte de al Doilea Război Mondial îmi închipuiam că sunt în stare să-i dăruiesc mamei mele ceva deosebit, un articol de import. Stăteam multă vreme în fața vitrinelor, savuram chinurile alegerii, ezitam între un platou de cristal din magazinul Sternfeld și un fier de călcat electric. Până la urmă a fost obiectul de la Siemens, foarte frumos și ca formă, al cărui preț enorm mama l-a aflat în urma unui interogatoriu sever, dar care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
cu feribotul dinspre Kurische Nehrung cu Jürgen și Maria Manthey. De fapt, nu voiam decât să vizităm monumentul lui Anke von Tharau și să-l omagiem pe poetul Simon Dach. O zi cu vânt pe sub norii grăbiți, în care alegeam, ezitam, mă decideam în sfârșit. Toate obiectele pe care le-am găsit sau le-am cumpărat adăpostesc câte un lucru închis în ele. În această picătură pietrificată pot fi recunoscute ace de brad, în acest obiect găsit, licheni asemănători mușchiului. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
care nu aducea nici măcar pe departe cu Sfinția Sa părintele Wiehnke, m-a rugat să-i dau un autograf pe un exemplar din ediția poloneză a cărții numite, la care autorul, în prezența traducătorilor uimiți și a lectorului său, nu a ezitat să-și pună numele sub titlu; căci nu eu am fost acela care a rupt atunci micuța stropitoare a pruncului Iisus de pe altarul Fecioarei din Biserica Inima lui Christos. A fost cineva mânat de o cu totul altă voință. Cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
alimente conservate, cu „domnule caporal“. El era superiorul meu care, de îndată ce mă poticneam într-o direcție greșită, mă tutuia, ce-i drept, dar care mă chema la ordine adresându-mi-se cu „tunar“. Tonul lui nu tolera familiarisme. De aceea ezit să dau crezare amintirii mele conform căreia îl chema la fel ca pe eroul acelui cântec pentru copii pe care-l cântasem în pădurea întunecată până când am primit răspuns, Hans pe numele mic, că se referea uneori la sine însuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
acel termen de aproape două zile de vid de autoritate, ce a devenit favorabil pentru noi atunci când sistemul ordinii germane se evaporase, când americanii încă nu apăruseră pe tălpile lor de cauciuc și când apărarea civilă cehă, încă insuficient înarmată, ezita să umple acest gol punând mâna pe proprietăți și autoritate. S-a deschis un spațiu de manevră pentru toți aceia care nu mai erau țintuiți la pat. Hoinăream prin zonă, lacomi după pradă. Cu vila noastră și cu grădina ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]