KorAP: Find »[drukola/base=fâșie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...165 166 167 ...213 >

5,319 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

pineală de la baza creierului meu detecta schimbarea luminii o dată cu anotimpul, pupilele mi se lărgeau și o tristețe atavică, blândă îmi învelea pieptul pe măsură ce se lăsa de seară. Puțin înainte să se-ntanece de tot atmosfera devenea fermecată. Pe pereți se-ntindeau fâșii de roșu lichid, fluorescent, și aerul din salon căpăta o nuanță cafenie. Din albastru deschis, dreptunghiurile lungi ale ferestrelor deveneau galbene, apoi se stingeau într-un portocaliu nenatural, posomorit, care mânjea total în cameră. Atunci tăcerea și plictisul deveneau insuportabile

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
la stingere treptată a ființei din jurul statuii, devenită brusc pregnantă și luminoasă, cu contururile irizate de dungi șovăitoare de aur. Și-atunci, abia atunci, mi-am dat seama că omul urla. Răgușit, neîncetat, în glissandouri sălbatice, expectorând bucăți de laringe, fâșii însîngerate din mucoasa traheii. Urla ca o hienă, ca un câine vagabond omorât cu lovituri de bâtă, ca un fiert de viu în ulei, ca o femeie care ar naște un liliac. Trupul îi era cuprins de convulsii de necrezut

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
milenii într-un bob de ambră. Maria-ncepu să lucreze ca fermecată, fără măcar să privească frământarea rapidă și precisă a degetelor. Inșii 1 se ascunseseră cu totul, de fapt, sub pleoapele aproape închise, ce mai lăsau să se vadă doar fâșii înguste din albul ochilor. Degetele cu unghii lucioase, roșii ca sângele în înserarea adâncă, modelau lutul cu mișcări neomenesc de agile, de parc-ar fi fost labele multiarticulate ale unui păianjen ce-și țese plasa, ori pântecul călugăriței, ce plămădește

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Vasile nu se putea înșela: nu era un băț poleit ca toate celelalte din parada aceea, ci o unealtă de război care trecuse poate prin multe trupuri -, în stânga o balanță cu talere inegale, iar ochii-i erau acoperiți cu o fâșie din aceeași pmză albă și aspră din care era făcut peplumul. Rămâneau afară, pe ovalul de piatră al feței, gura roșie și cărnoasă și o bărbie cu gropiță adâncă, asemenea unui vârtej dintr-o apă liniștită. Rujată gros, crudă și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Partea II Am închis ușa de la sufragerie, am închis și ușa de la camera mea și e, în sfârșit, liniște. Deși afară nu urlă numai tramvaiele. Trecând prin cameră către masa de scris mi-am văzut o clipă trupul trecând prin fâșia înaltă a oglinzii de la toaletă. Ai da acestui corp, poate, patruzeci de ani, deși are numai treizeci. Hainele aruncate pe el (pulovăr albastru, grosolan, cu o gaură la subțioară prin care se vede maieul, pantaloni vechi de catifea reiată, maro

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
așa cum ai dormit mereu, oricât de cald ar fi fost în odaie. Dar mirosurile nu se reflectă-n oglindă, ci mai curând sânt ele însele oglinzi întunecate, unde vedem ca-n infraroșu chemotaxa ascunsă a lumii, per specula in enigmate. Fâșia de oglindă desparte în două, ca un râu, camera mea din Ștefan cel Mare. Nu-mi vine să cred că sânt din nou aici, cu adevărat aici, nu în amintire, unde privesc Bucureștiul pe fereastra mea triplă ca un retablu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
uniformă militară, țărănuși nenorociți mânați cu forța, trepădau acolo din zori până-n noapte, minusculi în sălile de beton vaste ca niște hangare, urcau pe schele și cofraje atât de reci, că la atingerea cu fierul pielea palmelor rămânea lipită-n fâșii de el, se prăbușeau uneori în puțuri fără fund sau în propriile latrine de scânduri putrezi. Soldatul adormea din primele minute-ale filmului, înfășurat în gerul sălii, de cameră frigorifică, și dormea acolo până era trezit și dat afară, mult după ce

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
stațiile lor de recepție. Abia de-aici în jos, până la Piața Victoriei, începeai să-i vezi, toți îi vedeau, erau atât de vizibili de parcă toată lumina care lipsea în oraș s-ar fi aruncat deodată asupra lor, în mii de fâșii de reflectoare, orbindu-i și transparentizîndu-i, fragmentîndu-le, ca niște stroboscoape, mișcările și-ncremenindu-i în imagini baconiene: guri căscate într-un urlet de agonie, merele lui Adam strâmbate grotesc, rictusuri ale obrajilor lucios de rase, ochi strânși, pleoape incendiate de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ca să se gândească la cine știe ce. Ca-ntotdeauna, străzile și clădirile și tramvaiele și trecătorii căpătau concretețe și culoare numai când ne apropiam de ele, de parcă am fi fost niște becuri ce le scoteau, pe rând, dintr-o substanță cenușie, nediferențiată. Fâșia pe unde ne mișcăm împrumuta lumină de la noi și-o păstra o vreme, dar apoi se stingea lent la loc, îi dispăreau numele și urma. Doar pe unde treceam foarte des culorile, în loc să dispară, se intensificau tot mai mult, ajungeau

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mă caute, că am să-i spun ceva. Da' să fie-n curul gol, că altfel nu-i spun. Hai, cară-te de-aici!" Mircea-nșfăcă cravata și-o luă la fugă din toate puterile, plîn-gînd în hohote și cu fâșia de mătase strânsă la piept ca un mic animal ghemuit. Abia la țâșnitoarea din capătul aleii se opri, bău puțină apă și se spălă pe ochi. În capătul aleii, Circul de Stat, cu cupola lui vălurită, albastră palid, părea pictat

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ca de ceas. Nu se lăsa până nu desfăcea totul până la ultima rotiță. Făcea din ele titireze sau "scărpinătoare" pentru când îl mânca spinarea. Când desfăcea însă un caleidoscop, cădeau din el câteva ciobulețe prăpădite și-năuntru se vedeau trei fâșii grosolane de oglindă. Nici o jucărie nu era mai dezamăgitoare când o desfăceai. Dar când te uitai prin vizorul ei și roteai între degete tubul de carton, era minunat, feeric: vedeai cum se fac și se desfac, niciodată la fel, bijuteriile

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
glisând în azuriu glisând în vernil glisând în pură și transfigurată lumină aurie... De apexul bolții atârnau trapeze de metal strălucitor, alte proiectoare, cu filtre colorate și apărătoare negre, funii într-o împletire complicată, ciudate și sclipitoare mașinării de zbor... Fâșii extrem de lungi de pânză colorată se desfășurau până jos, prinse de balustrade. Nisipul mirosea reavăn a bălegar. Sala gemea de lume și tot mai intrau alții, clipă de clipă, încît te-ntrebai când și cum o să-i poată absorbi pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ce ciudat! - nu culisele cu viermuiala lor de forțoși, măscărici și îngrijitori, nici măcar noaptea plină de rădaște și stele ce trebuia să se fi lăsat, ci un uluitor, transparent, nesfârșit, parfumat cer albastru ce ardea în cadrul ieșirii, aruncând deodată o fâșie de lumină virginală în întunericul sălii. Copilul ieși, strângând pleoapele, în strălucirea aceea, se ținu cât putu de aproape de pașii largi ai bărbatului din fața sa, dar abia după un timp privirea i se limpezi și putu să scruteze împrejurimile. O

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cornișe, cupole, frontoane, statui... În centrul unei săli în care lumina pătrundea prin ferestre foarte înalte trona o mare mașinărie metalică prinsă-n buloane direct pe mozaicul lucios. Era o presă hidraulică având în jur, risipite în clinchete pe podea, fâșii lungi de alamă decupată. În altă sală, cu o mare cupolă ridicată deasupra, era clădit chiar în centru un fel de amvon extrem de înalt, care părea de la distanță un far sau un castel de apă. Mergeai ore-n șir pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
avea pasiunea florilor la fereastră și-a supei de mazăre cu cârnăciori, pe care-o mânca zilnic dintr-o mare cana smălțuită. Trăiau pe-atunci într-o căsuță de la marginea orașului, prin a cărei ușă deschisă se zărea mereu o fâșie de pictură olandeză: un cer nesfârșit de înalt, cu nori mari și luminoși, un pământ neted și jos, de iarbă suflată de vânt, împărțit în mari carouri de canalele de irigație și presărat cu vaci minuscule-n depărtare. Firește, mori

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
O înlănțuire de râuri și lacuri acoperite cu gheață verzuie, pline de patinatori în pantaloni roșii și surtucuri galbene, care se roteau și-naintau cu mâinile la spate pe sticla groasă, pe patine de lemn legate de gheată cu grosolane fâșii de piele. Micul Maarten, urmărit de câinele lui, Frits, vioi și negru, cu steluțe de zăpadă în blană, se alergau și ei toată ziua, scoțând aburi, propunîndu-și mereu repere mai îndepărtate: hai până la salcia butucănoasă, cu nuielele îngroșate de gheață

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
magazin ce străjuia intrarea-n acele locuri stranii. Vitrina era peste zi acoperită de o cortină de catifea roșie, dar seara strălucea, tivită de zeci de beculețe, ca un acvariu cu sumbri pești abisali, revelând două corpuri umane îmbrăcate-dezbrăcate în fâșii de piele neagră, cu cîte-o țintă de fier la încrucișările lor. Un bărbat și o femeie, în picioare, ea cu capul pe umărul lui și cu o mare perucă albastră-ultramarin, cu sutienul de piele redus la un ham ce-i

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și o femeie, în picioare, ea cu capul pe umărul lui și cu o mare perucă albastră-ultramarin, cu sutienul de piele redus la un ham ce-i ridica țâțele goale, cu un slip ca o botniță lăsând să iasă printre fâșiile lui câțiva cârlionți pubieni, el viguros, măsliniu, cu un slip minuscul trecîndu-și ațișoara printre fesele tari, scobite. Fețele le erau inexpresive, pleoapele cu gene artificiale nu clipeau, și totuși amândoi erau vii, cum se-mbrățișau în spațiul acela înțesat cu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pe trupurile lor îndesate, burgheze, prospere ca și orașul ce-i adăpostea. Coborî pe Damrak, pe lângă masiva primărie, și pe lângă ea trecu primul tramvai. Deja un pumnal îngust, înghețat, de lumină portocalie țâșnise printre două acoperișuri și lățea acum o fâșie fluorescentă pe macadam. Prin ea trecu Coca, orbită o clipă de soare, și trupul i se aprinse în toată tinerețea, grația și minunea lui. O clipă mai târziu redeveni cenușiu, anonim. Gara se vedea deja în fundal, palat de cărămidă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

bere pentru amândoi. Era încruntat și își luase un aer gânditor. Trase cu ochiul la femeie, care, aparent fără să le dea atenție, se așezase pe un scăunel, lângă foc, și începuse să coasă, cu un ac mare și cu fâșii subțiri de piele, niște piei de castor, pe urmă încuviință, vorbind ca pentru sine: — După ce ți s-a născut ultimul fiu, nevasta ta nu mai e ca la început, dar, fără îndoială, încă e o femeie frumoasă. Audbert ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
încerca să se ridice; presupuse, deci, că, în urma unei căderi, avea vreo coastă ruptă și, poate, plămânul perforat. Cercetându-i bandajul, văzu că era făcut sumar, însă cu o anumită abilitate; era limpede că îl legase chiar fata, folosind, probabil, fâșii din poalele rochiei. Tânăra, ridicată în genunchi, îl privea acum cu precauție. încă se întreba cine era el și la ce trebuia să se aștepte din partea lui. Ridicându-se brusc, Balamber își puse mâinile în șolduri și își aținti privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
clipită la câțiva pași distanță. Inima i se opri, iar lumina lăsă imediat locul întunericului. 16 Când Balamber își veni în simțiri, furtuna încetase. Deschizând ochii, constată că privirea îi era încețoșată. La început, îi veni greu să limpezească imaginea fâșiilor de nori albăstrii ce alergau, pe deasupra sa, către răsărit, scăldați în lumina portocalie a unui nemaivăzut apus; sub mângâierea vântului, frunzișul primăvăratic, proaspăt, al copacilor tremura, lăsând să cadă stropi de ploaie. îl durea capul, își simțea fața arzând, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
înfrunte infanteria burgundă aflată în abia râului. Conducătorul lor le strigă câteva cuvinte de îndemn, apoi, după ce se sfătui scurt cu alți războinici de rang, le lăsă lor comanda acestui sector și se îndreptă către partea dreaptă a aliniamentului, pe fâșia de iarbă ce despărțea râul de pâlcul de copaci. Acolo, Sebastianus, care se postase între arbori, îl pierdu din ochi. Reuși totuși să deslușească, deformate din cauza distanței, strigătele prin care, cu accente dure și poruncitoare, acesta își mobiliza războinicii. — începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
buni, fraților, faceți puțin loc! în sfârșit, cu ajutorul celorlalți călugări, reușiră să-l culce chiar în patul lui Canzianus, căruia nu-i trebui mult ca să înțeleagă că tânărul se afla într-o situație disperată: era alb la față, iar pe fâșia de in ce-i strângea pieptul, puțin sub sânul strâng, se lățea o pată de sânge. Canzianus înțelegea limba burgunzilor. îl auzi pe războinicul mai vârstnic dând scurt, celor patru care îl transportaseră pe tânăr, ordinul să nu se depărteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
încă de când veniseră să-l ia din depozit, să nu-și piardă cu nici un chip stăpânirea de sine. Privirea sa se aținti pentru o clipă asupra tânărului războinic, care, în picioare și ceva mai departe decât ceilalți, își aranja liniștit fâșia de pânză ce-i acoperea pubisul, întors cu spatele către tânăra sclavă pe care tocmai o posedase și care se zărea printre piei și tot felul de alte lucruri îngrămădite. Observă că avea un picior bandajat, imediat deasupra genunchiului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]