4,829 matches
-
Hu, iu, iu pe dealul gol, Că mireasa n-are văl Și i-a face mirele Când o tunde câinele.” „Nu te uita la cojoc, Ci te uită cum mai joc; Nu te uita la căciulă, Ci te uită la făptură.” „Asta-i horă românească, Cine-o joacă să trăiască!" „Așa joacă tinerii Când înfloresc vișinii Tot pe loc, pe loc, pe loc Să răsară busuioc Și-nainte și-napoi, C-așa-i hora pe la noi.” „Bădiță sprâncene sus Cine naiba
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Întămplător sau nu, alegerile pentru europarlamentare din 2009 au avut loc într-o zi de specială sărbătoare: Rusaliile și Sărbătoarea Pogorării Sfântului Duh. Propun două chei de interpretare a multmediatizatului eveniment. Prima este cea a culturii populare, saturată (încă) de făpturii stranii și miraculoase. Cea de-a doua este clasica versiune neotestamentară a misterioasei lucrări în lume a Duhului Sfânt. Rusaliile, fabuloase creaturi mitologice, sunt prezente în acest interval sacru în registrul unor epifanii favorite: babe hidoase, fete de sânge albastru
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
traficul de influiență, manipularea electorală etc. Lecția blajinilor ar fi, înainte de toate, una spirituală: întoarcerea la valorile instituite de Dumnezeu în zorii creației. Într-o altă versiune mitologică a poveștii blajinilor, la vremea-vremii, Dumnezeu va readuce pe pământ aceste stranii făpturi. Actualmente ele locuiesc un ținut mitologic beatific, situat undeva la întâlnirea Apei Sămbetei cu Sorbul Pământului. Într-un viitor încă nedefinit, datorită păcatelor, oamenii ar urma să fie morți sau exilați într-o altă lume, asemenea rohmanilor de altădată. Pe
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
crede că are atâta nevoie. Ea așteaptă de la mine tandrețe. Ea îmi pretinde tandrețe. Iar eu știu să-i dau exact ce vrea. Eu știu și pot. Știu, pot și apăs și strâng și frământ și cercetez fiecare colțișor din făptura asta fără apărare. Și fiecare colțișor pare să opună rezistență, și în același timp fiecare colțișor strigă din toate puterile lui mute că vrea să fie cucerit, ocupat, doborât, supus, subjugat și pustiit. Iar eu accept să fac toate astea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu apa ei vie. Iar în ziua în care izvorul ăsta va seca, eu am să-mi scot din buzunar harta și o să mă orientez. Rapid. O să amușin ca un câine în călduri, o să adulmec urmele lăsate de o altă făptură, o să merg cu răbdare pe urmele astea până o să ajung în fața noii făpturi. În fața unui nou izvor tămăduitor. Și am să beau și din izvorul ăsta până când setea mea se va fi potolit. Apoi am să adorm liniștit, iar mâna
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
eu am să-mi scot din buzunar harta și o să mă orientez. Rapid. O să amușin ca un câine în călduri, o să adulmec urmele lăsate de o altă făptură, o să merg cu răbdare pe urmele astea până o să ajung în fața noii făpturi. În fața unui nou izvor tămăduitor. Și am să beau și din izvorul ăsta până când setea mea se va fi potolit. Apoi am să adorm liniștit, iar mâna mea dreaptă va sta pe sânul izvorului meu. Am să dorm iepurește, pentru ca
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
care din ele a robit sufletul celeilalte și dacă nu cumva o vrajă anume a dat amândurora un același suflet”. Se observă cum natura întreagă pare să se solidarizeze cu Vitoria în dezlegarea misterului dispariției lui Lipan. Apa, cerul, pământul, făpturile necuvântătoare (precum Lupu, câinele ciobanului) vin în sprijinul femeii în căutarea ei dramatică. Căutarea se desfășoară pe fundalul unui acompaniament eolian de gravă rezonanță, care potențează valențele expresive ale textului: „Cum a făcut nevasta lui Lipan calea întoarsă, vremea s-
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
concrete: din lut adus de pe fundul apelor, sub formă unei turtițe sau disc, cu dealuri și văi, cu locuri distincte pentru viețuitoare etc. Or, acest moment în creația lumii ne descoperă divinitatea creatoare însoțită de o altă putere cosmogonică (o făptură cerească sau htoniană, o ființă angelică sau demonică etc.). Ca să vedem acest lucru, vom reda o legendă cosmogonică ce a fost culeasă de Elena Niculiță-Voronca și publicată în 1908 la Cernăuți : . Cum vedem, acest stadiu al scenariului mitic poate fi
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
oraș înainte ca cineva să-i înțeleagă rolul avut în toată dezordinea creată. Personajul se diferențiază de celelalte și prin faptul că atributele sale sunt, mai degrabă, ale diavolului decât ale demonului. Etimologic, cuvântul grecesc daimon „desemnează, la singular, o făptură divină, în particular un zeu protector; la plural, făpturi inferioare, spirite răufăcătoare”. în literatura creștină, demonul prin excelență este Lucifer, cel care are trăsături negative, dar păstrează, măcar amintirea momentului când stătea în apropierea lui Dumnezeu. Diavolul (gr. diabolos, „calomniatorul
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
în toată dezordinea creată. Personajul se diferențiază de celelalte și prin faptul că atributele sale sunt, mai degrabă, ale diavolului decât ale demonului. Etimologic, cuvântul grecesc daimon „desemnează, la singular, o făptură divină, în particular un zeu protector; la plural, făpturi inferioare, spirite răufăcătoare”. în literatura creștină, demonul prin excelență este Lucifer, cel care are trăsături negative, dar păstrează, măcar amintirea momentului când stătea în apropierea lui Dumnezeu. Diavolul (gr. diabolos, „calomniatorul”, traduce ebraicul satan) este, în textul neotestamentar, personificarea răului
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
religie a celor aleși, iar Hristos de lipsă de umanitarism: „Dacă, în numele pâinii cerești, se vor găsi câteva mii sau zeci de mii de suflete care să te urmeze, cum rămâne cu milioanele și zecile de mii de milioane de făpturi omenești incapabile să renunțe la hrana pământească pentru cea făgăduită în ceruri?!”. Mai mult decât atât, Inchizitorul susține că trădarea creștinismului este făcută pentru binele omului: „Nouă ne sunt deopotrivă de dragi și cei slabi din fire”. Prin refuzul de
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
implicit a Corbului. Coșmarul este pe măsura răutății sufletului Hameleonului, care “în valurile vicleșugurilor tăvălindu-să”, “somn fără somn și odihnă fără odihnă îl chinuia”. într-un peisaj apocaliptic, în care focul și apa se dezlănțuie stihial, Hameleonul are viziunea unei făpturi groaznice, “la chip ca șopârla, însă cu mult mai mare și mai groasă”, care mânca jăratec. “Foamea în mață (scornindu-i-se)”, Hameleonul mănâncă și el, lacom, jăratec (simbolul focului mistuitor al lăcomiei) fără să bănuiască consecințele. Salamandra îl sfătuiește
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
cazul celorlalți adversari ai săi Cantemir folosește ironia și satira, în cazul Hameleonului sarcasmul este atât de puternic încât devine pletoric, își uită punctul de plecare iar limbajul este din ce în ce mai înverșunat și mai violent, încât ura autorului devine transparentă. îngrozitoarea făptură crește și devine din ce în ce mai amenințătoare, transformându-se într-un adevărat principiu al răului, pe măsură ce autorul își obiectivează ura în imagini din ce în ce mai respingătoare. Prin “spurcate și năpăstuitoare basne”, Hameleonul îl prinde în cursă pe Inorog. Momentul este ritmat hiperbolic prin participarea
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
constrângeri ce depășesc cu mult plăcerea ludică, așa cum afirmă, într-o frază celebră, John Ruskin, critic de artă și sociolog englez: „Copilul care se joacă pentru propria lui plăcere, mielul care zburdă sau puiul de ciută care se joacă sunt făpturi fericite și binecuvântate, dar nu sunt artiști. Artist e acela care se supune unei reguli penibile, numai ca să ne ofere o nouă bucurie plină de delicii”. în această nouă concepție se recunoaște ca funcție esențială în teatru acțiunea regizorului, încât
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
mai mult am fost marcat de frumusețea, senzația deosebită și sentimentul minunat pe care le încercam, adevărata pasiune a zborului pe care acesta mi le stârnea atunci poate mai mult decât altă dată. Atât de puternic influența asupra întregii mele făpturi, încât pot spune cu toată sinceritatea că absolut totul, orice preocupare pe care firesc o trăiam în acele clipe, cuprinzând totalitatea evenimentelor petrecute în ultima vreme, trecea departe pe cu totul alt plan, încât mult timp după aceea și până
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
armele potrivite ca să mă pot desprinde permanent de o realitate oribilă, precum și o stare liniștitoare de curaj și încredere. Numai și numai prin această mare credință am biruit răul și urâtul din calea mea, păstrând în suflet și în toată făptura mea doar partea bună și frumoasă a momentelor pe care de atunci le-am trăit și care dacă nu existau, le cream și încercam chiar să le împărtășesc și altora. Mari și inspirate vorbele poetului: "Credința zugrăvește icoanele-n biserici
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
I. Negoițescu, a accentuatei prezențe a animei în psihicul său. În mod paradoxal, el își amintește de cineva pe care nu l-a cunoscut; în memorie îi persistă, în chip inexplicabil, figura unei mătuși - „frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură“ - dispărute din lumea aceasta cu mult înainte ca scriitorul să se nască. În consecință, respectiva siluetă feminină poartă doar un nume convențional-real, căci, altfel, ea nu are decât corespondență aparentă în realitatea memoriei, fiind, de fapt, o creație a imaginarului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lumea aceasta cu mult înainte ca scriitorul să se nască. În consecință, respectiva siluetă feminină poartă doar un nume convențional-real, căci, altfel, ea nu are decât corespondență aparentă în realitatea memoriei, fiind, de fapt, o creație a imaginarului, pur fantasmală: „Făptură palidă ca lămâița, pierdută în celălalt veac, rătăcită pe Câmpii Elizee vide, îmi stăruie până azi în minte, întrevăzând-o fantomatică, «logodnică de-a pururi», galactică plutind, mai degrabă dezintegrând văzduhul ca o altă Dame blanche, decât pe valuri în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cunoscut de scriitor - „anima apare deopotrivă sub trăsăturile fetei și ale mamei“. Ființa „galactică“, persistentă în mintea lui I. Negoițescu, constituie, de fapt, „purtătorul feminin“ al proiecției empirice a animei din psihicul său. (Cum se poate vedea acum cu limpezime, făptura aceasta galactică e și sursa inconștientă a cărei proiecție multiplicată umple spațiul Poeziei lui Eminescu: făcută strict dintr-o materie „siderică“ și venită tot din „tărâmul palorilor veșnice“, ea reprezintă o stea-înger primordială, din care se vor isca acelea înseilate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care se vor isca acelea înseilate în marele lui studiu eminescian.) Conform descoperirii lui Jung, „fiecare bărbat poartă cu sine imaginea eternului feminin, nu imaginea unei femei anume, ci a unei femei în genere“. Or, cum am mai arătat, „nelumeasca făptură“ ce stăruie în mintea celui adult din Straja dragonilor este o figură inventată, arhetipul feminin ce definește natura aparte a psihicului și inconștientului său. Femeia arhetip a lui I. Negoițescu e una galactică, o stea-înger rece, inaccesibilă, proiecție surprinzătoare a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
toți dragonii vieții noastre sunt prințese care nu așteaptă decât să ne vadă frumoși și îndrăzneți“. Și frumos, și îndrăzneț, I. Negoițescu a fost modelat de anima sufletului său, stând, tot timpul, sub straja prințeselor. Străjuit, din copilărie, de acea făptură galactică, steaua-înger, își încheie existența sub același semn al animei. În penultima noapte a vieții sale pământești, în clinică, el o visează pe sora Rafaella, călugărița-infirmieră, sub chip de înger. Farmecul neobișnuit al Autobiografiei sale vine dintr-o naivitate programată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai mare a mamei, Virginia (1889-1975) pretindea că ar fi fost curtată, pe când era copilă, de „junele“ bard... Chiar dacă memoria mă înșală și mătușa mea vorbea, de fapt, de Claudia, întâiul copil al bunicilor, frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură moartă de ftizie cu mulți ani înaintea nașterii mele, anacronismul mai stăruie - ținând cont de faptul că încă din 1895 autorul Nunții Zamfirei se căsătorise la București cu Elena Sfetea - și nu-mi confirmă decât fascinația pe care poetul a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
schimb mătușa mea Virginia îl pronunța cu venerație, însoțindu-l întotdeauna de acel „fie iertată“ care nu mă împiedică să cred că dânsa se identifica cu sora ideală, socotindu-se fericită că apucase să o cunoască. Datorită mențiunilor ei reiterate, făptura palidă ca lămâița, pierdută în celălalt veac, rătăcită pe Câmpii Elizee vide, îmi stăruie până azi în minte, întrevăzând-o fantomatică, „logodnică de-a pururi“, galactică plutind, mai degrabă dezintegrând văzduhul ca o altă Dame blanche, decât pe valuri în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ca mai demult, pe malul lacului Brateș, lângă Galați, dar pentru mine la fel de impresionantă): în casa de o sărăcie lucie, mișunând de copii (nu îndrăznesc să spun jegoși, nespălați, poate numai cu mucii la gură), se înălțau două fantome, două făpturi famelice, uscate și posace ca două păstăi căzute și uitate lângă o ladă de gunoi, încât nu puteai să-ți dai seama de-ți pot rezerva ceva bun: părinții lor, preotul și preoteasa. Celălalt camarad, propriul meu prozelit, fecior de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să întreprindă ceva, să te învețe, să te îndrume, fiindcă simpla lor prezență declanșează un du-te-vino tainic între aici și dincolo. Un fluid benefic trecea dintr-însa în mine și îmi lumina drumul (un fluid care probabil emana și din făptura surorii ei de la Aiud, care de asemeni își exercitase vrăjile asupra mea, dar eram prea crud ca să le receptez în conștiință): spre deosebire de maturul Blaga, așa cum l-am cunoscut, încărcat ca nimeni altul de propriile-i vrăji, dorind prin femei să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]