12,214 matches
-
aibă originea În filosofia hegeliană. Moldovan nu face referiri directe la filosofia istoriei dezvoltată de Hegel sau la teoria sa despre stat, dar putem fi siguri că, În timpul studiilor sale la Viena, studentul român se familiarizase cu ideile și opera filosofului german. Într-o lucrare publicată mai târziu (1943), Moldovan formulează viziunea sa despre stat Într-o manieră foarte apropiată de cea a lui Hegel: „Statul este neamul organizat În legătura organică cu pământul său, cu rostul ca stăpânindu-și destinul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ale agresivității și violenței directe. În acest sens, Moldovan se distanțează și de unii dintre adepții ideilor sale, precum Iordache Făcăoaru 63. Conceptul lui Moldovan de stat biopolitic se apropie cel mai mult de acela de stat total, propus de filosoful german Carl Schmitt. În context românesc, cele mai multe similitudini le Împărtășește cu viziunea corporatistă a economistului Mihail Manoilescu. Studiul despre totalitarism al lui Gleason descrie filosofia lui Schmitt ca pe un demers precursor al ideologiilor totalitare ulterioare, mai dezvoltate și mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
acela de a reconstrui stabilitatea socială, ce nu existaseră În timpul vechii aristocrații. Statul urma să asigure stabilitatea și o creștere economică dirijată prin intermediul unei rețele de instituții publice care, o dată Înființate, ar fi Împiedicat revenirea la o epocă preliberală, chiar dacă filosoful și-ar fi dorit-o, poate, În termeni de ierarhie socială și stabilitate. În formularea unui cercetător al operei lui Schmitt, „alternativa politică propusă de demersul său critic nu este o resuscitare a noțiunii etatiste neomedievale de reprezentare, ci afirmarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Weltanschauung raționalist către care aspirau liberalii și, Într-o anumită măsură, țărăniștii (În special aripa Mihalache). Eugeniștii Încercau să reconcilieze aceste tendințe, arătând că opoziția dintre ele este o problemă depășită. Soluția lor a fost să transforme dezbaterea dintre două filosofii concurente ale drepturilor politice ale indivizilor Într-o discuție despre corp ca locus al dezvoltării potențialelor calități viitoare, bazate pe legile indiscutabile ale naturii. Este adevărat că eugeniștii din România admirau mișcarea nazistă din Germania, dar cei mai mulți dintre ei nu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a națiunii. Alți autori abordau problema șomajului intelectual Într-o manieră cu totul diferită, având ca temă centrală posibilitatea indivizilor de a alege liber să urmeze cursurile unei instituții universitare. Destinul omenirii, o lucrare de notorietate scrisă de bine cunoscutul filosof P.P. Negulescu, considera șomajul intelectual o falsă problemă. Statul nu atrăsese indivizii În amfiteatrele universităților cu promisiunea mincinoasă de a le oferi slujbe bine plătite și sigure În diferite instituții guvernamentale. Explicația sa era că, o dată cu deschiderea sferei publice pentru
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Din această perspectivă, intelectualii nu aveau nici responsabilități Înnăscute, nici privilegii mai mari decât alți indivizi. Accesul lor la poziții de putere depindea de efortul personal și era garantat doar de performanța superioară Într-o anumită funcție. Adepții eugeniei contemporani filosofului liberal identificau Însă responsabilitatea individuală cu limitele, calitățile și obligațiile biologice față de organismul mai larg. Selecția trebuia să se facă de sus În jos - indivizii urmau să fie aleși și promovați pe criteriul nevoilor națiunii, și nu pe baza ambiției
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
din perioada interbelică. Emil Racoviță, cunoscutul naturalist și președinte al Academiei Române, a deschis seria conferințelor cu o lucrare intitulată „Problema evoluției poporului român”. Lui i-au succedat numeroase nume celebre: sociologul Dimitrie Gusti; Constantin-Rădulescu Motru, unul dintre cei mai importanți filosofi români din perioada interbelică; geograful Simion Mehedinți; demograful Sabin Manuilă; Alexandru-Vaida Voevod, celebrul politician țărănist; Alexandru Tzigara-Samurcaș, unul dintre cei mai importanți etnografi ai momentului și mulți alți intelectuali de renume, toți specialiști de prim nivel În domeniile lor de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Manuilă, „Suprapopularea universităților și șomaj intelectual?”, Sociologie Românească, vol. 3, nr. 4-6, aprilie-iunie 1938, p. 229. 30. P.P. Negulescu, Destinul omenirii, vol. 1, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea”, București, 1938, p. 57. Negulescu era un filosof bine cunoscut care a criticat Începuturile democrației românești, rămânând În același timp un susținător al pluralismului parlamentar și al democrației. El s-a exprimat public Împotriva ideologiilor totalitare de dreapta sau de stânga, de pe poziția unei atitudini puternic pozitivist-raționalistă, și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sau de toanele discipolului, la una sau la alta dintre ele. (p. XXIV). De fapt, timp de secole, împărțirea inegală a puterii a fost considerată ca fiind normală, mergând de la sine. Abia în secolul al XVIII-lea a apărut printre filosofi ideea că toți cetățenii sunt chemați să-și împartă în mod egal puterea (Putnam, 1976, p. 2). Așa s-a ajuns să se poată vorbi despre „elitism implicit sau subînțeles”, cu referire la mai mulți filosofi politici din trecut, începând
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
-lea a apărut printre filosofi ideea că toți cetățenii sunt chemați să-și împartă în mod egal puterea (Putnam, 1976, p. 2). Așa s-a ajuns să se poată vorbi despre „elitism implicit sau subînțeles”, cu referire la mai mulți filosofi politici din trecut, începând cu Machiavelli (Lottieri, 1999, p. 201). Dar optimismul democratic inspirat de Iluminism nu a fost pus în discuție și nu a fost confruntat cu realitatea regăsită a unei constante a istoriei universale - distincția dintre dominatori și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Aron Teoreticienii moderni ai elitelor sau ai oligarhiilor, G. Mosca, V. Pareto și R. Michels, sunt, pe de o parte, descendenții legitimi ai filosofiei politice clasice. Dar ei sunt, în același timp, critici ai democrației parlamentare și ai utopiei socialiste. Filosofii politicii n-au pus niciodată la îndoială inegalitatea oamenilor în privința capacității intelectuale, inegalitatea cetățenilor în privința averii a puterii. În ochii lor, problema nu era cea de a face să dispară aceste inegalități, naturale sau sociale, ci de a asigura accederea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
extrem devine obscuritate.” (Horațiu) O astfel de „conciziune” este lipsită de un minimum de argumente pro și contra. -/ - „Toate lucrurile depind de ideea pe care ne-o facem despre ele.” (L.A. Seneca) Exemplul pe care ni-l dă În continuare filosoful Senaca este convingător: „Boala se poate suporta dacă disprețuiești ce e mai greu În amenințarea ei. Nu-ți spori chinurile și nu-ți Îngreuna starea de bocete. Durerea este ușoară dacă ideea pe care ți-o faci despre ea n-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Iorga) Avem nevoie, Într-adevăr, și de un alt punct de vedere cu privire la sine, Însă trebuie să știm să luptăm cu invidiile sau admirațiile lor. * „Natura nu se Înșală niciodată; noi ne Înșelăm Întotdeauna.” (J. J. Rousseau) Un alt mare filosof al moralei precizează: „Natura nu face nimic incorect. Orice formă, frumoasă sau urîtă, Își are cauzele ei și, din cîte ființe există, nici măcar una nu e așa cum n-ar trebui să fie” (D. Diderot). Într-adevăr, rebuturile din natură nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că În lumea sentimentelor umane Întîlnim nu numai mari suferințe, ci și o puternică Înclinație spre infatuare, spre supraestimarea eului individual, spre un exces al dorințelor, aspecte care se cer a fi pedepsite. Filosoful Emil Cioran spunea În acest sens, că omul „se Îndepărtează tot mai mult, pe zi ce trece, de vechea-i inocență”, deoarece el „pretinde aceeași putere ca și Dumnezeu. Omul nu poate constata și suporta realul fără a vrea să
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
logică doar pentru a realiza o situație comică, menită să ne destindă (ex: teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco). În rest, absurdul ca idee sau situație lipsită de sens, de coerență logică este generator de neliniște și chiar de angoasă (filosofii existențialiști au urmărit implicațiile absurdului În condițiile societății concurențiale contemporane - Camus, Sartre etc.). * „Concluzia logică a oricărui sfîrșit este un nou Început.” (Petre Botezatu) Desigur, aici termenul de „logic” implică Înțelesul de „sfîrșit bun”, adică de sfîrșit care cuprinde rezultate
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Combătînd greșelile cuiva ai nevoie de un aliat care-ți lipsește de cele mai multe ori: inteligența lui.” (N. Iorga) Mai mult chiar, ai nevoie de remușcările lui, altfel te va Înțelege, dar nu va regreta: „Canaliile nu roșesc” (Emil Cioran). * „Unii filosofi zic: morala se poate explica, prin urmare ea nu există.” (N. Iorga) „Morala” se probează, se știe, În fapte, nu În vorbe: cu cît Îți justifici, de exemplu, mai mult o „greșeală”, cu atît devii mai Înclinat să crezi mai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să fie bun. * Nu este adevărat că „rațiunea” poate explica sau demonstra orice: „CÎnd cineva plînge, nu știi cum să-l liniștești, cum să te apropii de el. Este atît de tainic tărîmul lacrimilor” (Antoine de Saint - Exupéry). * „CÎnd un filosof Îți răspunde, nu mai Înțelegi ce l-ai Întrebat.” (André Gide) Pentru că a reușit să-ți transmită ezitările, neîncrederile lui, adică vestita „Îndoială filosofică”. * Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul Adevărul este că „actul de creație” nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ridicol.” (N.S.R. Chamfort) Într-adevăr, numai un spirit care este capabil să facă saltul spre „bunul-simț” poate evita lucrul acesta. * „Iubește pe aproapele tău ca pe tine Însuți”. Acest percept moral creștin cuprinde un paradox subtil, care i-a prilejuit filosofului Lucian Blaga un comentariu ironic, pe măsură: „Ciudat: În această poruncă a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat. În numele iubirii față de aproapele, ni se cere la fiecare pas să ne sacrificăm pentru «egoismeleă altora”. * „Și-mi caut
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe mulți să treacă cu vederea mijloacele prin care acestea au fost obținute și să dorească să se bucure și ei de o situație asemănătoare. Mai mult chiar, așa se explică și unele situații paradoxale, de genul celei menționate de filosoful Seneca: „Nelegiuirile mărunte sînt pedepsite, iar cele mari sînt purtate În triumf”. * „Trebuie să știi cînd să nu ceri nimic, pentru a obține mult.” (Khashaggi) În strategiile activității educative se Întîlnesc, adesea, astfel de situații paradoxale: ex. cînd copilul/elevul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
A. Camus) Întra-adevăr, prin cuvinte bine meșteșugărite poți mai bine să-i ascunzi, de exemplu, o anumită intenție, atitudine sau trăire, decât prin tăcere! * „Nu poți să-i poruncești naturii decît pentru a i te supune.” (Fr. Bacon) Evident, marele filosof se gîndea la faptul că este o chestiune de bun-simț ca o ființă imperfectă, cum este omul, să nu Îndrăznească să intervină altfel decît cu respectul cuvenit față de natură, care ne oferă toate imperfecțiunile: „Geniul omenesc nu va putea nicicînd
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dorință se naște ideea mijloacelor.” (Th. Hobbes) Este cert că alături de „inteligență și de „voință”, „motivația” este principalul factor psihologic care a determinat obținerea progresului științific și tehnologic, de-a lungul istoriei civilizației omenești. O remarcă asemănătoare cu cea a filosofului englez, găsim la Titu Maiorescu: „Unde e o necesitate, trebuie să fie și o posibilitate”. * „Nu ne simțim legați trainic de ceva decît pe măsura grijilor muncii și dorințelor care ne-au costat.” (H. de Balzac) Poate de aceea A
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
situație: „Ne-am rușina adesea de faptele noastre cele mai frumoase, dacă lumea ar putea vedea toate motivele pentru care le-am săvîrșit” (idem). * „Caracterul oamenilor e Întipărit pe fața lor. Toate pasiunile cauzează trăsături deosebite În fața lor.” (M. Eminescu) Filosoful german Fr. Nietzsche, ne oferă un exemplu: „Se poate minți uneori, dar grimasa Însoțitoare spune adevărul”. * „Curățenia este demnitatea săracului; prin ea el se arată superior soartei sale.” (George Sand) Bineînțeles, este vorba de curățenia sufletească, pe care nu o
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
reputațiile dobîndite pe căi necinstite nu onorează condiția umană: „Reputațiile dobîndite pe căi necinstite se schimbă În dispreț” (idem). * „Cu cît cunosc mai bine oamenii, cu atît iubesc mai mult cîinii”. (A. Schopenhauer) Evident că este o exagerare voită din partea filosofului, făcută cu intenția de a sublinia faptul că „răul” poate lua În lumea umană forme din cele mai degradante, cum ar fi, de exemplu, cea a disprețului agresiv manifestat de către unii chiar față de „viață”. Pot exista Însă și forme perfide
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
minciună cînd e În joc viața.” (Pisander) O concesie asemănătoare propune și Menander: „Mai bine să se spună o minciună, decît un adevăr rău”. Firește că e preferabil un rău mai mic, unuia mare. Iată o situație concretă pusă de filosoful grec Xenofan sub forma unei Întrebări: „Dacă cineva, atunci cînd fiul său are nevoie de o doctorie și nu vrea s-o ia, Îl Înșală dîndu-i medicamentul drept mîncare, și dacă Întrebuințînd astfel minciuna Îl face sănătos, cum trebuie socotită
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să se ridice.” (G.G. Marquez) Bineînțeles: „Nu există om care să aibă dreptul de a-i disprețui pe oameni” (Alfred de Vigny). * „Să ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații.” (L.A. Seneca) Explicația ne-o dă tot marele filosof: „Niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia”. * „Nu da cu piciorul În cel nefericit, căci soarta e comună tuturor.” (Menander) Aceeași recomandare o face și La Fontaine: „Să nu rîdem niciodată
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]