6,757 matches
-
trebui să fie atribuită doar handicapurilor celor care nu au beneficiat de o bună formare. Este vorba mai degrabă de așteptări tipice ale celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia. Nu trebuie, așadar, să ne mirăm că mulți filozofi s-au străduit să stabilească ce anume teorii a formulat Wittgenstein. Într-o literatură destinată celor care se instruiesc în domeniu, în introduceri, manuale și dicționare, sunt utilizate, de obicei fără nici un fel de precizări și rezerve, expresii ca „filozofia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu ar fi fost prezentate în modul tradițional, ci într-un mod aparte, ceea ce creează impresia că nu se argumentează.56 Cât de grea poate să fie apropierea de gândirea târzie a lui Wittgenstein a celor care cred că orice filozof care merită atenție formulează și rezolvă anumite probleme ne apare cel mai clar dacă ne raportăm la unii autori importanți din tradiția analitică. Astfel, finlandezul Jaakko Hintikka apreciază o constatare ca aceea că în Cercetări și în alte însemnări nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
negări sceptice ale afirmațiilor noastre obișnuite, o situație pe care o ilustrează bine cazul lui Berkeley.61 În mod evident, Kripke crede că dacă Wittgenstein a refuzat să dea o formulare teoretică sistematică vederilor sale asta nu înseamnă că alți filozofi nu ar fi îndreptățiți să o facă. Kripke afirmă bunăoară că se poate spune, chiar dacă „în mod simplificator“, că acea imagine a limbajului care este schițată în scrierile mai târzii ale lui Wittgenstein se bazează pe condiții de asertabilitate sau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
63 Înțeleasă așa cum o înțelege Wittgenstein, ca o practică, urmarea unei reguli nu va putea fi, prin urmare, obiectul unui „paradox sceptic“63a. Modul cum discută Kripke reflecțiile lui Wittgenstein despre „urmarea unei reguli“ exprimă foarte clar tendința caracteristică a filozofilor de a citi însemnările lui căutând un fir roșu care să permită prezentarea lor drept elaborări ce susțin sau critică anumite poziții filozofice. Într-un studiu, publicat pentru prima dată deja în 1954, Peter Strawson aprecia că elementele fundamentale ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Hume, ajunge la o concluzie naturalistă. Există, cum s-a observat, diferențe de accent între cele două cercetări, dar ideea fundamentală este în ambele cazuri aceeași: corectitudinea unei practici poate fi judecată doar pe baza standardelor ei interne proprii.“65 Filozofii de orientare analitică se simt din multe motive atrași de Wittgenstein. Unul dintre ele este acela că ei împărtășesc scepticismul său privitor la capacitatea rațiunii filozofice de a oferi explicații de mare anvergură, pe care adesea nu le poate oferi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
unor metode speciale, unele cu un accentuat caracter tehnic. Inventarea jocurilor de limbaj țintește, dimpotrivă, influențarea modului nostru de a gândi prin îndreptarea atenției asupra unor lucruri pe care le știm, dar tindem să le uităm. Într-un caz, munca filozofului își propune să ne dezvăluie ceva, în celălalt să ne ajute să „ne reamintim“ lucruri dintre cele mai importante care ne scapă. „Munca filozofului este o reunire de amintiri pentru un anumit scop.“ (Cercetări filozofice, § 127.) Wittgenstein s-a angajat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asupra unor lucruri pe care le știm, dar tindem să le uităm. Într-un caz, munca filozofului își propune să ne dezvăluie ceva, în celălalt să ne ajute să „ne reamintim“ lucruri dintre cele mai importante care ne scapă. „Munca filozofului este o reunire de amintiri pentru un anumit scop.“ (Cercetări filozofice, § 127.) Wittgenstein s-a angajat în această muncă imaginând o mare varietate de situații de viață și de reacții față de ele care scot în evidență cum se întâmplă că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
contribuție la ceea ce ei vor considera a fi drept obiectivele legitime ale cercetării filozofice. Ei vor fi, ce-i drept, impresionați de acuitatea unor observații, de vigoarea exercițiului imaginației sau de sugestivitatea stilului, dar, totodată, înclinați să creadă că Wittgenstein filozoful s-ar fi oprit la jumătatea drumului. Se caută adesea confirmări ale acestei percepții chiar în unele mărturisiri ale autorului, de exemplu în „Cuvântul înainte“ al Cercetărilor: „Esențial mi s-a părut însă ca gândurile să treacă într-o ordine
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lucru este legat, desigur, de însăși natura cercetării. Căci ea ne obligă să cutreierăm, de-a lungul și de-a latul, în toate direcțiile, un teritoriu întins al gândirii.“ Cu referire la modul cum s-au raportat adesea la Wittgenstein filozofii de orientare analitică din ultima jumătate de secol s-a spus că trebuie să distingem între încercări de exegeză și folosirea textelor sale pentru scopurile proprii ale anumitor cercetători. Se cuvine însă să observăm că nu putem despărți clar modul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi înțeles îndeosebi de cei care lucrează profesional în filozofie. Afirmațiile lui repetate că nu scrie pentru profesorii de filozofie exprimau, de fapt, scepticismul cu privire la șansele ca scrierile lui să influențeze orientarea gândirii acestora. Ce ar mai avea de făcut filozofii de profesie dacă ar abandona convingerea fermă că centrul unei cercetări îl constituie teoriile, tezele, argumentele, continua confruntare critică cu acestea? Dacă ei ar accepta implicațiile unei afirmații cum este aceasta: „În filozofie nu se trag concluzii. «Trebuie totuși să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
experiența comună.1 Merită semnalat că, din perspectiva acelor raționaliști mai failibiliști care i-au urmat lui Russell, orice asemenea încercare era condamnată să eșueze. Unul dintre aceștia, Karl Popper, aprecia că, privită din această perspectivă, viața lui Russell ca filozof ne va apărea drept o tragedie.2 Despre Russell se va putea spune că a fost un raționalist sever, implacabil, nu în sensul că nu ar fi avut înțelegere pentru sentimente, credințe și tradiții, ci în acela că a suspectat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
certitudine pe care au atins-o cele mai înaintate științe.“4 Această metodă este metoda logic analitică. Noua dezvoltare a logicii, pe care a prilejuit-o cercetarea fundamentelor matematicii, oferă instrumente puternice pentru clarificări conceptuale, care au lipsit până atunci filozofilor. Cunoașterea filozofică pășește acum „pe drumul sigur al unei științe“ într un alt fel decât credea Kant, și aceasta deoarece pot fi distinse, pentru prima dată, în mod clar, problemele ei reale, acelea care pot primi soluții controlabile ce întrunesc
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
considera Tractatus ul doar o contribuție la literatura de logică și de fundamente ale științei, și nu „o operă filozofică“ în sensul deplin al cuvântului, care aduce ceva fundamental nou în abordarea unor probleme ce i-au preocupat dintotdeauna pe filozofi.18 Cititorului de astăzi al Tractatus-ului, care consultă „Introducerea“ lui Russell, îi va atrage atenția îndeosebi lipsa efortului acestuia de a se desprinde de propria lui perspectivă, pentru a înțelege abordarea lui Wittgenstein. Russell afirmă, de exemplu, că firul roșu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fie „depășite“ pentru „a vedea lumea în mod corect“. Atât prezentarea făcută ideilor Tractatus-ului în „Introducere“, cât și remarcile critice ale lui Russell i-au răpit lui Wittgenstein cele din urmă iluzii că ei mai pot comunica cu folos ca filozofi. La început a acceptat publicarea manuscrisului împreună cu textul lui Russell, scriindu-i acestuia că viitorul va arbitra divergențele lor. Ulterior, s-a răzgândit însă, apreciind că prin consultarea textului lui Russell dificultățile celui mai motivat cititor al lucrării sale vor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi considerabil sporite. Cursul vieții lui Wittgenstein ar fi fost probabil altul dacă persoane ca Russell și Frege ar fi manifestat o minimă înțelegere pentru Tractatus. De vreme ce studiul nu a putut spune însă nimic celor pe care îi vedea drept filozofii timpului, renunțarea la preocupări filozofice și asumarea unei activități utile din punct de vedere social au fost deciziile de care și-a legat speranța că această rană, prea dureroasă, se va închide cu timpul. Eforturile ulterioare ale lui Russell pentru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îi scria, în jurul vârstei de treizeci de ani: „Am dezvoltat o anumită repulsie pentru subtilitățile și distincțiile care fac substanța unei filozofii bune. Mi-ar plăcea să scriu lucruri de interes pentru oameni, așa cum fac cei ce sunt socotiți răi filozofi, fără a fi însă unul rău. Dar poate răutatea e cea care este interesantă.“29 Conștiința că ești dator semenilor să acționezi ca un luptător, că este un lux neîngăduit să cultivi o existență pur meditativă, i-a temperat lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii istorice. O religie universală, religia rațiunii, îi apărea drept o plăsmuire a filozofilor, care nu poate juca nici un rol în viața omului obișnuit. Când vorbea despre religiile din trecut, Wittgenstein avea în vedere întotdeauna o comunitate de credincioși al cărei mod particular de viață se exprimă în credințe, ritualuri și limbaje religioase. Pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
le-a prilejuit lectura acestei voluminoase lucrări, ca și discuțiile pe care le-a avut cu Drury. Sunt observații care scot în evidență foarte bine contrastul dintre abordarea lui Wittgenstein și abordarea raționalistă, acea abordare care a fost comună unor filozofi ca Russell și unor cercetători ai credințelor și practicilor magice și religioase arhaice, cum a fost și autorul Crengii de aur. Wittgenstein contesta că prin practici magice omul arhaic urmărește obținerea unor efecte utile din punct de vedere practic, material
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sine și a crezut rareori că a putut atinge starea de spirit pe care și-o dorea. Mai mult, el recunoștea că starea de spirit a omului religios poate fi cu greu armonizată cu încordarea pe care o implică munca filozofului. În acest sens, se sugerează că Wittgenstein ar fi vrut să se roage, dar a fost de multe ori incapabil să o facă.68 O însemnare din 1945 pare să confirme această presupunere: „Nu pot să îngenunchez pentru a mă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
loc ruptura cu tradiția? Asocierea strânsă a lui Wittgenstein cu Russell a fost sugerată în literatura filozofică analitică între alții de către membri ai Cercului de la Viena, care emigraseră în Statele Unite. Este o asociere care a fost larg acceptată, atât de filozofii de orientare analitică, de cei care priveau cu simpatie această reorientare a filozofiei, cât și de cei mai înverșunați adversari ai ei, de la existențialiști la reprezentanții Școlii de la Frankfurt. Russell și Wittgenstein erau valorizați sau, dimpotrivă, criticați și respinși ca
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care a fost anunțată prin lucrările lui Frege și Russell și proclamată drept obiectiv programatic al activității grupului. Concludente în acest sens sunt unele afirmații din autobiografia intelectuală a lui Carnap. Menționând că alături de Frege și Russell, Wittgenstein a fost filozoful care a exercitat cea mai mare influență asupra gândirii sale, Carnap afirmă că în Tractatus i au atras atenția îndeosebi aprecieri ca aceea că principiile metafizicii tradiționale sunt pseudopropoziții lipsite de conținut cognitiv, aprecieri pe care le găsea apropiate de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
influență asupra gândirii sale, Carnap afirmă că în Tractatus i au atras atenția îndeosebi aprecieri ca aceea că principiile metafizicii tradiționale sunt pseudopropoziții lipsite de conținut cognitiv, aprecieri pe care le găsea apropiate de cele ale „oamenilor de știință și filozofilor antimetafizicieni“. Faptul că atitudinea lui Wittgenstein față de metafizică nu a fost una univoc negativă îl atribuie unui „conflict lăuntric“ caracteristic personalității sale. Carnap își amintește că în discuțiile din Cerc se considera drept ceva de la sine înțeles că, din punctul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
analiză logică. O analiză logică satisfăcătoare nu este însă cu putință în mediul limbajului natural. Așa se explică de ce sisteme filozofice produse de minți excepționale au fost subminate de greșeli și confuzii de ordin logic. Construind în mediul limbajului natural, filozofii din trecut au fost induși în eroare îndeosebi de diferențele dintre forma logică și forma gramaticală a expresiilor. Corolarul acestei constatări este că filozofia va fi revoluționată prin construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin detașarea de limbajul comun, ci, dimpotrivă, printr-o mai bună înțelegere a modului cum funcționează expresiile sale. Este înțelegerea pe care o pot promova asemenea demersuri cum sunt imaginarea și descrierea jocurilor de limbaj.79 Russell credea că menirea filozofului este de a purifica ceea ce este impur, de a elimina ceea ce este ambiguu, de a preciza ceea ce este vag. Pe o altă cale și într-un alt mod decât Platon, filozofia va trebui să promoveze o mișcare în sus, de la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein, singura îndreptățire, unica rațiune de a exista a activității filozofice este, dimpotrivă, aceea de a ne ajuta „să vedem mai bine“ lucruri care sunt accesibile tuturor oamenilor, adică să înțelegem cum funcționează ceva familiar, limbajul comun. Russell sugera că filozofii trebuie să utilizeze instrumente speciale ale analizei logice pentru a oferi răspunsuri unor întrebări de genul „Ce este cunoașterea?“, „Ce este experiența?“, „Ce este adevărul?“, „Ce este binele?“, „Ce este frumosul?“. În contrast cu fostul său mentor, Wittgenstein se străduia să arate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]