51,126 matches
-
vorba doar de un schimb în natură. Va trebui să caut adevărata «răsplatăă, suprema «mulțumireă. De văzut cum?...” Deși intrată în luna a noua, a acceptat să-i dactilografieze în continuare, după dictare, cartea de publicistică. Azi au ajuns aproape de final. Când s-a ridicat de pe scaun, ceva mai greu decât altădată, s-a sprijinit cu mâna pe umărul lui. El i-a luat degetele, sărutându-i-le de câteva ori, parcă voind să întârzie cât mai mult, material și sufletește
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mișcă pe coaja pământului, târând după el cortegiul pestriț de suferințe și bucurii, ori umbra lui proiectată pe pânza ireală a tuturor fericirilor trăite întru spirit? „Se înțelege - își spune Profesorul - nu orice copil ajunge adult întrebător, răspunzător și, în final, responsabil. Sigur, numai acela care simte după o vreme că toate poveștile cunoscute nu mai răspund la întrebările sale. Din acel moment începe să construiască, din elementele lumii „prizate” zilnic, o lume nouă, structurată conform nevoii stringente de a da
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
29 iunie 2007 Am ajuns la ultima pagină a caietului. De fapt, nu chiar ultima. Mai sunt două file lipite de copertă. Nu știu dacă întâmplător sau intenționat. Le dezlipesc ușor cu un cuțitaș. Și iată surpriza: o notă de final scrisă de P.H.L., cu literă măruntă și aruncată grăbit: „Am transcris aceste întâmplări după povestirea bunului meu prieten și fost coleg de liceu - Vladimir Răuțki. S-a hotărât să-mi spună totul când și-a dat seama că boala de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tot timpul sentimentul că dacă povestea noastră se va sfârși, ori nu voi mai iubi, ori voi muri.Ă” Și P.H.L. încheie scurt: «V.R. a ales a doua variantă. Sau ea „l-a ales” pe el...Ă Epilog Sunt la final de comentariu. Închid caietul gros, cu scoarțe negre, al scriitorului P.H.Lippa. Îi dau un telefon doamnei Elise Bacinski, ca să hotărâm împreună: dăm la tipar caietul însoțit de comentariul meu, sau le publicăm separat? Răspunsul ei este foarte clar și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de parcă atunci l-ar fi operat de amigdalită. După ce mi-a prezentat hotărîrea lui, a oftat prelung, și-a rezemat capul în palme și a privit cu multă nostalgie către munții din depărtare. Nu se poate să aibă totul un final așa de trist, m-am împotrivit eu. Odată ce ați făcut o descoperire așa de însemnată pentru știință, nu vă puteți retrage din acțiune! Trebuie să continuați. E singura cale ce vă poate reda curajul și veselia! Ehe! a clătinat Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că oricîte ilustrate ar trimite Nuțu și alții ca el (expresia "și alții ca el" fusese spusă mult mai rar și mai apăsat, cu arătătorul ridicat deasupra capului), Ilinca tot n-o să se uite la nimeni! Bă Tomiță, spuse în final Virgil, bazîndu-se probabil pe o taină numai de el știută, Nuțu nu va reuși să fie prieten cu Ilinca, nu pentru că-i bîlbîit, ci pentru că pe Ilinca n-o interesează nici un alt băiat din lume... Pe cuvînt!... Ea are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
generală. In continuare, doamna profesoară Eva o să vă spună mai multe despre Sistemul nostru Solar. Poftiți. Eva: Sunt sigură că, la ce v-a spus domnul profesor Adam despre nașterea Universului, o să aveți multe întrebări. Propun să le lăsăm la final. Revenind la Sistemul nostru Solar, oamenii de știință apreciază că, după Marea Implozie și nașterea Universului, în diferite zone Cosmice au avut loc apoi mai multe explozii mai mici, așa numitul Big-Bang. In urma unui asemenea Big-Bang a luat naștere
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
jurul Pămăntului, ca un fel de centură. Vorbeam de Lună. Trebuie să știți că Luna în viața Pămîntului este la fel de importantă ca cea a Soarelui, care ne dă lumină și căldură pentru viață. De aceea am să vă plictisesc la final cu mai multe date despre Lună și atunci poate îmi veți da puțină dreptate: se află la 400 Km de Pământ și are un volum de ½ din cel al Pământului. Luna orbitează în jurul Pământului în 27,3 zile. Dar în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
toată viața de pe Pămănt. Evelin, văzănd uimirea, consternarea celor doi, a întrebat: nu v-a spus Robo? Profesorul surprins: Ce să ne spună Robo? Evelin: Cosmos, care întotdeauna a fost îndrăgostit de voi, pămăntenii, i-a spus lui Robo despre final. Profesorul: Robo este programat doar să răspundă. Nu l-am întrebat. Aurora: și cum lichidați viața de pe Pămănt? Evelin: După ieșirea noastră din Sistemul vostru Solar, bombardament cu o molimă generală sau printr-un bombardament Cosmic cu exploziv cu energie
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
intelectuală a omului alb sau galben, care-i mai ordonat, mai disciplinat social. și omul negru se remarcă prin rezultate excepționale în jocurile colective și mai ales în atletism, muzică. Am în măna mea un prospect al unui medicament; la final precizează: “a nu se administra oamenilor negri”. Animație mare. Pe de altă parte, cromozomii, ADN-ul omului sunt complet diferiți de toate speciile de maimuțe. Chiar să nu fi rămas nici-un strămoș al omului pe Pămănt? Spuneam că sunt asemănătoare
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o nouă ieșire în spațiu; dacă timpul și timpurile nu îmi vor permite, promit că ne vom mai întălni pentru a răspunde la alte întrebări care, sunt sigur, că le aveți deja pregătite: evoluția, apocalipsa... Aurora: Cineva insistă ca la final să te referi și la marea întrebare a omului: există viață după moarte? Evelin: Dacă există viață după moarte? Viața este condiționată de timp, apoi de spațiu, de lumină și de gravitație. Viața fără timp înseamnă nemurire. Dar intervine moartea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Evelin își ia porția de hidrogen și oxigen, iar Aurora servește o cafea. Intră profesorul. Profesorul: Intrăm în Sala de Conferințe? Evelin: Le-am promis, dacă nu pot ieși în spațiu datorită condițiilor atmosferice, să ne mai întălnim. Aurora: La finalul ultimei întrevederi te-a cam cuprins emoțiile... Evelin: Un nemuritor care trăiește cu muritorii învață căte ceva, ce doar roboții? Aurora: Noi, oamenii muritori, trăim și din multe speranțe. și tu poți trăi din una: cale liberă pentru întoarcerea acasă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
milioane de ani. Sigur există și miracolul Cosmic ca Pămăntul și bolidul care l-a lovit să rămănă sau să iasă din Sistemul Solar și să hoinărească prin Univers pănă îl atrage în sfera lor de gravitație o planetă sau finalul - o Gaură Neagră. Dar toată această tragedie este posibilă în Univers în căteva milioane de ani lumină. Profesorul: Cineva pune întrebarea dacă pe Marte, după cataclisme, viața embrionară s-a ascuns în catacombe și așteaptă, pănă cănd? Evelin: Da, și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
exploatare pe alte planete, au găsit viață nu prea evoluată și au devenit stăpănii planetei. Deci stăpăni și sclavi... Evelin: Exact! Am vrut să fim siguri că nu se repetă și pe Pămănt mai ales că experimentul se apropie de final. Darwin: Clone pentru supravegherea Pămăntului? De ce n ați invadat Pămăntul ca să vă impuneți regulile, legile voastre?! Evelin: V-am mai spus: pe Pămănt, în experimentul de trei milioane de ani, am vrut să aflăm cine au fost stăpănii noștri, cum
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
al cărei cuprins este bucuria dezrobirii din orice sistem definitoriu, stare de pregeneză sublimată la maximum. Ca și în extazul mistic, se ating zorile unei dizolvări transfiguratoare, urmată de o înviere oarbă. Oarbă prin prea multa lumină revelatoare ca în finalul Paradisului dantesc, și prin prea multa energie existențială ce va să înfăptuiască un sine în nelimitată expansiune. Și anume, expansiune către o a treia stare care, prin actul inițiatic poetic, a depășit și eul intramundan străin și extincția, sincopa existențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un singur vers care sunt pură incantație și inițiere. Așa are loc cu distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, prin care ne inițiază în misterul absolutului cântului românesc: "Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte". Sau finalul din poezia lui Lucian Blaga, Cântăreții bolnavi: Răni ducem izvoare/ deschise sub haină./ Sporim nesfârșirea/ c-un cântec, c-o taină". Iată interdicția lui Hafiz adresată celor cred că-i pot descifra misterul inefabilului din gazelurile sale: Nu-ți pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
felul acesta, totul devine înalta bucurie a "naufragiului", a absorbției în acea muzică pancosmică, acel suflu al indefinisabilului: "Cosi fra questa/ Imensità s'annego il pensier mio/ E il naufragar m'e dolce in questo mare".dorință asemenea Isoldei în finalul dramei wagneriene: In des Wonnesmeeres wogenden Schwall, in dem tönenden Schall in des Welt-Atmes wehendem All ertrinken, versinken unbewust höchste Lust ! "În valurile unduitoare ale mării extazului, în adiindul Tot al sufletului lumii să mă înec să mă cufund fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a veșniciei umane: suiș sincopat, energizat de chemarea către inexprimabil; clipa ta, care este număr, fărâmă, adaug-o "totalității inefabile" a naturii, pentru a ne pierde, a ne absorbi în Unul universal, idee hindusă, idee goetheană și nietzscheană, idee din finalul operei Tristan și Isolda. Poeziile de mai sus sunt doar câteva exemple de creații din lirica universală dezvoltând complexitatea mitică și simbolică a spiritului orfic, pe care îl aflăm rezumat în lirica lui Pindar: "Muritorilor le sunt date zile nemuritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Giordano Bruno libertatea metafizică radicală însemnează zborul infinit al intelectului "eroic", care nu se oprește niciodată, pentru că orice oprire însemnează limitare; însuși absolutul este oprire. Și Eminescu afirmă că "absolutul este frate cu moartea", așa încât poetul a fost nemulțumit de finalul din Luceafărul și intenționa "să-i înalțe cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno". Deci în sensul întrevăzut de ochiul transcendental al filozofului-poet italian. Cu un ochi transcendental a sculptat autorul reginei Nefertiti acea expresie transfigurată, unică în arta tridimensională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gândirii de unde nu coboară niciodată. Prin excelență, tot ce el a scris sub semnul sublimului la cea mai înaltă tensiune a intelectului, a fost văzut cu un ochi transcendental. Cel de "al treilea ochi" atribuit de poet lui Oedip în finalul poemul In lieblicher Blaue, este de fapt ochiul lui Hölderlin. Cu ochiul său trans empiric a văzut Hölderlin "o lumină filozofică" la fereastra sa. Că viziunea autorului Imnurilor se află pe un plan de transcendalitate dificil de întrevăzut, se reflectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sensurile componentelor unui poem și tonurile fonemice. Iată poezia La steaua. In primul vers vocala repetată a semnează prezența luminoasă a stelei, iar terminarea pe silabă accentuată fixează astrul pe boltă ("La steaua care-a răsărit"), pentru ca vocalele stinse din finalul celui de-al doilea vers ("E-o cale-atât de lungă"), precum și rima vibrantă, cu silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
steaua, se pleacă de la o lumina unui astru, urmează întunericul străbătut de moartea ei, după care ea reînvie în neuitarea iubirii poetului. În Venere și Madonă, în prima hipostază iubita apare un prototip al îngerilor, urmează decăderea bacantică, dar în final devine o sfântă "prin iubire". În Cu mâine zilele-ți adaogi hipostaza luminoasă inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apare un prototip al îngerilor, urmează decăderea bacantică, dar în final devine o sfântă "prin iubire". În Cu mâine zilele-ți adaogi hipostaza luminoasă inițială este ziua de azi înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este o părere, o luminoasă vestitoare de vieți. În Luceafărul se pornește de la lumina astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vestitoare de vieți. În Luceafărul se pornește de la lumina astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al nopților și opacitatea psihică a fetei de împărat refuzând iubirea de sus, pentru a se transcende în final către strălumina zborului spre Demiurg din care Hyperion renaște în hipostaza sa de increat. Fenomenologia tristadială eminesciană este de model zamolxic, și nu de tipul formulei dialectice hegeliene existență-viață-devenire, pentru că la Eminescu termenul final nu este sinteza dintre teză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
armonia celestă, are drept ghid al suișului iubirea profană divinizată "che move il sole e l'altre stelle". Deschiderea cosmică din Faust goethean are loc spre ambele lumi mitologice creștină și greacă. Axul conducător este tot iubirea terestră până aproape de final, unde se bifurcă: pe pământ ea devine faptă socială, proumană, iar dincolo, dragostea pentru Margareta devine cerească. Dar apoteoza finală divină trece prin haos moral: uciderea lui Valentin, tragedia Margaretei, uciderea lui homunculus, uciderea lui Baucis și Filemon. Lirica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]