6,379 matches
-
tot ce își creau era în folosul tuturora. Era acolo un Mag frumos ca dăruirea, ce purta în nimb nestemate de înțelesuri. Era Om la fel ca Oamenii din Început și curcubeu se rotea în zările sale. Când trecea înflorea fiorul dragostei pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el era Sărbătoare Veșnică. Nici o suflare nu-i umbrea cărările, nici un gând trufaș nu-l prindea. Se ducea în apele vii ale Împărăției sale și se scălda
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Fantezia medievalului nu se mulțumea cu personificarea morții. Cuvântul macabre și sintagma “La Danse Macabre” marchează întrega viziune a morții în epoca de sfârșit a Evului Mediu. Acest element vine din conștiința fricii de fantome, care provoacă panică și dă fiori reci. Gândirea religioasă a transformat acest sentiment în morală, în memento mori, având în vedere două funcții: de a înspăimânta și de a se constitui în avertisment. Cimitirul “des Innocents” este locul în care “moartea hidoasă (...), rânjind, îi târăște după
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
În dansul macabru mai vechi, dansatorul este omul viu însuși, așa cum va fi el în viitorul apropiat, o dedublare înfiorătoare a persoanei sale, imaginea pe care o vede în oglindă: formula “ești tu însuți” conferă dansului macabru forța dătătoare de fiori. Satana și demonii săi reprezintă una dintre figurile cele mai importante ale Evului Mediu: încarnarea răului, ispititor al celor drepți, călău al celor osândiți, diavolul este omniprezent în viața medievalului. El desemnează ansamblul cauzalităților malefice. Satana provine din disocierea figurii
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Urmat de aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E drept că uneori Lilith tușea, dar niciodată n-o auzise horcăind În halul ăsta... „Care ea?” Își spuse și deodată Îl apucară fiorii. Medicul clănțăni din dinți, Începând să trepideze din tot corpul. Deci venise clipa. Lilith a lui se transformase În moarte... Noiamnn nu-și dădu nici el seama de gândurile care-i treceau prin minte. Orice metamorfoză i se părea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
parte din păcat și durere, redându-i, măcar pentru câteva ore, Înfățișarea obișnuită. Gândindu-se la hăul mișcător pe care distinsa doamna Îl purta În loc de chip, fiind nevoită să-l contemple zilnic În oglindă, trupul lui Oliver fu scuturat de fiori reci. Față de o astfel de ființă, el ar fi trebuit să simtă nu repulsie, ci milă. În fond, oricine putea păți ceva la fel. Zgribulindu-și penajul de pe umeri, Oliver stătu treaz toată noaptea, gândindu-se prin ce mijloc ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de curent până la 120 de wați, care stimulează metabolismul prin modificarea substanțelor chimice de la nivelul creierului. Prin această procedură, un stimul electric de scurtă durată este transmis la creier prin electrozi plasați pe cap.” Trupul lui Noimann fu străbătut de fiori reci. Prin urmare, improvizase și un astfel de tratament, care-l făcuse să vadă În față stele verzi. A cîta oară oare? Și cu ce rezultate? Reclama citită cândva Într-o gazetă se scurgea acum pe tunica bine-cunoscută a piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver tot nu s-ar fi abătut de la drumul lui. Cunoscând pe pielea sa păcatul, s-ar fi putut lepăda mai ușor de el. Aruncând o privire spre femeia Babel, ce-și Împreunase mâinile căzând În genunchi lângă taburetul lui, fiori reci Îi străbătură trunchiul, alunecând pe măduva spinării, de jos În sus... Frunzele sale dădură semne de neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hrana de toate zilele. Și copacii creșteau mari și dăruitori. Își porneau tam-tam urile dintr-o poruncă interioară, la început mai încet, apoi din ce în ce mai tare și mai des până ajungeau la o bătaie când trupul le era săgetat de un fior și starea simțirii lor venea în uniune cu Soarele. Erau străluciți de o lumină, de o muzică pe care o auzeau înăuntru și o stare de înaltă bucurie le umplea ființa. Atunci erau convinși că ziua le va fi bună
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
spuse, vreme de cinci luni și a șasea se duse cu tatăl său. Când luă bețele tobei în mână și începu să bată, se simți dus de un val și la un moment dat sufletul îi fu străbătut de un fior atât de puternic, încât rămase pironit locului. De atunci deveni și el ca ceilalți bucurându-se de zi, de apă, câmpii, deal, pădure, de prieteni. Erau într-o stare de comuniune în care unul era în toți și toți în
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
ce multă veselie, E-n poiană și-n câmpie! Zumzăit și ciripit Primăvară, bun venit! Trece iute primăvara și-ntr-o zi de joi, așa pe seară, mă trezesc cu mândra vară. Radu: Aerul mirose-a flori, fructe coapte-ți dau fiori. Alina: Soarele-n călăuzește tare, toată lumea vrea la mare. Prezentator: Așa-i vara veselie, cântece și bucurie. Rândunica: Toată vara am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să poposească. Prezentator: Soarele
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Te urmăream trecând în zori Pe lângă geamul meu micuț din internat, Dar într-o zi, plin de fiori Și cu emoții de copil te-am așteptat; Ai tresărit și te-ai oprit, Și cu ochi mari, întrebători, tu m-ai privit, Iar eu cuprins, de-un dor cumplit, Cu mare dragoste, în dar, ți-am oferit Un buchet
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
așteptat; Ai tresărit și te-ai oprit, Și cu ochi mari, întrebători, tu m-ai privit, Iar eu cuprins, de-un dor cumplit, Cu mare dragoste, în dar, ți-am oferit Un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din tot sufletul curat, Într-o zi din viața mea, de neuitat... Mă însoțești, la orice pas Și de atunci, mai tot mereu, sunt fericit, Am depășit primul impas, C-
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
sfârșit, te-am cucerit... Mi-am regăsit liniștea, dar Iubirea ta în viață m-o călăuzi Și voi nota în calendar, Că ne-am unit destinul vieții într-o zi, C-un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din tot sufletul curat, Într-o zi din viața mea, de neuitat... Vor trece luni, vor trece ani, Vom împărți necazuri dar și bucurii Când ne-om plimba, pe sub castani
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
și noi cândva copii... Dacă vreodată, soarta vieții De lângă mine, pe furiș, te va lua, La fel ca-n anii tinereții, Eu, chipul tău, în orice zi l-oi aștepta, C-un buchet de trandafiri, Un buchet de ispitiri Și fiorul primei mele iubiri... Un buchet de flori ți-am dat, Din tot sufletul curat, Într-o zi din viața mea, de neuitat...
BUCHETUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83751_a_85076]
-
meu de crin Chiar de m-am înfrățit cu necuratul... Pe drumul vieții, colindând haihui Cu toți neconformiștii laolaltă, Sorbind cu saț din vinul meu gălbui, Sub pași simțeam pământul, cum tresaltă, Poteci tăcute șerpuind, plângând, Ca-n coapsa de fioruri străbătută În liturghii ascunse, până când Ecouri se scurgeau din alăută... Și alte melodii nășteau pe rând; Știu, cântecele ce vă cânt, vă par Vetuste poate, dar din ele cine Nu a sorbit măcar un strop amar, Întins dintr-un căuș
CINE? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83764_a_85089]
-
scos o vreme din singurătate, Iar în zorii zilei, mă trezesc și sufăr Numărând în taină florile de nufăr... Mă gândesc că dorul ce-a venit la mine Chiar pentru o noapte, mi-a făcut un bine... Dar mă trec fiorii și te-ntreb pe tine Azi, în preambulul vremii care vine: Ce-o să fac iubito, când pe lună plină Am s-aștept zadarnic...și n-o să mai vină?...
DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83788_a_85113]
-
surse bine plasate. Din câte știm, s-ar putea să fie fostul redactor de modă - cum o chema? Aia care Își umple timpul cu niște cronici de carte răutăcioase? O văd În stare să scrie astfel de porcării. —Îți dă fiori. Dar mă aștept ca oricine ar fi să Înceapă să se concentreze pe altcineva, nu crezi? Pe cineva puțin mai interesant, care chiar duce o viață scandaloasă? Eu nu corespund deloc. Am mușcat o bucată de pizza, posibil cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atât când l-am văzut pe fotograf - pentru douăzeci și patru de ore binecuvântate, uitasem cum era să fiu hărțuită, spionată și vulnerabilă. Din moment ce Abby era la o distanță sigură de opt mii de kilometri, nu aveam senzația aceea constantă, dătătoare de fiori, că cineva Încerca să-mi expună viața particulară În fața publicului larg. Am respirat adânc și mi-am amintit că putea fi mult mai rău, mulțumind că Abby se afla În cu totul altă țară. În timp ce mă apropiam, am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și ea trăiește în fiecare om, de la primul om. Dacă am cântat moartea în cântecele noastre, ne-am axat pe linia creștină. Pentru noi nu există moarte. Ea este o trecere din vremelnic în veșnicie. Nu există moarte ci numai fiori, Moartea este atunci când te temi să mori! Viața noastră-ncepe abia în ceasul morții, Căci numai prin moarte ne-ntoarcem vieții! O, tu, moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
greu ce avea 35 de kilograme, iar Gheorghe Mântulescu avea 48 de kilograme. Era amenințat permanent ca o coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
soldați și unde și azi sunt oase. Primiți pământul udat cu mult sânge de neamul nostru.” Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman S-a mai adăugat și țărâna trimisă de părintele paroh din Turtucaia. Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fața țărânii strămoșilor și părinților noștri adormiți pe câmpul de onoare cu arma în mână și fața la dușman, de la soldații lui Decebal căzuți pe ruinele Sarmisegetuzei și până la cei de ieri, sfărâmați de obuzele de la Mărășești și Turtucaia. Când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acest „diamant” procedural, rămas parcă acolo într-o lume apusă. Urgia contemporană are legile ei. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră și trebuie nimicit. Toate guvernările, începând cu anul 1930, sunt o „cascadă” de morți și de morminte, fior de prigoniri care au masacrat pe nepartizani, legionari, până la al șaptelea neam. Numele de legionari a ajuns „stafie înfiorătoare”, plăcere cruntă, dirijată de nebunia și desfrâul unor oameni, lupii beznelor, comuniștii, care au născocit atâtea infamii pe seama legionarului pentru ca omul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
calea. Uiti cî o șî început sî batî vântu’... Odată cu aceste cuvinte, bătrânul a scuturat omătul adunat pe sanie, a urcat și s-a învelit cu țolul... A mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu-i va mai vedea multă vreme a dictat gestul... ― La drum, băietule! Ascultător, murgul a pornit la trap întins. Până la ieșirea din târg, vântul nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au fost mai multe cete, dar până la urmă a rămas doar una singură, cu un căpitan strașnic. Așa se face că această cale s-a numit și se numește și astăzi „Drumul Hoților”. ― Auzi dumneata. „Drumul Hoților!” Brrr! Te trec fiorii! - s-a minunat unul care ședea lângă povestitor. ― Dar asta nu înseamnă să nu continui povestea - l-a îndemnat învățătorul. ― Era mare nenorocire să te apuce noaptea sau chiar doar înserarea pe această cale. Una-două te trezeai că ieșeau din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]