5,879 matches
-
B. Delavrancea ș.a. A colaborat la revistele „Alföld”, „Budapesti Szemle”, „Nyelvőr”, „Ethnographia”, precum și la „Luceafărul” și „Convorbiri literare”. A redactat el însuși „Poporul” (26 decembrie 1893 - 4 februarie 1894), foaie de răspândire a cunoștințelor practice pentru țărani, în care textele folclorice ocupau un loc de seamă. În 1887, din însărcinarea societății „Kisfaludy”, A. întreprinde o anchetă folclorică în Banat, Hunedoara și Bihor, după care scrie Călătoria mea printre români (Utazásom as oláhok között), în care expune și câteva principii și concluzii
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
Convorbiri literare”. A redactat el însuși „Poporul” (26 decembrie 1893 - 4 februarie 1894), foaie de răspândire a cunoștințelor practice pentru țărani, în care textele folclorice ocupau un loc de seamă. În 1887, din însărcinarea societății „Kisfaludy”, A. întreprinde o anchetă folclorică în Banat, Hunedoara și Bihor, după care scrie Călătoria mea printre români (Utazásom as oláhok között), în care expune și câteva principii și concluzii privind munca de culegere a folclorului; remarcabilă este aici insistența de a nu se interveni în
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
privind munca de culegere a folclorului; remarcabilă este aici insistența de a nu se interveni în text. Ideea este reluată și în prefața primului volum de Texte din literatura poporană română (1899), culegere ce include un mare număr de specii folclorice (balade, cântece, colinde, descântece, ghicitori, frământări de limbă, jocuri de copii, povești, legende, snoave ș.a.). Al doilea volum, rămas în manuscris, a apărut postum, după 67 de ani, și cuprinde texte lirice culese în aceeași perioadă. A mai publicat o
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
el este un precursor al orientării filologice în folclorul românesc, prin redarea fidelă a textelor și mai ales prin transcrierea lor după un sistem intermediar între ortografia curentă și transcrierea fonetică. Observații judicioase a făcut cu privire la evoluția genurilor și speciilor folclorice și la asemănarea dintre eposul românesc și al altor popoare, în special sud-slave. În legătură cu procesul de creație și circulație în folclor, A. ia în discuție necesitatea studierii variantelor. Prin colecția sa, a contribuit la cunoașterea folclorului unor zone puțin investigate
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
mărturisesc. Așezat în linia marilor tradiții moderniste (simbolism, expresionism, suprarealism), poetul nu se poate sustrage chemării timpului său, lăsându-se profund marcat de ceea ce se va numi postmodernism. Dacă se adaugă la toate acestea prezența unei subtile, însă tenace influențe folclorice (de sorginte bănățeană), rezultă o poetică originală, alimentată din surse diverse. De altfel, A. cultivă cu stăruință o stilistică a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
s-a remarcat: "În istoria internă a dezvoltării formelor literare românești un fenomen de ascunsă discontinuitate se produce, imediat după 1700, prin Istoria ieroglifică. (...) Cert, Istoria ieroglifică era mai mult decât un simplu fapt artistic rezultat al fuzionării formelor literare folclorice și culte din spațiul culturii autohtone"20. Prin urmare, mult mai corect este să punem problema în modul următor: de vreme ce, în anul de grație 1705, Cantemir simte nevoia să explice potențialului (deși improbabilului) cititor al vremii sale ce înseamnă noțiuni
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
organizare formală a discursului; a reevaluat, inclusiv prin prelucrări specifice parodiei, anumite structuri de text. A inovat limbajul figurativ, depășind tiparele catacretice ale vremii prin autentică și neașteptată sensibilizare; a valorificat deopotrivă modelul stilistic occidental și pe cel specific creației folclorice românești. Inovațiile și intuițiile artistice consemnate în scrierile pe care Dimitrie Cantemir le-a redactat în limba română au avut însă numai în mod accidental corespondențe în scrisul vechi românesc"21. Sigur, faptul se datorează în primul rând nedifuzării la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mărturiile adunate de Plinius, Aelian, Albertus Magnus sau de autorii de bestiare atestă în primul rând calitatea de vânător extrem de priceput a carnasierului. Ceea ce ne rămâne să observăm este modul în care își găsesc aceste surse, alături de altele cu rădăcini folclorice, ecourile în pildele din Istoria ieroglifică. În prima dintre povestiri, după repetate tentative eșuate din cauza agilității unui dulău, Vulpea reușește să-l determine pe Lup să-și încerce și el norocul. Nu îmi scapă faptul că ea, cea mai vicleană
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
negative. Într-o instanță secundă, acolo unde semnificațiile sunt mai elaborate și acolo unde referentul se șterge în fața conotației, lupul apare ca o figură mitologică, dacă nu deplin benefică, cel puțin favorabilă și binevoitoare. Aceasta este lupul moștenit de tradiția folclorică din vechile sisteme ale mitologiei autohtone, acesta este lupul totemic, protector, "frate" și călăuză, stăpân al cetelor de tineri inițiați ori războinici, divinitate tutelară ce veghează asupra trecerii marilor praguri, a marilor treceri care jalonează existența umană: nașterea, inițierea și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și animal în același timp, el simbolizează duplicitatea, ipocrizia. Este de asemenea emblema melancoliei, pentru că nu iese decât la crepuscul (de unde numele său latin vespertilio) și pentru că bântuie prin locurile solitare și printre ruine. Locurile solitare sunt desemnate în hărțile folclorice prin două aripi de liliac".19 Ia astfel naștere o imensă tradiție, cu o autoritate care aproape că nu mai poate fi combătută nici în ziua de azi, când, deși decorativ, motivul (căci despre un simbol nu mai poate fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și unei confuzii a animalului, căci, ne încredințează Maria Golescu, multă vreme "învățații noștri au putut face mențiune despre el fără a ști totuși cum arată". Vezi Maria Golescu, Cum arată inorogul, și ce știu românii despre el, în "Cercetări folclorice", nr. 1, 1947, p. 61. 27 Fiziologul latin, în vol. Fiziologul latin. Richard de Fournival, Bestiarul iubirii, ediție îngrijită, traducere din latină și franceza veche, note și studiu de Anca Crivăț, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 33. 28 Roger Caillois
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 109. 83 Ibidem, p. 119, 131, 270. 84 Epictet, op. cit., p. 9. 85 Petru Vaida, op. cit., p. 214. 86 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 238. 87 Idem, p. 241. 88 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, pp. 693-695. 89 Gheorghe Chivu, Influențe folclorice în "Istoria ieroglifică", apărut în Comunicările "Hyperion", VII, București, 1998, pp. 46-47, cf. Gheorghe Chivu, Dimitrie Cantemir și înnoirea limbii române literare vechi, în vol. Dimitrie Cantemir: Sesiune de comunicări științifice, București, 10 decembrie 2010 (editor: Gheorghe Chivu), organizată de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și unei confuzii a animalului, căci, ne încredințează Maria Golescu, multă vreme "învățații noștri au putut face mențiune despre el fără a ști totuși cum arată". Vezi Maria Golescu, Cum arată inorogul, și ce știu românii despre el, în "Cercetări folclorice", nr. 1, 1947, p. 61. 314 Fiziologul latin, în vol. Fiziologul latin. Richard de Fournival, Bestiarul iubirii, ediție îngrijită, traducere din latină și franceza veche, note și studiu de Anca Crivăț, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 33. 315 Roger Caillois
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 109. 370 Ibidem, p. 119, 131, 270. 371 Epictet, op. cit., p. 9. 372 Petru Vaida, op. cit., p. 214. 373 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 238. 374 Idem, p. 241. 375 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, p. 693-695. 376 Gheorghe Chivu, Influențe folclorice în "Istoria ieroglifică", apărut în Comunicările "Hyperion", VII, București, 1998, p. 46-47, cf. Gheorghe Chivu, Dimitrie Cantemir și înnoirea limbii române literare vechi, în vol. Dimitrie Cantemir: Sesiune de comunicări științifice, București, 10 decembrie 2010 (editor: Gheorghe Chivu), organizată de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care a câștigat aderenți puternici și fideli. În numai 100 de ani, toți arabii au devenit islamici, cucerind apoi jumătate din Asia Bizantină, Persia, Egiptul, toată Africa de Nord (Magrebul) și Cordoba, considerată Califatul de Vest (Bagdadul de Vest). Contactul dintre medicina folclorică arabă și medicina cultă greco-romană a realizat în Orientul Apropiat, cu extindere afro-europeană, cea mai susținută dezvoltare cultural-științifică din perioada 800-1100, atunci când vechea Europă își consuma somnul adânc al Evului Mediu. Epoca de glorie a medicinii arabe este declanșată în timpul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
că se poate face poezie din simpla ocurență a unui cuvânt. În practică, se pot distinge două poetici inspirate din acest program. Pe de-o parte, Herder are în vedere cuvântul "povestit", într-o poezie care narativizează - adesea sub forme folclorice - fascinația față de un anume lexem și față de concentrarea lui semantică. În Corespondența asupra lui Ossian și cântecele vechilor popoare, evocă o legendă referitoare la formarea tunetului prin spargerea unui ulcior 36. Textul dezvoltă ceea ce Herder consideră a fi o percepție
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
caz. E vorba de o utilizare a vocabularului sărăciei în domeniul folcloristicii. Încă de la primele mărturii ale etnografilor romantici, în prima jumătate a secolului al XIX-lea apare tema resturilor sau a gunoiului 54. Când se confruntă cu realitatea materiei folclorice, scriitorii simt nevoia să exprime natura ei reziduală: spre dezamăgirea lor, ceea ce găsesc la informatorii populari nu sunt opere, ci versuri orfane, sintagme rătăcitoare, fragmente care nu par să țină de niciun întreg. Alecsandri își concepea propria colecție de versuri
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
colecții de obiecte frumoase, ci și ancorarea lor în capacitatea creatoare a unui teritoriu. E o diferență importantă față de celelalte uzaje ale monumentalului pe care le-a cunoscut secolul al XVIII-lea. În reprezentarea epopeilor naționale și a surselor lor folclorice, plasarea locală părea mai degrabă vagă și fictivă: monumentul era legat de un popor mitic care trimitea la o stare ancestrală și nesituabilă a comunității. Asimilarea practicilor de inventariere instituie în câmpul monumentalizării o legătură strânsă cu terenul și cu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
unui străin. Nu trebuie să "simți" calitățile materiale ale obiectului pentru a putea spune că e un exemplar "frumos" al clasei sale. Aceeași atitudine admirativă a funcționat și în literatură. Când pașoptiștii apreciază ritmul simplu sau rima monotonă specifice genului folcloric, sau când țin să sublinieze fidelitatea față de lexicul regional, ei califică estetic ilustrarea corectă a unei poetici, caracterul popular al unei poezii populare. Sigur că e foarte ușor de deconspirat natura non-estetică a acestui "frumos". Însă asta nu l-a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
califică estetic ilustrarea corectă a unei poetici, caracterul popular al unei poezii populare. Sigur că e foarte ușor de deconspirat natura non-estetică a acestui "frumos". Însă asta nu l-a împiedicat să funcționeze ca un element de valorizare a producției folclorice. Vreme de câteva decenii, în intervalul în care folclorul s-a identificat cu literatura națională, esteticul a înglobat și această apreciere tehnică a autenticității, justificând elogiul superlativ și contribuind la consolidarea unui sentiment al valorii și al bogăției necesar unei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poeziile populare. Russo vedea încă aprecierea poeziei populare ca o relație simplă între un consumator interesat de manifestările locale și producătorul local al acestor manifestări. Ca să revin la cheia economică, indispensabilă pentru înțelegerea acestei situații, el presupunea comerțul cu valori folclorice ca schimbul "în natură" de produse pe o piață locală, fără medierea unei monede sau a unei instituții centrale. Alecsandri a introdus un al treilea termen, mărimea universală a valorii "literatură". "Florile de poezie" sau "nestematele" indică un terț care
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o piață locală, fără medierea unei monede sau a unei instituții centrale. Alecsandri a introdus un al treilea termen, mărimea universală a valorii "literatură". "Florile de poezie" sau "nestematele" indică un terț care a intervenit între cititorul entuziast și corpusul folcloric. Ca și stropul de apă care îl face pe speolog să anticipeze existența unui lac subteran, putem ghici aici o prezență suplimentară care s-a insinuat în procesul de apreciere a poeziei populare: un străin, dar nu cel îndrăgostit de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
populare: un străin, dar nu cel îndrăgostit de cultura română pe care și-l închipuie Russo, ci unul care iubește pur și simplu frumosul. Lui vrea Alecsandri să îi vândă poeziile populare și în "moneda" lui se cântăresc reușitele producției folclorice. * * * Istoria folclorului a reținut rolul pe care l-au jucat traducerile poeziilor populare în principalele limbi de cultură ale secolului al XIX-lea44. Receptarea producțiilor românești la Paris, la Londra și la Berlin s-a petrecut după un calendar foarte strâns
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Franța e România și România e Franța, așa s-ar traduce simplu fantezia acestei promovări culturale în centrul literaturii mondiale. În privința poeziei populare, e vorba de o iluzie a transparenței totale. În Légendes démocratiques, Jules Michelet publică integral câteva piese folclorice românești încercând să arate că se pot înțelege în absența traducerii sau cu o traducere foarte simplă. Ca demonstrație, el amestecă versuri românești cu versuri în franceză, sugerând că expresia ar trece de la sine, că ceea ce cântă țăranii români la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
la Paris nu e însoțit de ideile vagi care circulă în cultura română (ideea vechimii, a documentului istoric sau caracterial), pentru că nu mizele patriei de origine primează, ci cele ale țării-gazdă. Nu e vorba de o simplă validare a producției folclorice românești, ci mai degrabă de un proces, desfășurat în mai multe faze, de inflitrare cu reprezentări "străine". Putem, cu destul de multă acuratețe, să schematizăm acest mecanism de recunoaștere ca un proces în patru pași: primul pas - exilații români la Paris
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]